10,052 matches
-
cu ulei pe care era notat „Pentru utilizarea la tropice”. Royal Navy avea încă din aprilie 1941 un plan comun cu Ministerul Aerului pentru împiedicarea unei eventuale „evadări” germane, Operațiunea Fuller. Responsabil pentru acest plan era viceamiralul Bertram Ramsay din Comandamentul din Dover. El avea sub comandă șase distrugătoare, care ar fi trebuit să staționeze în așteptare în estuarul Tamisei, data de luptă în maxim patru ore, dar care în realitate nu erau disponibile. De asemenea, forța ar mai fi trebuit
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
plecat doar una singură, care a trebuit însă să se apere de avioanele germane de interceptare. Grupul biplanelor a continuat misiunea fără escortă. Trei dintre au fost doborâte de antiaeriana a flotei inamice și trei de avioanele de vânătoare germane. Comandamentul aviației de vânătoare RAF a trimis în jurul orei 14:00 mai multe avioane de vânătoare-bombardament bimotoareWhirlwind să atace flota germană. Avioanele de vânătoare bine organizate ale generalului Adolf Galland au respins atacul britanicilor, provocându-le pierderi. Spațiul aerian al vaselor
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
-le pierderi. Spațiul aerian al vaselor germane a fost apărat încontinuu de cel puțin 16 avioane de vânătoare - în timpul zilei avioane Fw 190, iar în timpul nopții Bf 110 echipate pentru lupta nocturnă. Escadrilele germane au executat până la patru misiuni.). Reacția Comandamentului avioanelor de bombardament a fost tardiv. Primele bombardiere au decolat la aproape trei ore după ce flota inamică depășise Doverul. Doar 39 de bombardiere dintr-un total de 242 participante la misiuni au reușit să găsească vasele și să le atace
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
de bombardiere dintr-un total de 242 participante la misiuni au reușit să găsească vasele și să le atace, dar nicio bombă nu și-a atins ținta. În afară de misiunea bombardierelor, 398 de avioane de vânătoare Spitfire, Hurricane și Whirlwind ale Comandamentului avioanelor de vânătoare au executat mai multe misiuni de luptă pe 12 februarie. În total, pentru căutarea și atacarea vaselor germane au decolat 675 de avioane RAF (398 avioane de vânătoare, 242 de bombardiere și 35 de avioane torpilore). Atacurile
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
de luptă după sosirea din zona operației de la Flămânda. Acesteia avea să i se alăture începând cu noaptea de 7/18 octombrie Divizia 12 Infanterie (comandant general de brigadă Traian Găiseanu) retrasă de pe frontul din Dobrogea. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțe ale Armatei 9: Corpul I Rezervă cu două divizii de infanterie - Divizia 76 Infanterie germană și Brigada 8 Munte austro-ungară. Comandant al "Grupului Nămăești" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț al Corpului I Rezervă Comandanți
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
-a reconstruită era încredințată din nou generalului Averescu. Paza „drumului celui mai scurt” spre Capitală era încredințată în mâini sigure, tot așa cum era și cea a porților Moldovei" [Armata de Nord condusă de generalul Prezan, n.n.] Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armatei 9: Corpul XXXIX Rezervă cu două divizii de infanterie - Divizia 187 Rezervă și Divizia 51 Honvezi și o importantă grupare de artilerie. Comandant al "Grupului Prahova" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandanți de brigadă Comandant al Armatei 9
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de baterii de artilerie. Comandanți ai
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
care adăposteau navele germane. Distanța relativ mică la care se aflau aeroporturile RAF a permis echipajelor să execute un mare număr de misiuni într-o succesiune rapidă. Ca urmarec a atacurilor britanice, Adolf Hitler a cerut "Oberkommando der Marine" (Înaltul Comandament Naval) să mute navele în afara razei de acține a bombardierelor inamice. În decembrie 1941, "Oberkommando der Luftwaffe" (Înaltul Comandament al Forțelor Aeriene) a primit ordinul să conceapă un plan pentru asigurarea superiorității aeriene în timpul operațiunii de transfer al celor trei
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
mare număr de misiuni într-o succesiune rapidă. Ca urmarec a atacurilor britanice, Adolf Hitler a cerut "Oberkommando der Marine" (Înaltul Comandament Naval) să mute navele în afara razei de acține a bombardierelor inamice. În decembrie 1941, "Oberkommando der Luftwaffe" (Înaltul Comandament al Forțelor Aeriene) a primit ordinul să conceapă un plan pentru asigurarea superiorității aeriene în timpul operațiunii de transfer al celor trei vase germane din Franța în porturile Mării Nordului prin Canalul Mânecii. Generalul Adolf Galland a conceput planul pentru asigurarea acoperirii aeriene
