10,204 matches
-
ha. Castelul are câteva subdiviziuni și numeroase linii de ziduri defensive. Acesta constă din 3 castele separate: castelul de sus, de mijloc și de jos, separate de diverse șanțuri și turnuri. Castelul adăpostea la un moment dat 3.000 de cavaleri. Zidurile castelului exterior mărginesc o suprafață de 21 hectare, de 4 ori mai mare decât zona încadrată de către Castelul Windsor. Suprafața desemnată ca Patrimoniu Mondial UNESCO este de 18,038 ha. Poziția favorabilă a castelului pe râul Nogat, oferea un
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
de către Castelul Windsor. Suprafața desemnată ca Patrimoniu Mondial UNESCO este de 18,038 ha. Poziția favorabilă a castelului pe râul Nogat, oferea un acces facil pentru barjele și corabiile de comerț care veneau de pe Vistula și din Marea Baltică. În timpul guvernării Cavalerilor Teutoni, aceștia percepeau taxe de la corăbiile ce traversau râul, cum făceau și alte castele situate de-a lungul râurilor. De asemenea, Teutonii dețineau un monopol asupra comerțului cu chihlinbar. Când orașul a devenit membru a Ligii Hanseatice, multe din întâlnirile
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
castelului și a arhitecturii sale, pe care le-a expus la Berlin și care au fost publicate mai apoi de către Friedrich Frick, din 1799 până în 1803. Aceste gravuri au dus la „redescoperirea” de către publicul prusiac a castelului și a istoriei Cavalerilor Teutoni. Johan Dominicus Fiorillo a publicat o altă ediție a gravurilor pe 12 februarie 1803, de asemenea dorind să încurajeze interesul public. Max von Schenkendor a criticat însă desfigurarea castelului. În timpul lui Napoleon, castelul a servit ca spital și arsenal
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
județului Brașov, în Depresiunea Brașov. Reședința comunei Hărman. Localitatea Hărman se află în Țara Bârsei, la cca. 10 km spre est de municipiul Brașov. Este cunoscută în special pentru biserica fortificată impresionantă. Istoria cetății Hărmanului se leagă de prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Râșnov și Sânpetru. Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Într-
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
se leagă de prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Râșnov și Sânpetru. Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Într-un document redactat atunci, regele Béla al IV-lea spune ...am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii Cisterciților, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). Iancu Gore a fost comparat de academicianul Eugen Simion cu personajul caragialian Mitică, ambii fiind la fel de guralivi, de grăbiți și de orgolioși. Încă de la prima replică se observă că Gore suferă de vanitate și
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
departe. Povestirea a apărut pentru prima dată în 1955 în revista "Esquire", fiind reeditată în 1988 de Footstep Press într-o ediție litată de 352 de exemplare numerotate și semnate, precum și într-o serie de antologii ale lui Bradbury. Doi cavaleri din secolul al X-lea au primit misiunea să ucidă un balaur care pârjolește ținutul și creează panică. Poveștile relatează că este uriaș, scuipă foc, este înfiorător și are doar un ochi, iar cei doi se așteaptă să fie uciși
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
prima lună de asediu număra doar 3.000-4.000 de infanteriști și dragoni, însă în septembrie a venit detașamentul lui Henryk Denhoff cu 600 de dragoni polonezi și 6 tunuri. Spre sfârșitul asediului, la Suceava au ajuns încă 800 de cavaleri polonezi. Deasemenea a venit și Gheorghe Rákóczi cu detașamente transilvaniene, astfel încât, până la sfârșitul lui octombrie numărul trupelor aliate a ajuns până la 20.000-25.000 de soldați. După ce a început asediul Timuș a trimis o scrisoare tatălui său, Bogdan Hmelnițki, pentru
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
trupele lângă Tarca (râul Torysa). Carol I al Ungariei a fost forțat să își poziționeze într-un teren agricol de lângă un deal. Deși numărul trupelor beligerante este incert, armata regelui era compusă din oamenii săi, o unitate de elită a cavalerilor ioaniți și 1.000 de infanteriști saxoni din Spiš. Datorită versiunilor contradictorii ale cronicilor vremii, nu este clar în ce măsură familia Aba a fost sprijinită de Máté Csák. Bătălia a început odată cu atacul surpriză al rebelilor în timpul amiezei în tabăra regelui
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
