13,008 matches
-
arhitectură de interes național, aflată în centrul satului Străoane, în incinta cimitirului. În rest, în comună mai există alte două obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea, ca monumente de interes local, ambele clasificate ca situri arheologice. Situl arheologic din punctul „Cetățuie”, aflat la nord-est de satul Muncelu, cuprinde urmele a două așezări, una din eneolitic atribuită culturii Cucuteni faza B, și alta din Epoca Bronzului aparținând culturii Monteoru. Celălalt sit se află tot în zona satului Muncelu, în
Comuna Străoane, Vrancea () [Corola-website/Science/301902_a_303231]
-
după noul sat de reședință. Tot atunci, s-a desființat și satul Obilești, acesta fiind contopit în satul Bordeasca Veche. Singurul obiectiv din comuna Tătăranu inclus în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monument de interes local este situl arheologic aflat la sud de satul Mărtinești, în zona stației de filtrare a apei. El cuprinde o așezare și o necropolă din Epoca Migrațiilor, atribuite culturii Cerneahov (secolul al IV-lea e.n.) și o așezare medievală timpurie datând din secolul al
Comuna Tătăranu, Vrancea () [Corola-website/Science/301905_a_303234]
-
iar comunele Bogza și Voetin au fost deființate și satele lor incluse în comuna Sihlea, în componența actuală. Cinci obiective din comuna Sihlea sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Două sunt situri arheologice așezarea eneolitică de la „Movila Mică” de la Căiata, aparținând culturii Cucuteni; precum și situl de la „Movila Mare” ce cuprinde o așezare fortificată din perioada Halstatt și o așezare medievală datând din secolul al XVI-lea. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (zidită în 1808
Comuna Sihlea, Vrancea () [Corola-website/Science/301899_a_303228]
-
satele ei fiind incluse în comuna Vârteșcoiu și satul Rotărești desființat și comasat cu satul Vîrteșcoiu. Șase obiective din comuna Vîrteșcoiu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice situl de la Beciu cuprinde urmele unor așezări din eneolitic (cultura Cucuteni) și din Epoca Bronzului (cultura Monteoru, fazele Ic3, Ic4, IIb); situl de la Faraoanele dintre pârâul satului și Valea Oalelor cuprinde vestigii din eneolitic (cultura Cucuteni faza A) și Epoca
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,16%). Pentru 5,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,12%). Pentru 5,36% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cercetările arheologice au descoperit urme de locuire pe teritoriul comunei datând din paleolitic. Astfel, în zona numită „valea bujorenilor” s-au descoperit așchii și o lamă de silex din paleoliticului superior iar în zona confluenței pârâului Simila cu râul Bârlad au fost
Comuna Zorleni, Vaslui () [Corola-website/Science/301922_a_303251]
-
al satului Bosanci a fost locuit încă din vremuri străvechi. Astfel, în punctul "La pod la Rediu", aflat kilometrul 5 al șoselei Suceava-Pașcani, au fost descoperite urme ale prezenței umane din neolitic. Acolo a fost scos la veală un sit arheologic, care este inclus în prezent pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, sub codul SV-I-s-B-05399. Acest sit arheologic este format din 2 obiective: Satul Bosanci este una dintre cele mai vechi așezări din județul Suceava, fiind situat la aproximativ 8
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
kilometrul 5 al șoselei Suceava-Pașcani, au fost descoperite urme ale prezenței umane din neolitic. Acolo a fost scos la veală un sit arheologic, care este inclus în prezent pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, sub codul SV-I-s-B-05399. Acest sit arheologic este format din 2 obiective: Satul Bosanci este una dintre cele mai vechi așezări din județul Suceava, fiind situat la aproximativ 8 km sud-est de municipiul Suceava. Prima atestare documentară a satului Bosanci datează din 14 august 1432, când "„Ilie
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
jumătate a sec. al XIX-lea, două lănțisoare cu perle, în locul unde s-au aflat fundațiile biserici vechi a satului. Arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer a folosit aceste informații redactând un studiu istoric În anul 1977, au fost efectuate săpături arheologice cu caracter de salvare în locul "La Mocirlă", fiind dezvelite șanțurile de fundație, umplute cu moloz și cu fragmente de frescă, ale unei biserici decorată la interior cu o pictură de bună calitate. Biserica a avut planul dreptunghiular, fiind alcătuită din
