10,800 matches
-
în anul 1241 a avut loc distrugerea de către tătari a orașului Siret și a castelului teuton. În 1326 este menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântați probabil în același an doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. În 1334, într-o corespondență a călugărilor franciscani este amintită o mănăstire a acestora situată în orașul Siret (Civitas Sereth). Prima atestare documentara a localității Siret datează din anul 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
și a castelului teuton. În 1326 este menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântați probabil în același an doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. În 1334, într-o corespondență a călugărilor franciscani este amintită o mănăstire a acestora situată în orașul Siret (Civitas Sereth). Prima atestare documentara a localității Siret datează din anul 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice 15 iunie 1340 este dată primei atestări documentare
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
acestora situată în orașul Siret (Civitas Sereth). Prima atestare documentara a localității Siret datează din anul 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice 15 iunie 1340 este dată primei atestări documentare a Șiretului. Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova și în același timp justifica
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
despre persecuțiile la care erau supuși uneori aceștia. În acea perioadă Moldova era instabilă din punct de vedere politic, domniile principilor fiind foarte scurte. Unii dintre principi au fost ostili armenilor, alții în schimb i-au sprijinit. În perioada 1632-1639 călugărul italian Nicolo Barsi vizitează Moldova și în scrierile sale amintește că a vizitat orașul Siret în care se află o foarte frumoasă mănăstire dominicana cu hramul Sfanțul Ioan Botezătorul. Această mănăstire avea în grădina un izvor făcător de minuni și
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
Abrud în Arieș. După anul 1649 Câmpeniul a devenit capitala domeniului montan de sus, cu satele Bistra, Albac și Vidra. În 1618 a avut loc o puternică mișcare țărănească, iar mai târziu locuitorii zonei s-au aflat în rândurile luptei călugărului Sofronie din Cioara. Izbucnită în comitatul Hunedoarei în toamna anului 1759, răscoala se răspândește cu iuțeală și în comitatul vecin Albei. Sofronie a fost prins, dar apoi este eliberat de răsculați și răscoala cuprinde Zarandul și tot sudul Transilvaniei. Centrul
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat și de inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății. </br> La Șumuleu din anul 1630 a funcționat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni (Căianu).</br> În conscripția din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunități profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
considera că echinocțiul cădea pe 25 martie și folosea altă zi a de sărbătorire. Din secolul al X-lea, toate bisericile (cu excepția a câteva de la granița Imperiului Bizantin), au adoptat Paștele alexandrin, care plasa încă echinocțiul pe 21 martie. Deși călugărul britanic Beda Venerabilul notase deja schimbarea datei în 725, ea a continuat să se schimbe chiar în secolul al XVI-lea. Mai mult, numărarea fazelor lunii care erau folosite ca să calculeze Paștele erau fixate pe calendarul iulian după un ciclu
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
și numele consulului. Indicțiunea a făcut ca anul Bizantin să înceapă pe 1 septembrie. În anul 525, Dionisie cel Mic a propus sistemul anno Domini, care s-a răspândit treptat în Europa Occidentală creștină, după ce sistemul a fost adoptat de călugărul Beda Venerabilul. Anii au început să fie numerotați de la anul presupus al nașterii lui Isus, de 25 martie - Bunavestirea, pentru ca în curând această dată să fie schimbată pe 25 decembrie - Crăciunul, înapoi de Bunavestire în Anglia, pentru ca în Franța anii
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
sunetul lor sufletul "(Dacul);" pe vremea năvălirilor barbare, a oftat adânc, privind pustiirea țării și a scornit doina "(Jupanul);" în chilia unei mănăstiri, a scris psalmi românești și pentru asta a fost târât prin judecăți și zdrobit apoi pe roată "(Călugărul);" la curțile boierilor olteni, a cântat sub cerdacuri, dar, fiindcă a făcut să plângă o doamnă, ascultându-l, soțul ei a pus să fie tras în țeapă "(Guzlarul)". Radu Gyr are mereu la îndemână metafora și posedă un talent de
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Aron, Ștefan va organiza o mare ceremonie publică de încoronare, într-un loc numit "Direptate", pe valea Siretului. „Deciia Ștefan vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-au intrebatu pre toți: este-le cu voie tuturor să le fie domnu ? Ei cu toții au strigat într-un glas: “În mulți ani de la Dumnezeu sa domnești”. Și decii cu toții l-au
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Radu cel Frumos, concretizat în patru campanii militare desfășurate între 1469-1473, încheiat cu victoria lui Ștefan. În același context, Ștefan a intervenit și a numit patru domni în Țara Românească: Laiotă Basarab, Vlad Țepeș, Basarab cel Tânăr Țepeluș și Vlad Călugărul, împotriva unora dintre aceștia fiind nevoit să ducă campanii militare pentru a-i scoate din domnie, pentru că i-au trădat încrederea. O a doua linie majoră a politicii externe a perioadei a fost de a avea liniște și eventual sprijin
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
și Elena (aflată în centrul orașului Predeal). Ctitorul mânăstirii a fost Ioanichie Ieromonahul și Duhovnicul. Un pomelnic cu aspect de cronică, scris la 20 mai 1821, recunoaște data înființării „la anul 1774, în luna iunie în 20”, când acest preot călugăr a cerut și a obținut terenul de construcție de la “prea cinstitul boier vel paharnic, Grigorie Buzoianu”. Din punct de vedere fotbalistic, orașul a fost reprezentat în competițiile naționale de echipa Bucegi Predeal, desființată în 2013.
