10,335 matches
-
naturii - si frânata, de asemenea, de legile unei societăți întemeiate pe egoism. Viziunea lirica este predominant idilica, cu unele accente polemice, survenite din acceptarea solitara a salvării și din înțelegerea inutilității revoltei. De asemenea, Leopardi a efectuat traduceri din poeții consacrați ai antichității eline și latine și a lăsat în urmă o bogată corespondență. Infinitul este o poezie de Giacomo Leopardi scrisă în anii tinereții sale la Recanti, orașul său natal. Această operă a fost scrisă între anii 1818 și 1821
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
literare și cafenelele unde se întâlneau artiștii. Îi cunoaște în această perioadă pe Matisse, Derain, Bonnard și Dufy. Întorcându-se la București, frecventează mediile artistice ale anilor 1920 - 1950, interval în care colecționează lucrări de artă contemporană ale pictorilor deja consacrați, dar și ale unora debutanți, care după încetarea primului război mondial se încadrau în Societatea Arta Română. În perioada 1914 - 1918 achiziționează lucrări semnate de Ion Theodorescu-Sion și C. Ressu. Krikor H. Zambaccian achiziționează multe lucrări ale artiștilor tineri: Nicolaae
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
Morții vii (1938), nota comună surprinsă și reliefată de Banciu în definirea celor despre care scrie fiind dârzenia în apărarea limbii, a tradițiilor și credinței românilor. Cel mai amplu portret, o micromonografie, este conținut de volumul Dr. Alexandru Bogdan (1926), consacrat unui strălucit intelectual transilvănean, în Disprețuiții „ciobani valahi" (1944), este evocat curajosul țăran Nicolae Oprea, care, în timpul a trei călătorii întreprinse la Viena, a apărat, cum s-a priceput, ortodoxia în fața oficialilor habsburgici. În descendența demersului lui Titu Maiorescu din
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
dialectologie intitulată "Terminologia calului: părțile corpului", lucrare publicată, în 1928, în revista „Dacoromania”. Devine bursier al Școlii Române din Roma (1927-1929), unde se specializează în onomastică. Cercetările pe care le întreprinde în Sardinia se vor concretiza într-un solid studiu consacrat antroponimiei medievale italiene. Reîntors la Cluj, este, mai întâi, asistent și docent de onomastică, apoi lector de limba italiană, iar din 1938 conferențiar de dialectologie. În 1941, îi succede lui Nicolae Drăganu, ca profesor titular, la Catedra de limba și
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
membru al Academiei Române (corespondent - 1991 și titular - 1993). A desfășurat o activitate de pionierat prin organizarea cercetării științifice din specialitatea irigării culturilor agricole, fiind considerat drept șef de școală în domeniul îmbunătățirilor funciare din România. Împreună cu o serie de cercetători consacrați, a reușit să lărgească și să diversifice rețeaua de cercetare în agricultura irigată modernă și a pus bazele "Programului Național de Îmbunătățiri Funciare". A condus Institutul de Cercetări pentru Îmbunătățiri Funciare și Pedologie în cadrul căruia a coordonat și dezvoltat o
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
nivel național, cu începere din anul 1966 se înființează Insitutul de Cercetări pentru Îmbunătățiri Funciare și Pedologie (ICIFP), institut de sine-stătător, unde cercetătorului Marcu Botzan îi revine sarcina de a-l organiza și conduce. Înconjurat de o serie de cercetători consacrați, pune bazele "Programului Național de Îmbunătățiri Funciare" și dezvoltă o întreagă școală românească de cercetare șțiințifică de largă concepție în domeniu. În anul 1968, cercetătorul Marcu Botzan își susține teza de doctorat, intitulată "Bilanțul apei în solurile irigate". Această lucrare
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
a fost oprit să lucreze, inițial ca asistent, mai apoi ca șef de lucrări, conferențiar și profesor. Mangeron este unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific. A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică ș.a. Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi. Ca profesor universitar a fost unul dintre
Dimitrie Mangeron () [Corola-website/Science/307191_a_308520]
-
din București. În timpul studiilor de medicină a devenit un colaborator apropiat al profesorului Francisc Rainer ca preparator și apoi asistent la Institutul de anatomie. În 1930 a susținut,sub îndrumarea lui Rainer, lucrarea sa de doctorat în medicină și chirurgie, consacrată inervației arcadei palmare superficiale. În timpul regimului Antonescu, fiind evreu, a fost demis, împreună cu Zalman Iagnov, din postul de la catedra de anatomie (după octombrie 1940), iar familia sa a fost deportată. În 1945 s-a stabilit la Timișoara, unde s-a
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