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
Locașul de cult a fost ridicat de către marele pârcălab Drăgoi (strănepot a marelui pan Drăgoi), la sfârșitul secolului al XV-lea, sau la începutul secolului al XVI-lea, în 1512, fiind înmormântat în biserica ctitorită de el. Au rămas necercetate arheologic necropola din jurul bisericii dispărute și locul unde s-au aflat curțile boierești. O reluare a săpăturilor arheologice va aduce date suplimentare referitoare la istoria satului Drăgoiești, a istoriei noastre în general. Piesele arheologice ar putea constitui colecțiile unui muzeu al
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
secolului al XV-lea, sau la începutul secolului al XVI-lea, în 1512, fiind înmormântat în biserica ctitorită de el. Au rămas necercetate arheologic necropola din jurul bisericii dispărute și locul unde s-au aflat curțile boierești. O reluare a săpăturilor arheologice va aduce date suplimentare referitoare la istoria satului Drăgoiești, a istoriei noastre în general. Piesele arheologice ar putea constitui colecțiile unui muzeu al satului Drăgoiești. Prima mențiune a satului Drăgoiești datează din 3 decembrie 1462, așa cum rezultă dintr-un document
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
biserica ctitorită de el. Au rămas necercetate arheologic necropola din jurul bisericii dispărute și locul unde s-au aflat curțile boierești. O reluare a săpăturilor arheologice va aduce date suplimentare referitoare la istoria satului Drăgoiești, a istoriei noastre în general. Piesele arheologice ar putea constitui colecțiile unui muzeu al satului Drăgoiești. Prima mențiune a satului Drăgoiești datează din 3 decembrie 1462, așa cum rezultă dintr-un document de la Ștefan cel Mare: "Iată această adevărată credincioasă slugă a noastră, pan Lațco, nepotul panului Petru
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05558 și fiind alcătuit din următoarele 2 obiective: [1] Biserica "Pogorârea Sf. Duh" - datând din anul 1538 și având codul SV-II-m-A-05558.01 Zvonița - datând din secolul al XIX-lea și având codul SV-II-m-A-05558.02 Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
al XIX-lea și având codul SV-II-m-A-05558.02 Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate în fundație aveau câte o fractură plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. [3
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor era de religie ortodoxă (91,0%), existând însă și minorități de greco-catolici (2,0%) și baptiști (6,0%). Împrejurimile comunei Ipotești au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri. Drept mărturie stă situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399. Situl arheologic se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
0%) și baptiști (6,0%). Împrejurimile comunei Ipotești au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri. Drept mărturie stă situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399. Situl arheologic se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul pădurii Rediu. Deși aflat la limita dintre cele două comune, din punct de vedere administrativ acesta se află pe
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
morminte de incinerație, datând din sec. IV-III a. Hr. (Latène). Aici s-au descoperit resturi de ceramică, preponderent grosieră, de culoare gri sau cărămizie. Doar câteva fragmente au fost realizate din pastă fină și decorate cu crestături pe margine. Materialul arheologic aparține, cel mai probabil, culturii Noua. Cu toate că data întemeierii satelor arondate comunei nu se știe cu exactitate, prima atestare documentară a satului Tișăuți datează din 14 august 1432, când "„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
Iancu Jianu este o comună în județul Olt, Oltenia, România, formată din satele Dobriceni, Iancu Jianu (reședința) și Preotești. Atestările documentare, acte și zapise ce depășesc 600 de ani, precum și atestări arheologice, cum ar fi mormântul unui soldat trac, descoperit pe Dealul lui Bucică din satul Dobriceni din comună, vin să întărească o certitudine, că ne aflăm pe aceste meleaguri de mii de ani. Localitatea a purtat de-a lungul ultimelor sute
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