Datorită versiunilor contradictorii ale cronicilor vremii, nu este clar în ce măsură familia Aba a fost sprijinită de Máté Csák. Bătălia a început odată cu atacul surpriză al rebelilor în timpul amiezei în tabăra regelui. A urmat o sângeroasă luptă corp la corp, unde cavalerii ambelor părți au avut de suferit. Stindardul regelui este pierdut într-un moment al conflictului, iar acesta s-a văzut obligat să lupte sub cel al cavalerilor ioaniți. După pierdere comandanților și sosirea unei întăriri din Kassa, soarta rebelilor este
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
amiezei în tabăra regelui. A urmat o sângeroasă luptă corp la corp, unde cavalerii ambelor părți au avut de suferit. Stindardul regelui este pierdut într-un moment al conflictului, iar acesta s-a văzut obligat să lupte sub cel al cavalerilor ioaniți. După pierdere comandanților și sosirea unei întăriri din Kassa, soarta rebelilor este pecetluită, iar victoria și tronul ungar îi revine casei de Anjou-Sicilia. Conducătorii importanți ai familiei Aba au pierit în bătălie, iar domeniile lor au fost împărțite între
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
Germania), foarte aproape de granița cu Austria. a fost construit pe ruinele cetății Schuangau (sau Schwanstein), care a fost menționată pentru prima dată în registrele istorice datând din secolul al XII-lea. Cetatea medievală a fost construită de o familie de cavaleri și a servit ca reședință a seniorilor din Schwangau. În 1523, castelul a fost descris ca având ziduri prea subțiri pentru a fi utile în scopuri defensive. După stingerea familiei cavalerești în secolul al XVI-lea, fortăreața și-a schimbat
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
(n. cca. 1275 - d. decembrie 1341) a fost un mare duce al Lituaniei în perioada dintre 1316 - 1341. Fondator al dinastiei de . În perioada domniei sale a extins semnificativ hotarele Lituaniei. A dus o luptă acerbă împotriva cavalerilor teutoni, înfrângându-i într-o serie de bătălii. În 1322 face alianță cu ducele de Mazovia și cu regele Poloniei Vladislav I, trei ani mai tarziu, căsătorindu-și fiica cu fiul lui Vladislav, Cazimir. Ca si predecesorii săi, Gediminas a
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
în cele din urmă a devenit capitala Marelui Ducat al Lituaniei. În scrisorile către papă Ioan al XXII-lea, orașele hanseatice, franciscani și dominicani (1323 - 1324) a demonstrat o dorință de a îmbrățișa credință creștină și a invitat în Lituania cavaleri, artizani, negustori, agricultori, preoți. Este incertă situația lui matrimoniala. Conform Cronicii Bychowiec, Gediminas ar fi avut 3 soții: Vida din Curlanda, Olga din Smolensk și Jewna din Poloțk despre care se crede că ar fi fost ortodoxă și ar fi
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
contribuit la extinderea și consolidarea influenței Marelui Ducat în zonele de est și de vest a Lituaniei. Aceste căsătorii arată talentul diplomatic al lui Gediminas în construirea de alianțe cu statele vecine care împărtășesc obiectivele sale de a distruge Ordinul Cavalerilor Teutoni.Căsătoriile fiilor lui Gediminas l-au ajutat să-și consolideze puterea dinastiei asupra diferite teritorii din Marele Ducat, în timp ce căsătoriile fiicelor și nepoatelor sale au întărit relațiile lituaniene cu puteri vecine. Dintre cei șapte fii ai lui Gediminas, cinci
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
Diplomatic în grad de Ofițer (2007) "„în semn de înaltă apreciere pentru activitatea remarcabilă desfășurată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin care a asigurat reprezentarea cu succes a strategiilor de politică externă ale României”" , Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler (2008) "„în semn de apreciere deosebită pentru înaltul profesionalism, dăruirea și devotamentul dovedite pe timpul activităților de pregătire, organizare și desfășurare a Summitului NATO de la București”" . Sorin Ducaru vorbește limbile germană, engleză și franceză.
Sorin Ducaru () [Corola-website/Science/327295_a_328624]
-
din cauza lipsei de pregătire, dar el a devenit foarte determinat că Anglia este de drept a mamei sale și a lui. Henric s-a întors în Anglia din nou între 1149 și 1150. La 22 mai 1149 a fost făcut cavaler de regele David I al Scoției, unchiul său, la Carlisle. Deși războiul civil a fost decis în favoarea lui Ștefan, domnia sa a fost tulbure. În 1153, moartea lui Eustace, fiului lui Ștefan, combinată cu sosirea unei expediții militare condusă de Henric
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
o zi mai târziu, la 8 noiembrie 1916. Corpul Prințului Heinrich a fost transportat la München, unde a fost înmormântat alături de tatăl său, la Theatinerkirche. Postum, la 6 martie 1917, pentru curajul său excepțional, Prințul a fost decorat cu Crucea Cavalerului a Ordinului Militar Max Joseph.
