13,186 matches
-
studenți absolvenți în economie și finanțe. Un prim grup a fost plasat în situația următoare: «Sunteți un cititor asiduu al ziarelor financiare dar până de curând nu aveați mulți bani de investit. Tocmai ați aflat că un frate de-al bunicului vă lasă moștenire o importantă sumă de bani. După ce v-ați gândit la cum să investiți aceste fonduri, ați reținut patru produse financiare: -acțiunile societății XYZ, cu risc moderat, care oferă o probabilitate de 50% să progreseze cu 30% într-
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
dar aveți în continuare acolo o casă și, prin urmare, o bibliotecă. Cum poate un intelectual să stea atât de departe de propria sa bibliotecă? Nu mi-am tăiat rădăcinile, mă mai întorc. Aceea este o casă care a aparținut bunicului meu, mi-am petrecut copilăria în ea, și copiii mei la fel. Dacă mi-aș vinde casa, mi-aș obliga copiii să ia calea exilului. Fiul meu lucrează la Barcelona, iar fiica mea s-a căsătorit la Lisabona. Însă au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Motivul pentru care cuplurile din Puerto Rico se ating de 180 de ori mai mult decât cele din Anglia nu are de-a face cu biologia, ci cu cât de des i-au atins părinții lor pe ei când erau copii, bunicii pe părinți și așa mai departe... până la vremurile în care a fost construit Stonehenge" 62. Faptul că gestualitatea unei persoane este influențată de cultura societății din care face parte pleacă și de la conotațiile educative legate de imaginea, percepția și funcționalitatea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mică, neagră, oprită în fața porții. Ceva mai la vale, în fața locuinței doctorului Banu, era o altă mașină. Doctorul Banu avusese însă noroc, murise de inimă. Cei care scotoceau prin odăi erau șase cu toții, cel puțin așa mi-a spus tata. Bunicul era însoțit la baie cu pistolul în ceafă. Percheziția a durat cam cinci-șase ore. Ore de coșmar. Spre dimineață, unul dintre securiști ne-a cerut să-i dăm ciorapi de lână și flanele călduroase. Apoi au pus sigiliu pe odaia
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
era însoțit la baie cu pistolul în ceafă. Percheziția a durat cam cinci-șase ore. Ore de coșmar. Spre dimineață, unul dintre securiști ne-a cerut să-i dăm ciorapi de lână și flanele călduroase. Apoi au pus sigiliu pe odaia bunicului, pe care l-au dus ținându-l strâns de brațe, ca pe un criminal periculos, spunea Andrei Voiculescu, nepotul poetului, în ziua de 8 aprilie 1985, răspunzând întrebărilor lui Vasile Mănuceanu la Radio „Europa liberă”. Arestarea lui V. Voiculescu era
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Român de Informații, Cartea Albă a Securității. Istorii, literare și artistice, 1969—1989, Editura Presa Românească, București, 1996 Sorescu, Roxana, Interpretări, Editura Cartea Românească, 1979 Sorescu, Roxana, Andrei Voiculescu, nepotul marelui scriitor Vasile Voiculescu dă în urmărire „Caietul negru" al bunicului său, în „Adevărul literar și artistic", an. VII, nr. 408/10 martie 1998 Soulet, Jean François, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998 Stancu, Zaharia, Locuri de mormânt, în „Luceafărul", an XIV, 1971, nr.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
rece. Poftiți mă rog în casă. Da las’ moș Creangă că stăm bine și-n cerdac, răspundeam noi cu toții într-un glas. În cerdac? D-apoi ce să vedeți de acolea? Dealul Ciricului îi chel ca și-n palmă la bunicul. Da cu sănătatea cum mergi moș Creangă? Mulțumesc, tot mai bine: stupesc în barbă și trag oghealul cu dinții. Și așa o duceam la dânsul tot într-un râs și veselie. Și, doamne, multe ne mai spunea moș Creangă...” La
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
mare. Când eram mai mic, cercul meu era și el mai mic; după aceea, cercul a crescut tot mai mare. Cercul imediat a fost familia. Familia mea era destul de numeroasă; din partea mamei, erau încă cinci surori și un frate, precum și bunicii. Eu eram primul nepot născut în familie - acesta e un fapt foarte important. Locuiam în două imobile vecine, așa că eu am avut de fapt două case părintești: casa familiei directe, unde locuiam cu tata, mama și o bunică paternă, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în familie - acesta e un fapt foarte important. Locuiam în două imobile vecine, așa că eu am avut de fapt două case părintești: casa familiei directe, unde