I, însă în bătălia de la "Posada" (localizată pe lângă Titești) este învins. Lupta s-a dat între 9 noiembrie și 12 noiembrie 1330. Această dată de "12 noiembrie 1330" rămâne memorabilă pentru națiunea română, fiind data nașterii Țării Românești. În cadrul vestiigilor arheologice se încadrează și fostul fort de apărare austriac denumit "Arcsabia" situat pe Malul Podului, construit în perioada 1717-1719 din ordinul "colonelului Steinville", generalul comandant al trupelor imperiale din Transilvania. La ieșirea din Câinenii Mari spre Sibiu există o placă de
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]
-
Oltului, presărat cu fortificații puternice. Fostul drum, "Via Traianus" (Calea lui Traian) pe care au trecut oștirile romane, este astăzi șoseaua E81 sau DN7, fiind totodată principala arteră de circulație a comunei. Perioada de istorie antică este atestată de siturile arheologice din perioadele dacică și romană care există pe teritoriul comunei "Bujoreni". În comuna "Bujoreni" se dezvoltă și se desfășoară activități economice legate de producție, cercetare, comerț și prestări servicii în diverse domenii precum pomicultura, legumicultura, morărit și panificație, creșterea animalelor
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
-lea. De-a lungul următoarelor trei secole, regiunea a devenit creștină, dar în anul 711 o invazie în Marocul aflat la sud a pus bazele a ceea ce urma să fie o civilizație islamică înfloritoare, care a durat șase secole. Cercetările arheologice din Atapuerca au indicat că Peninsula Iberică fusese locuită de mai bine de un milion de ani. Popoarele moderne (așa-numiți cro-magnoni) au început să vină în teritoriul Spaniei contemporane acum aproape 35.000 de ani. Cele mai cunoscute artifacte
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
să vină în teritoriul Spaniei contemporane acum aproape 35.000 de ani. Cele mai cunoscute artifacte ale acelor oameni preistorici sunt picturi renumite din grota Altamira din Cantabria, care au fost create în jurul anulul 15.000 î.Hr.. În afară de aceasta, dovezi arheologice din Los Millares (Almería) și din El Argar (Regiunea Murcia) sugerează că acele culturi dezvoltate au locuit și în partea meridională a peninsulei în timpul neoliticului și al epocii bronzului. Principalele popoare istorice ale peninsulei au fost ibericii, care au locuit
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
iarnă pe an. În Viena se află Institutul Central de Meteorologie și Geodinamică (ZAMG). Prima lucrare de istorie referitoare la istoria orașului Viena datează din secolul al XIII-lea. Este o cronică a orașului scrisă de Jans der Enikel. Descoperirile arheologice au demonstrat că bazinul Vienei a început să fie locuit din epoca pietrei. În epoca bronzului, teritoriul a continuat să fie locuit, fapt atestat și de mormintele de incinerare descoperite aici. Epoca fierului - Cultura Hallstatt - s-a bucurat de o
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
Vienei a început să fie locuit din epoca pietrei. În epoca bronzului, teritoriul a continuat să fie locuit, fapt atestat și de mormintele de incinerare descoperite aici. Epoca fierului - Cultura Hallstatt - s-a bucurat de o și mai bună reprezentare arheologică în această zonă, dovezile locuirii în perioada respectivă fiind de necontestat (necropole și alte urme). Din perioada celtică provin datele despre Oppidum-ul aflat pe Leopoldsberg și o cetate celtică denumită "Vedunia" („râuleț de pădure”). În secolul I d.Chr., romanii au
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
Arad, Banat, România. Localitatea Zăbrani este situată în estul Câmpiei Vingăi, în zona de contact cu Dealurile Lipovei, la o distanță de 29 km față de municipiul Arad. Urmele locuirii pe aceste meleaguri datează din cele mai vechi timpuri. În situl arheologic de la Zăbrani (Dealul Viilor) au fost puse în evidență două așezări datând din paleolitic și din epoca fierului. Prima atestare documentară a localității Zăbrani datează din 1080-1090. Formația de Pompieri din localitatea Zăbrani a fost înființată ca o nevoie a
Zăbrani, Arad () [Corola-website/Science/300313_a_301642]
-
Boju (în ) este un sat în comuna Cojocna din județul Cluj, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 096), localitatea apare sub numele de „"Boas"”. Situl arheologic din punctul “Lângă Sat” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Sat românesc, a aparținut în trecut domeniului latifundiar din Rediu, atestat documentar în anul 1214
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]