Prințul Heinrich de Bavaria () [Corola-website/Science/327356_a_328685]
-
în principal glorificării puterii, începând cu statuia lui Marcus Aurelius și până la portretele lui Ludovic al XIV-lea de Le Brun și Houasse. Prin acest tablou, David se înscrie în linia directă a portretelor ecvestre din perioada barocă. Văzând opera, cavalerul José Nicolás de Azara, succesorul lui Muzquiz ca ambasador al Spaniei, a comparat-o cu portretul lui Olivares pictat de Velasquez. Acesta a fost cel de-al doilea portret ecvestru pictat de David. Pictorul realizase deja, în 1780, un portret
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
sale. Fiul lui Henric, de asemenea, numit tot Henric, s-a născut la Castelul Grosmont, în Monmouthshire, între 1299 și 1314. Henric a fost prietenul cel mai bun a regelui Eduard și cel mai de încredere comandant. A fost făcut cavaler în 1330, l-a reprezentat pe tatăl său în Parlament și a luat parte în campania scoțiană a lui Eduard. După izbucnirea "Războiului de o 100 de ani", el a luat parte la mai multe campanii și misiuni diplomatice și
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
cea mai mare și unica realizare a carierei militare ale Lancasterilor". Răscumpărarea prizonierilor a fost estimată la 50.000 de lire. Drept recompensă pentru acest serviciu și mai târziu într-un război, Henric l-a onorat prin includerea sa în calitate de cavaler fondator al Ordinului Jartierei. O onoare și mai mare i-a fost acordată, atunci când l-a creat Duce de Lancaster. Titlul de Duce era relativ nou în Anglia; un singur titlu de Duce mai existase până atunci în țară. În afară de
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
la invazie a voievodului Włostowic, cu ocazia nunții fiului său. La începutul aceluiași an, Marele Duce, a decis să parieze totul pentru un joc de noroc: să-l elimine pe Włostowic din viața sa pentru totdeauna. A ordonat unuia dintre cavalerii săi, Dobek, să-l captureze. Dobek a ajuns la curtea lui Włostowic, la Olbin, iar în timpul nopții l-a capturat pe voievod cu tot cu oamenii săi. Marea Ducesă Agnes a cerut moartea lui Włostowic, dar Vladislav a decis, în schimb, să
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
în scopul de a contracara rezistența pe viitor. Câteva luni mai târziu, o rebeliune a elitelor native a dus la restabilizarea independenței regiunii din Polonia. În anul următor, a fost organizată o expediție, în scopul de a recupera Pomerania Gdańsk. Cavalerii polonezi au suferit o înfrângere în Bătălia de la Râul Wda, în ciuda sprijinului oferit de trupele din Boemia. Copilăria prințului Boleslav a avut loc în vremurile când migrarea politică masivă din Polonia avea loc, ca urmare a represiunilor politice ale lui
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Otto a stabilit prima etapă de creșinizare a regiunii. De-a lungul misiuni, acesta a fost însoțit de prințul Wartislaw I, care l-a salutat pe misionar de la granița domeniului său, în împrejurimile orașului Sanok. Acesta a alocat 500 de cavaleri pentru a acționa în calitate de pază pentru protecția episcopului. Creștinizarea a fost în cele din urmă acceptată, numai după ce Boleslav a redus tributul anual impus poporului din Pomerania. Au fost dărâmate patru temple păgâne, iar în locul lor au fost construite biserici
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
prusace constante, Conrad a vrut să stabilizeze Ducatul de nord din Masovia în lupta sa din zona de frontieră a regiunii Chełmno. În 1226, Conrad a avut dificultăți cu raidurile constante peste teritoriul său, astfel, a invitat ordinul religios al Cavalerilor Teutoni să lupte cu prusacii, așa cum au susținut deja Regatul Ungariei împotriva poporului Cuman din Transilvania, din 1221 până în 1225. Când au anunțat Ungaria că Ordinul era în primul rând responsabil papei, cavalerii au fost expulzați de către regele maghiar Andrei
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]