10,301 matches
-
de altă parte, la reconfigurări ale concepției lui Piaget. Câteva dintre aceste teorii și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială a gândirii dialectice este contradicția. Adulții acceptă moduri alternative, relativ diferite, de a gândi fenomenele; ei acceptă contradicția ca pe o proprietate fundamentală a gândirii și acțiunii umane. Reprezentarea schematică a teoriei lui Riegel este ilustrată de figura 3.2. Figura 3.2. Reprezentarea schematică
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială a gândirii dialectice este contradicția. Adulții acceptă moduri alternative, relativ diferite, de a gândi fenomenele; ei acceptă contradicția ca pe o proprietate fundamentală a gândirii și acțiunii umane. Reprezentarea schematică a teoriei lui Riegel este ilustrată de figura 3.2. Figura 3.2. Reprezentarea schematică a extinderii teoriei dezvoltării cognitive a lui Piaget (Riegel, 1973) Pe o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o predominantă componentă individuală, autobiografică, învățarea autodirijată este și un act social. Învățarea autodirijată depinde de trăiri și experiențe singulare ce diferențiază indivizii, dar, în același timp, ea presupune și trăiri consensuale. „Învățarea autodirijată și învățarea socială nu sunt în contradicție.” (Siebert, 2001b, p. 63) 7. Autodirijarea se referă nu numai la metodele, ci și la conținutul învățării Potrivit pedagogiei constructiviste, conținuturile învățării nu sunt date dinainte și transmise de către instructor elevilor, ci se construiesc printr-un proces și o activitate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
practică, Schon argumentează, astfel, cum teoriile informale sunt localizate în lumea experiențială a practicienilor; sunt cunoștințe care nu sunt abstracte și decontextualizate. Aceste teorii situaționale care emerg din practică sunt pe larg utilizate în paradigma interpretativă, dar sunt clar în contradicție cu paradigma pozitivistă, ce afirmăteoriile universale. Paradigma interpretativă explică totodată cum teoria contribuie la practică, în sensul că practicienii devin, astfel, mai abilitați să fie conștienți de acțiunea lor, pot înțelege mai bine situațiile în care se află (reflectând asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de altă parte, la reconfigurări ale concepției lui Piaget. Câteva dintre aceste teorii și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială a gândirii dialectice este contradicția. Adulții acceptă moduri alternative, relativ diferite, de a gândi fenomenele; ei acceptă contradicția ca pe o proprietate fundamentală a gândirii și acțiunii umane. Reprezentarea schematică a teoriei lui Riegel este ilustrată de figura 3.2. Figura 3.2. Reprezentarea schematică
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială a gândirii dialectice este contradicția. Adulții acceptă moduri alternative, relativ diferite, de a gândi fenomenele; ei acceptă contradicția ca pe o proprietate fundamentală a gândirii și acțiunii umane. Reprezentarea schematică a teoriei lui Riegel este ilustrată de figura 3.2. Figura 3.2. Reprezentarea schematică a extinderii teoriei dezvoltării cognitive a lui Piaget (Riegel, 1973) Pe o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o predominantă componentă individuală, autobiografică, învățarea autodirijată este și un act social. Învățarea autodirijată depinde de trăiri și experiențe singulare ce diferențiază indivizii, dar, în același timp, ea presupune și trăiri consensuale. „Învățarea autodirijată și învățarea socială nu sunt în contradicție.” (Siebert, 2001b, p. 63) 7. Autodirijarea se referă nu numai la metodele, ci și la conținutul învățării Potrivit pedagogiei constructiviste, conținuturile învățării nu sunt date dinainte și transmise de către instructor elevilor, ci se construiesc printr-un proces și o activitate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care se naște și umilitatea față de propriul gând, văd elanul sanguin al gândului rostit și suspendarea interogativă care-l menține într-o irezolvare frenetică. În prezența acestui om, deîndată devii apt de propria ta prezență, adică de experiența propriilor tale contradicții, te recapeți în lumina dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi-l închipui pe pedagogul platonician, care nu predă tâlcuri în public, pentru că tâlcurile se strică atunci când devin publice, ci le transmite la incandescența unei gândiri singulare care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Teatrul-Viață este însuși teatrul dus până la capăt. [...] Regizorul îl caută pe Cehov în Cehov. Și adună adevărul, în fragmente, din toate piesele sale (ca în acest prolog-epilog). Și află în Cântecul lebedei și Zvăpăiala (după cum el însuși a declarat) extremele, contradicția operei lui Cehov și, în contradicție, însăși esența acestei opere. Spectacolul se rostogolește repede, dar bolovănos și cade greu. Desfășurarea însăși e mai importantă, prin energia ei, decât imaginile pe care le mistuie. Cuvântul e voce. Cuvintele se deschid, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