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
Ospitalierilor. Instituit în 1099, acest ordin militar cavaleresc a primit numele Sfanțului Ioan după biserică din Ierusalim. De fapt Sfanțul Ioan era patronul acestor cavaleri ale căror acțiuni au stat inițial sub semnul cruciadelor. Era vorba de un grup de călugări, plecați de bună voie în Țară Sfântă, pentru a-i ajuta pe bolnavi și pe credincioșii pelerini aflați în suferință. Călugării, deveniți „Ospitalierii Sfanțului Ioan” au fost confirmați de papă în 1113, si au devenit apoi protectorii celor care porneau
Valletta () [Corola-website/Science/297230_a_298559]
-
era patronul acestor cavaleri ale căror acțiuni au stat inițial sub semnul cruciadelor. Era vorba de un grup de călugări, plecați de bună voie în Țară Sfântă, pentru a-i ajuta pe bolnavi și pe credincioșii pelerini aflați în suferință. Călugării, deveniți „Ospitalierii Sfanțului Ioan” au fost confirmați de papă în 1113, si au devenit apoi protectorii celor care porneau la drum lung. Pe la mijlocul secolului al XII-lea ordinul a început să fie condus de un mare maestru. Venind din cele
Valletta () [Corola-website/Science/297230_a_298559]
-
au fost confirmați de papă în 1113, si au devenit apoi protectorii celor care porneau la drum lung. Pe la mijlocul secolului al XII-lea ordinul a început să fie condus de un mare maestru. Venind din cele mai nobile familii creștine, călugării au fost obligați să părăsească Ierusalimul după recucerirea acestuia de către Saladin, în 1187, și s-au instalat rând pe rând în Margat, Acra, Cipru și în cele din urmă în Rhodos, unde au rămas vreme îndelungată numindu-se chiar „Cavaleri
Valletta () [Corola-website/Science/297230_a_298559]
-
secolului al XVIII-lea pe râul Cernița, în locul numit Poceveliște. În pofida ordinului de distrugere a mănăstirilor ortodoxe din Ardeal, emis de generalul Adolf von Buccow în anul 1761, mănăstirea ortodoxă a scăpat neatinsă. Pe timpul lui Dionisie Novacovici avea un singur călugăr. Street View
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
-lea, atrași de zonele slab populate, noi piețe potențiale și de posibilitatea de a converti prin misionarism populațiile locale, păgâne, la creștinism. Negustorii germani au înființat un avanpost comercial pentru comerțul cu balții lângă așezarea livoniană de la Riga în 1158. Călugărul augustinian Meinhard a construit o mănăstire aici prin anul 1190. Episcopul Albert a fost proclamat cardinal al Livoniei de unchiul său, arhiepiscopul de Bremen și Hamburg în 1199. El a debarcat în 1201 cu 23 de corăbii și mai mult
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind cea care exploata și vindea sarea, ca urmare a unui hristov al domnitorului Mircea cel Bătrân. De asemenea, numeroase hrisoave, purtând pecetea domnitorilor, consemnează numele târgului numit de obicei ""Ocna Mare"": Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Vintilă Voievod, Radu Paisie, Simion Movilă, Radu Șerban și Radu Mihnea. "Sarea" aducea venituri importante în visteria domniei și astfel devenea un element esențial în economia statului. Sarea a reprezentat "monopolul domniei", domnitorul fiind stăpân al zăcământului
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
1810 fiind considerată una dintre cele mai vechi din România. În Solca se află o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1612-1622 de către domnitorul Moldovei Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) și care a funcționat până în 1785 ca mănăstire de călugări. Biserica este asemănătoare cu cea a Mănăstirii Dragomirna, fiind foarte înaltă, cu ziduri groase de 2 metri și cu ferestre mici amplasate foarte sus. Acest monument istoric este cunoscut sub numele de Biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” sau Mănăstirea