locuiam cu tata, mama și o bunică paternă, și casa de lângă noi, unde locuiau bunicii materni și mătușile. Acesta a fost primul cerc, foarte important până la vârsta de trei ani și jumătate, când o parte din familie a plecat în Israel, iar eu am început educația religioasă evreiască, în sistemul Heder: studiul limbii ebraice și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și jumătate, când o parte din familie a plecat în Israel, iar eu am început educația religioasă evreiască, în sistemul Heder: studiul limbii ebraice și lectura Bibliei. Din perioada asta nu mi-aduc aminte prea multe. În orice caz, când bunicul a plecat, în ’50-’51, îl aveam deja foarte bine în minte; și pe el, și pe bunica, și pe mătușile care au plecat cu ei. Eram un copil foarte vivace, țineam minte totul clar, inclusiv numele. După asta, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
libertate. M.I.: Da. Și la joacă: ieșeam ca să mă joc. Aveam un domino, un rummy, aveam tot felul de jocuri. Și mă jucam singur. În casa familiei mele locuia și bunica dinspre tata. Eu mă numesc în ebraică după numele bunicului meu dinspre partea tatei. Din punctul de vedere al bunicii, nimeni nu putea să mă atingă; în general, nici măcar să nu se vorbească frumos cu mine nu se putea. Era o protectoare absolută. Altminteri eram destul de singur: tata lucra, mama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
iar între noi vorbeam idiș. Știam că există și creștini, bineînțeles, dar parcă într-un teritoriu ceva mai îndepărtat. S.A.: Și nu aveai raporturi cu ei. M.I.: Vedeam români, de fapt: o mulțime de țărani. S.A.: Furnizorii, clienții... M.I.: Da. Bunicul era croitor. Țin minte foarte bine: țăranii veneau la el duminică și luni, ca să le facă un fel de costume; mă rog, nu chiar costume, ci haine din postav, ceva foarte rudimentar. S.A.: Sumane. M.I.: Da, sumane! Și deci țăranii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
minte foarte bine: țăranii veneau la el duminică și luni, ca să le facă un fel de costume; mă rog, nu chiar costume, ci haine din postav, ceva foarte rudimentar. S.A.: Sumane. M.I.: Da, sumane! Și deci țăranii veneau în atelierul bunicului. Până ce a plecat el, nu a fost o problemă să ne vedem de afaceri, atelierul era autorizat și deschis mereu. Și mereu plin de țărani uriași. Iar noi eram foarte mici, imaginea asta îmi stăruie în memorie. S.A.: E o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu vorbeau cu mine, nici eu nu vorbeam cu ei. Deci nu pot spune că nu am văzut români până ce am mers la școală, ar fi o exagerare. Țin minte și fraze din acele întâlniri. Bunica venea și-i spunea bunicului: „Termină de-acum”; apoi ceva cu țăranii și cum se făcea prețul - în fine, ceva foarte trunchiat. Înțelegeam câte ceva din conversația românească, dar nu puteam vorbi. Mama îmi citea în românește chiar înainte de școală; tot felul de poezii și basme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Nu eram sioniști. Erau în oraș și unii sioniști, adică susținători conștienți ai acestei ideologii; în alte părți ale României erau mult mai mulți decât la noi. Nu-mi aduc aminte precis, dar îmi închipui că, în momentul în care bunicii au plecat, știam cumva că o să plecăm toți. Nu pot să reconstruiesc în detaliu momentul; dar, cam de pe atunci, un lucru devenise limpede: așteptam plecarea în fiecare clipă. Nimeni nu știa că o să așteptăm 13 ani, nimeni nu-și închipuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
natural să vrem să mergem în Israel. Dacă mă întreba cineva pe mine, în orice caz, nu puteam vorbi de asta în termeni ideologici. Până la 10, 11, 13 ani, mă gândeam numai la întregirea familiei, desigur. S.A.: Să mergi la bunicii și mătușile care te crescuseră... M.I.: Da. Abia după asta, numai prin ’56, a venit ideologia, chiar politica, în legătură cu războiul de la Canalul Suez. Mi-aduc aminte că am văzut la jurnal, în deschiderea filmului care rula la cinematograf, soldați evrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
parte, și viața mea de adolescent. Ideea că nu sunt român era până atunci ceva foarte vag: știam că suntem evrei, vedeam țăranii români în fiecare duminică și luni venind la piață să vândă tot felul de produse, la atelierul bunicului - cum am povestit deja - și la crâșmă, aproape de noi. Dar numărul de evrei, insist, era foarte mare în Târgu-Neamț, așa ca mulți ani n-am avut sentimentul de minoritate. Ideea că noi eram într-o mică minoritate ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