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
RAF Coastal Command a fost de acord că aceasta este cea mai probabilă rută. El se aștepta ca germanii să facă o tentativă de trecere în orice zi după data de 10 februarie. Din păcate, Air Ministry și cele trei comandamente RAF - RAF Coastal Command, RAF Bomber Command și RAF Fighter Command - au apreciat greșit că germanii vor dori să se folosească de întunerice pentru partea cea mai lungă și mai periculoasă a călătoriei și vor părăsi portul în timpul zilei. Din
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
german avea să le prindă toatal nepregătite să atace în timpul zilei de 12 februarie. Apărarea de coastă urma să asigure trei escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane torpiloare Fairey Swordfish. Comandamentul bombardierelor a pregătit 300 de bombardiere gata pentru orice tip de operațiune. Existau însă numeroase probleme pentru această flotă aeriană avioanele Swordfish aveau o viteză foarte mică de deplasare, iar asigurarea escortei de către aparatelor de vânătoare era dificilă. Escadrilele de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
rază lungă de acțiune a forțelor aeriene canadiene a fost repartizată pentru acțiunile de patrulare maritimă. De asemenea, peste 250 de avioane ale Grupului aerian RAF nr. 5 de bombardiere a fost repartizat pentru acțiunile de luptă împotriva vaselor germane. Comandamentul avioanelor de vânătoare a repartizat pentru această operațiune 21 de escadrile. Flotila germană a început pregătirile pentru plecare în seara zileii de 10 februarie. În timp ce se pregăteau să iasă din port, vasele au fost surprinse de un raid de bombardament
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
păstrat tăcerea radio până la aterizare și au comunicat desoperirea lor doar la aterizare. Ei au identificat poziția navelor inamice la 10:42 și au aterizat la 11:09. Au mai trebuit să treacă încă 16 minute până când a fost alarmat Comandamentul bombardierelor. Ramsay nu a fost informat de descoperirea convoiului german până la 11:30. La ora 12:16, au avut loc primele schimburi de focuri dintre vedeetele rapide de escortă germane și vedetele torpiloare britanice. Galland a ordonat ca toate zborurile
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Ministerul Aerului îi refuzase cererile, în schimb repatizase Grupul nr. 2 de bombardament în sprijinul apărării de coastă, pentru lupta împotriva activității navale germane între Cherbourg și Wilhelmshaven. Activitatea de aprovizionare și producție a rămas și după eșecul "Fuller" în favoarea Comandamentului de bombardament, având ca scop creșterea numărului de aparate care participau la campania de bombardament strategic a Germaniei. Capacitatea de luptă a pazei de coastă avea să scadă în continuare până în 1942, cele mai multe avioane specializate în lupta antinavală fiind deplasate
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Naționale au urmărit și rezolvat și probleme economice legate de nevoile populației. Înființara Gărzii s-a produs pe data de 5 noiembrie. Dupa depunerea juramântului gardistii au plecat, fiecare în comuna sau regiunea, unde era cunoscut. Astăzi fostul sediu al Comandamentului Gărzilor Naționale Române din perioada noiembrie-decembrie 1918 este monument istoric. La Arad Garda locală a fost atacată de gardiștii unguri pe 29 decembrie, chiar în ziua în care orașul a fost vizitat de generalul Berthelot. Către sfârșitul lunii ianuarie 1919
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
numai datorită unei intervenții diplomatice. Ulterior, o parte din efectivele gărzilor s-au retras spre Halmagiu pentru a face joncțiunea cu Garda locală, iar după intercalarea trupelor maghiare între Arad și restul comitatului, asigurarea comenzii Gărzilor a fost reorientată spre Comandamentul din Brad, unde se afla în funcție căpitanul Florian Medrea. După ce la Halmagiu Garda - autointitulată „legiune”, a opus rezistență unui batalion maghiar la tunelul de la Ciuciu (Vârfurile) pricinuindu-i pierderi, s-a retras ulterior la Brad și a constituit împreună cu
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