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Ulterior, mitropolitul Gheorghe Movilă dăruiește această așezare Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al XVII-lea, localitatea este cumpărată de voievodul Moldovei Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Acesta înalță la Solca o ctitorie domnească cu rol de mănăstire de călugări. Nu se cunoaște cu exactitate anul în care a fost începută construirea mănăstirii, deși unele lucrări acreditează anul 1612 ca an al începerii construcției. În schimb se știe cu certitudine că biserica era gata la 18 octombrie 1614 când ctitorul
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Vodă nu reușește să finalizeze întregul complex mănăstiresc până la sfârșitul primei sale domnii. În cea de-a doua domnie a sa dintre 1621-1623, sunt construite zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. Conform letopisețului lui Miron Costin, Mănăstirea Solca este finalizată în anul 1622. În acest lăcaș de cult, cărturarul Vartolomei Măzăreanul (n. circa 1710 - d. 1779) a fost stareț, a scris și a tradus mai multe cărți de cult și a
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
devine parte a Austro-Ungariei. Ca urmare, numeroase familii de germani, polonezi și evrei se stabilesc în mica așezare bucovineană, care devine loc pentru diferite schimburi comerciale. La 29 aprilie 1785 Mănăstirea Solca, care funcționase până în acel moment ca lăcaș de călugări, este închisă de autoritățile austro-ungare. Ulterior, biserica mănăstirii devine biserică parohială. Vechiul iconostas (1613) a fost mutat la Biserica Arbore și apoi la Mănăstirea Dragomirna, iar cel actual, opera artistului bucovinean Epaminonda Bucevschi, datează din 1885. În 1902, forma inițială
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
În acest sens, în anul 1810 este inaugurată Fabrica de Bere Solca, una dintre cele mai vechi fabrici de bere din țară. Producerea berii în Solca este însă mult mai veche, datând probabil de la începutul secolului al XVII-lea, când călugării de la mănăstire produceau deja bere. Depozitele fabricii utilizează beciurile mănăstirii, situată din imediata vecinătate. Acesta este unul din motivele pentru care administrarea fabricii a fost făcută de către Fondul Bisericesc greco-ortodox al Bucovinei, care a arendat-o diferitor comercianți de-a
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
înalt punct altimetric. Platoul Vașcău este sărac în ape permanente, ele pierzându-se în ponoare. Printre aceste văi se remarcă: valea Cohuri-Ponor, valea Ponoraș și valea Recea. Cea mai semnificativă, ca debit și lungime, este valea Pampăr, care vine de la Călugări, trece prin Izbuc, apoi se pierde într-o uriașă gură de peșteră numită Cîmpeneasca (avenul are 35 m adâncime). După aproximativ 3 km de la gura peșterii, drum străbătut subteran de Pampăr, apa iese la suprafață la Vașcău, într-un punct
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
3 km de la gura peșterii, drum străbătut subteran de Pampăr, apa iese la suprafață la Vașcău, într-un punct numit izvorul din Boiu. Pe marginea Platoului Vașcău sunt 2 izbucuri deosebite: unul în valea Brihenilor și altul în hotarul localității Călugări. Izbucul de la Călugări, care în trecut avea dublă intermitență, în prezent are o singură intermitență, fiind declarat rezervație geologică naturală. De-a lungul munților se întind Dealurile Crișene ca o treaptă prelungă a Munților Apuseni, având în interiorul Depresiunii Beiușului o
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]