chiar la... Gloduri, nu foarte departe de Bacău, încă un târg evreiesc pe vremea lui Bacovia XE "Bacovia, George" . Asta ca să introduc și eu o notă de patriotism local în disputa privind topologia realităților transfigurate de Bacovia XE "Bacovia, George" - bunicul meu patern a fost o vreme primar la Gloduri. M.I.: Mai știi? În tot cazul, eu nu pot crede că Bacovia XE "Bacovia, George" a vorbit numai despre Bacău, un oraș mult mai burghez și mai mare decât târgul din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
înainte de a mă întâlni cu părintele Cleopa XE "Cleopa, părintele" . N-am scris clar, poate am strecurat pe ici, pe colo niște pasaje, n-am scris într-un mod concentrat. Dar asta a fost explicația mea. M-am gândit la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut niciodată - port numele lui, Moshe -, care a venit probabil din Polonia; el sau tatăl lui, nu știu exact. Ce putea ști el? N-am nici o idee, poate știa mai mult decât pot să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ai să revoluționat studiul hasidismului. Mă întreb și dacă nu cumva experiența târgului - aflat, cum spuneai chiar tu la început, la jumătatea distanței dintre oraș și sat -, te-a ajutat să înțelegi mai bine cezura tipologic-funcțional-intelectuală sat/oraș. În atelierul bunicului tău, la nunți, în drumețiile tale de copil și adolescent, ai văzut toate astea cu ochii tăi, poate fără să le înțelegi, dar le-ai păstrat în amintire și le-ai folosit mai târziu. M.I.: Da, aici e miezul chestiunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
se poate spune că este un jurnal de critic hărăzit cu calități de prozator: din câteva tușe schițează un portret, cu câteva linii rotunjește un moment memorabil. Textele sale dezvoltă vreo trei teme mari: lumea copilăriei din satul natal, cu bunicii, unchii și mătușile, un fel de modele spre care adultul privește detașat, nu fără oarecare nostalgie; lecturile zilnice și scrisul „de meserie”; mediul în care activează alături de colegi de redacție, activiști de partid, oameni de 193 cultură, securiști, prieteni, foști
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se poate spune că este un jurnal de critic hărăzit cu calități de prozator: din câteva tușe schițează un portret, cu câteva linii rotunjește un moment memorabil. Textele sale dezvoltă vreo trei teme mari: lumea copilăriei din satul natal, cu bunicii, unchii și mătușile, un fel de modele spre care adultul privește detașat, nu fără oarecare nostalgie; lecturile zilnice și scrisul „de meserie”; mediul în care activează alături de colegi de redacție, activiști de partid, oameni de 193 cultură, securiști, prieteni, foști
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de Drept. Probabil că, dacă n-ar fi fost Revoluția din 1989, dacă România ar fi rămas în sistemul închis, în sistemul comunist, aș fi practicat meseria de avocat, așa cum au făcut unele dintre rudele mele, înaintea mea. Fratele unui bunic a fost absolvent de drept în anii ’40, apoi fratele mamei a fost absolvent de drept, doi veri buni de-ai mei au fost avocați. Erau avocați când eu eram copil. Au ocupat succesiv funcțiile de decani ai Baroului Bistrița
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
din părinții Olga și Macarie Grosu - învățători. La acea vreme, tata era pe front, în linia întâi, mama era la catedră, în Bogdănești, Râmnicu Vâlcea. Locuiam la directorul școlii, la familia Predescu, care mau și botezat. Cu noi mai erau bunicii din partea mamei, Ștefania și Ioan Pițul. În acel an, la bătălia de la Mărășești, tata a fost rănit. L-au găsit localnici inimoși într-un lan de păpușoi, unde reușise să se târască. Avea șoldul dislocat. La spitalul de campanie unde
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
Hofbauer, nemți refugiați, cu șase copii, săraci. În stânga casei locuia o familie, Tanu, care a reușit, după un an și jumătate de șicane, să ne alunge de acolo, ca să se mute ei în locul nostru. Acolo s-a stins din viață bunicul meu, Ioan Pițul la doar 59 de ani, iar bunica a rămas văduvă la doar 52 de ani. Așa am ajuns să ne mutăm în casa în care locuim și acum, casă binecuvântată de Dumnezeu și de Maica Domnului. Aveam
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]