numeroase reviste de specialitate din țară și din străinătate. El este autor sau coautor a peste 20 de volume de antropologie, genetică medicală, citogenetică, sfaturi genetice: Constantin Maximilian este autorul sintezelor: Un loc aparte printre publicațiile sale îl ocupă eseurile consacrate impactului etic, social și politic al geneticii. Profesorul Maximilian publicat mai multe studii asupra unora dintre marile probleme ale acestui sfârșit de secol: Cărțile și lucrările sale au fost recenzate și citate de nenumărate ori în literatura de specialitate națională
Constantin Maximilian () [Corola-website/Science/307219_a_308548]
-
Constantin Maximilian a fost membru al mai multor societăți internaționale de genetică și biologie umană din Europa și Statele Unite: El a participat cu rapoarte și lucrări la mai multe congrese naționale, a fost unul din organizatorii tuturor manifestărilor științifice naționale consacrate geneticii din ultimele decenii și internaționale: Haga (1964), Brno (1964), Roma (1966), Berlin (1968), Ierusalim (1970), Paris (1971), Florența (1971), Rostock (1984), Leuven (1991), Saint Vincent (1993), Salonic (1994). Constantin Maximilian a fost expert în numeroase comitete ale Academiei Române, ale
Constantin Maximilian () [Corola-website/Science/307219_a_308548]
-
mai larg în volumul "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești" (1973), cu accent pe aspectele referitoare la periodizarea și răspândirea geografică a acestora și a criteriilor ce diferențiază împrumuturile populare de cele cărturărești. Într-o secțiune a cărții consacrată filologiei slavo-române, M. abordează diferitele etape din evoluția disciplinei, de la Ioan Bogdan la Emil Petrovici, evidențiând aportul fiecăruia dintre cercetători în dezvoltarea slavisticii românești și în impunerea ei pe plan internațional. Lui M. îi datorăm numeroase studii de istorie a
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
-a aniversare" (Marius Sala: "Gheorghe Mihăilă, la aniversare!", "267-268"), urmează "Bibliografia lucrărilor profesorului Gheorghe Mihăilă (1954-200)", alcătuită de Mihai Mitu (p. 269-288); „Romanoslavica”, XXXVII (Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine - Asociația Slaviștilor din România), București, 2001: "Volum consacrat prof. dr. Gheorghe Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, la a 70-a aniversare". (Comitetul de redacție: "Profesorul Gheorghe Mihăilă la a 70-a aniversare", "9-11"); "In honorem Gheorghe Mihăilă", București, 2010 (Eugen Simion, "Schiță de portret", "11-13"; Mariana Mangiulea, "Academicianul
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
unor afirmații false (care pot fi atât degradante cât și laudative) cu privire la conținutul său la valoarea diferitelor produse culturale (dintre care unele pot fi opere de artă), prin propunerea și susținerea unui sistem de valori preferențial, sistem care neagă valori consacrate și recunoscute. În schimb, apreciază drept opere fundamentale, creații banale, partizane, uneori antisociale, fără calitate artistică, incapabile să producă satisfacții de natură emoțională și intelectuală superioare și să extindă orizontul uman al individului sau colectivității. Este o minciună care are
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]
-
patru topuri Billboard diferite, ocupând inclusiv numărul 1 timp de două săptămâni într-un top indie. Un DVD intitulat “Last Mân Standing Live” a fost lansat în martie 2007, ce conține și secvențe din concerte live cu performanțele multor artiști consacrați. CD-ul “Last Mân Standing Live” este cel mai bine vândut album din toată cariera lui Jerry Lee Lewis. Albumul intitulat “The Session” (album dublu) a fost premiat cu Discul de Aur (Gold Disk) pentru vânzarea în peste 250.000
Jerry Lee Lewis () [Corola-website/Science/308589_a_309918]
-
el s-a mutat în 1904 de la Odesa la Sankt Petersburg, unde a colaborat la publicația „Rus”, unde a semnat rubrica „Schițe fără titlu”. Ulterior a fost cooptat în redacția revistei evreiești în limba rusă „Rassviet (Zorile). Prin articolele sale consacrate actualității, fenomenelor vieții publice rusești ca și mișcărilor pentru eliberare națională din Europa, el a apărat cu pasiune principiile libertății individului, și s-a impus ca unul din comentatorii politici de vârf din rândurile evreilor din Rusia. În acelaș timp
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
la nunțiatura apostolică di Belgrad în fosta Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, unde rămăne până în vara anului 1987 când este schimbat la Washington D.C. în Statele Unite. La 21 octombrie 1989 este noul Arhiepiscop titular de Torcello și nunțiu apostolic în Bolivia; consacrat episcop la 6 ianuarie 1990 de către Papa Ioan Paul al II-lea; conconsacranti: mons. Giovanni Battista Re și mons. Miroslav Stefan Marusyn. În Bolivia rămâne până în 9 martie 1996 când este nominat de către "Observatorul Permanent al Sfântului Scaun" lângă Programele
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