nivelul conducerii legionare, atât cei din primul eșalon, aflați în închisori, cât și la nivelul eșalonului doi, al liderilor locali, aflați în libertate, s-au purtat discuții asupra responsabilității pentru asasinarea liderului suprem. În principal, acuzațiile s-au îndreptat asupra "Comandamentului de prigoană", cel care în perioada de dinaintea asasinatului organizase un număr de atentate vizând destabilizarea regimului. Pentru mulți lideri locali radicali, era evident încă din august 1938, că liderul suprem nu avea cum să mai scape cu viață, considerând că
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
(abreviat CUC; în ) este o forță trilaterală de menținere a păcii și o structură de comandament militar comună formată din trimiși Republicii Moldova, Transnistriei și Rusiei, care operează în „zona de tampon” de la frontiera dintre Republica Moldova și Ucraina. Teritoriul disputat este controlat de așa-zisa "Republică Moldovenească Nistreană". Comisia a fost creată în scopul asigurării realizării în
Comisia Unificată de Control () [Corola-website/Science/332604_a_333933]
-
domnitorului. Hărțuită de oștenii lui Ștefan I armata ungară a ajuns la Cetatea Neamț (unde la 2 februarie 1395 cancelaria regală a emis un act cu mențiunea "„ante castrum Nempch”", prima mențiune documentară a fortificației) unde atunci a fost stabilit comandamentul de campanie al domnitorului moldovean. Cetatea a fost asediată, însă a rezistat doar cîteva zile și voievodul a acceptat încheierea păcii la 3 februarie 1395. După ce Ștefan I a acceptat formal încetarea ostilităților și "„a făcut supunere”" ca și stratagemă
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
suprafață conducători dispuși să continue lupta cu orice risc. Liderii acestei perioade, care au încercat să reorganizeze Mișcarea Legionara în noile condiții, au fost Horia Sima, Alexandru Cantacuzino și Vasile Cristescu. Conducerea interimară a fost asigurată de un așa-zis "Comandament de prigoana". Horia Sima, fiind un lider din provincie, era absolut necunoscut autorităților. De-abia în 1939 apare în evidențele Siguranței, fiind dat în consemn general la frontieră. Alexandru Cantacuzino va fi arestat ulterior, iar Vasile Cristescu va muri împușcat
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
a format o echipă de încredere, care a început să studieze traseul zilnic al lui Armând Călinescu, din februarie până în iulie 1939, fără ca autoritățile să bănuiască nimic. Între timp, Miti Dumitrescu s-a deplasat clandestin la Berlin pentru a cere comandamentului legionar, care între timp se refugiase în Germania aprobarea operațiunii. Horia Sima a prezentat un alt plan, o lovitură de stat, precedată de asasinarea regelui și a primului ministru. S-a renunțat la acest plan, deoarece echipele din țară erau
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
fost luată în considerare pentru a fi transformată în ceea ce ar fi fost primul crucișător purtător de rachete; această intenție păstrându-se până la 26 februarie 1952, când a fost luată în considerare o nouă variantă, de transformare în navă de comandament. Anticipând această transformare, clasificarea ei a fost schimbată în CBC-1. Asta ar fi făcut-o o „soră mai mare” a lui "Northampton", dar un an și jumătate mai târziu (9 octombrie 1954) a fost reclasificată ca CB-3. "Hawaii" a fost
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
niciuna dintre concluziile responsabililor RAF să fie realistă. Organizarea apărării aeriane a "Luftwaffe" a suferit mai multe schimbări în primele cinci luni ale războiului. Apărarea porturilor din Germania de nord și a obiectivelor strategice vitale a fost dată în sarcina Comandamentelor Apărării Aeriene locale "Luftverteidigungskommando". Astfel, unitatea responsabilă pentru protecția vaselor de război ale "Kriegsmarine" a fost "Luftverteidigungskommando Hamburg". Sistemul era unul greoi. Districtul apărării aeriene Hamburg controla atât defensiva aeriană cât și pe cea terestră, dar din punct de vedere
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
funcțional ar fi presupus cooperarea celor două ramuri, lucru care nu se întâmpla în realitate. Soluția găsită de comandanții germani era separarea în două niveluri a problemei. Unitățile aviației de vânătoare care apărau zona Mării Nordului au fost subordonate "Luftgaukommando" XI (Comandamentul Districtului Aerian 9) din Hannover. Aceste unități ale aviației de vânătoare aveau să funcționeze ca un comandament autonom, "Jagdfliegerführer". Comandant a fost numit "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher, fostul comandant al II./"Jagdgeschwader" 77. Schumacher își începuse serviciul în "Kaiserliche Marine" (Marina
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]