motiv ea și-a lăsat amprenta asupra unor biserici din secolele 18, 19 și chiar 20, ridicate din materiale mai durabile. Dacă modelul arhitectonic nu era impus de ierarh sau ctitori, după exemple moderne, dacă nu se aflau meșteri zidari consacrați sau când lipseau resursele materiale, se apela, în mod firesc, la formele tradiționale, cu structurile problematice ridicate din lemn, precum bolțile și turnurile. Astfel de exemple se regăsesc în toate provinciile, confundându-se uneori cu cele de lemn. Din punct
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
vedetă în recital, acompaniata de propria formație (Rolf Albricht) și creându-și coregrafia. Invitată să cânte și în străinătate, Margareta nu primește viza timp de 10 ani. În 1981, Margareta Pâslaru prezintă primul recital de autor pe versurile unor poeți consacrați cum ar fi Ion Minulescu, Ana Blandiana, Virgil Carianopol. Acompaniata de „Romanticii“ lui Mircea Dragan, Margareta vine cu propriul concept prin care își schimbă costumația la vedere, „cuierul cu personaje“. A fost o altă etapă importantă în cariera artistei. Jurnalul
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
de un grup de preoți și credincioși. Aceste relicve au sosit la biserică, însoțite de episcopii Petru Gherghel și Aurel Percă. Cu acest prilej, s-a celebrat liturghia de hram de către cei doi episcopi în prezența a numeroși preoți, persoane consacrate și mulți credincioși, catolici și ortodocși. S-a efectuat o procesiune cu bustul aurit și relicva Sf. Anton în piața din fața bisericii , piață care a fost denumită de către Primărie cu numele de Piața „Sf. Anton de Padova”. Relicvele și bustul
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
din Valea Lupului, iar ca paroh a fost numit pr. Alois Hîrja. Noii parohii i-au fost arondați credincioșii catolici din satele Bogonos, Larga Jijia, Lețcani, Movileni, Rediu și Uricani. Pe teritoriul Parohiei „Sf. Anton” funcționează două institute de viață consacrată și anume: În prezent, în Parohia „Sf. Anton” sunt celebrate liturghii în următoarele zile: duminica (la orele 09.00, 11.00 și 17.00), la sărbători (la orele 09.00 și 18.00), precum și în zilele obișnuite (la orele 07
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
mult ierbos, care crește de cele mai multe ori, ca orice altă plantă cățărătoare, pe tulpinile altor plante, pe bețe sau garduri. Este cultivată la aproape toate latitudinile, ocupând o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare, adică o treime din terenul consacrat legumelor. Frunzele plantei sunt lungi de 10-25 cm, de formă penat-compusă, având 5-9 frunzulițe, fiecare dintre acestea având până la 8 cm lungime, cu margini serate. Atât trunchiul cât și crenguțele, respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescențe asemănătoare părului animalelor. Florile
Roșie () [Corola-website/Science/308106_a_309435]
-
la pensie. Mulți pianiști celebri au fost elevii săi: Nicolae Licăreț, Dan Grigore, Radu Lupu. Cu Dan Grigore stabilește o colaborare și o prietenie artistică de lungă durată. A scris și a publicat sute de cronici muzicale și de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore. (Sculptorul Ion Irimescu
Cella Delavrancea () [Corola-website/Science/308122_a_309451]
-
sîmbăta proximă înmormîntării. Sărbătorile religioase ale armenilor se țin duminica, întrucît în vechime se considera că nu trebuie perturbat ritmul activităților săptămînale, pe vremuri precumpănind lucrările agricole, care nu trebuiau întrerupte. Iar ziua de luni după o sărbătoare bisericească este consacrată pomenirii morților, cînd sunt sfințite mormintele, în prezența celor din familiile respective. Cînd un armean pleacă într-o călătorie, se obișnuiește ca acei din familie care rămîn acasă să verse în urma lui apă, spunînd: "Ca apa să te duci, ca
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
pentru răspândirea culturii”. În anul 1948 CARTEA ROMÂNEASCĂ este desființată de regimul comunist. Este reînființată în anul 1970 ca editură a Uniunii Scriitorilor din România, sub conducerea scriitorului Marin Preda, având ca scop promovarea scrisului românesc prin publicarea scriitorilor români consacrați și promovarea tinerilor autori. Până în 1989 a dominat piața culturală românească, publicînd peste 5.000 de titluri, într-un tiraj total de peste 10 milioane de exemplare. Din redacția condusă de Marin Preda făceau parte Mihai Gafița, Alexandru Paleologu, Georgeta Dimisianu
Editura Editura Cartea Românească () [Corola-website/Science/307576_a_308905]
-
și Revista "Sămănătorul" împreună cu site-ul la Centrul Național ISSN. Revista publică fragmente din scrierile editurii, editura promovând - după conceptul de acum un secol - volume inedite de proză, poezie, teatru, critică literară, studii și monografii ale unor debutanți sau autori consacrați.<br> Atât „Sămănătorul” cât și „Dorna Tismana” sunt branduri ale Tismanei create la începutul sec. XX, de către G. Coșbuc, Al. Vlahuță și librarul Sfetea care nu pot fi nici „suspendate”, nici înstrăinate fiind motivul parteneriatului din anul 2007 dintre Fundația
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]