capăt. [...] Regizorul îl caută pe Cehov în Cehov. Și adună adevărul, în fragmente, din toate piesele sale (ca în acest prolog-epilog). Și află în Cântecul lebedei și Zvăpăiala (după cum el însuși a declarat) extremele, contradicția operei lui Cehov și, în contradicție, însăși esența acestei opere. Spectacolul se rostogolește repede, dar bolovănos și cade greu. Desfășurarea însăși e mai importantă, prin energia ei, decât imaginile pe care le mistuie. Cuvântul e voce. Cuvintele se deschid, dar nu zboară, sensul lor le trage
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
impunerea subiectului în atenția publicului larg și a specialiștilor l-a avut curentul feminist. Această mișcare ideologică promova concepția potrivit căreia, indiferent de clasa socială, de educație sau de nivelul economic, familia este „un sistem caracterizat prin inegalitate, conflict și contradicție” (Stark, Flitcraft, 1996). Primul adăpost pentru victimele violenței domestice este deschis în Anglia în 1972, de către o fostă victimă a violenței domestice, Erin Pizzey. Ea a invitat un psihiatru spre a întreprinde o primă cercetare asupra violenței domestice, intrând în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în legislația internă în întregime articolele Declarației, litera și spiritul acestei legi universale de protecție a ființei umane, a umanității, împotriva oricărei forme de violență. O lege internațională, la care statul a aderat, prevalează legii interne atunci când aceasta vine în contradicția legii internaționale. Abia peste o jumătate de secol, în 20 noiembrie 1989, este lansată Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Actualul Ambasador UNICEF în România, McLoughney, spunea în 2009: „Drepturile copilului stau la baza progresului uman”. România a fost în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că persoanele care au experimentat o experiență mistică nu se mai îndoiesc de realitatea dimensiunii spirituale și de rolul ei crucial (Arntz et al., 2007). Aspirația spre realizarea marilor sinteze constituie deci un laitmotiv pentru omul contemporan, hărțuit de atâtea contradicții și incertitudini, surogate, excese. Iar din perspectiva cunoașterii este și o condiție de supraviețuire, de progres. Concilierea dintre Occident și Orient, dintre știință și spiritualitate, în scopul fertilizării lor reciproce, se plasează printre cele mai temerare, mai ziditoare și implicit
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este neobișnuit de puternică În raport cu ramura politică (Consiliul), ai cărei membri sunt, În cele din urmă, supuși controlului parlamentelor naționale” (Majone, 1996); G) măsurile de sancționare a comisarilor sunt greoaie (Tomkins, 1999); H) mecanismele de coordonare europene sunt uneori În contradicție cu cele naționale (Wright, 1996); I) de multe ori, „armonizarea unui produs sau a unei reguli sau proceduri În Europa a determinat o centralizare de facto la nivelul Comisiei” (Pollitt și Bouckaert, 2004); J) la această imagine a Comisiei se
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
socială sau echitatea poate genera eficiență economică, dacă privim coeziunea socială și stabilitatea nu doar ca modalități de a obține beneficii prin politici redistributive, ci și ca resurse productive, generatoare de bunăstare, caz În care politica socială tinde să anuleze contradicția dintre eficiența economică și justiția socială. Paradigma Modelului Social European plasează politica socială, cea a ocupării forței de muncă și cea economică Într-o relație de interacțiune pozitivă, ceea ce presupune că progresul socioeconomic este determinat de Întărirea reciprocă a acestora1
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Susținând necesitatea distincției, atât într-o lucrare mai veche 39, cât și într-o lucrare mai nouă40, am subliniat că, în timp ce în cazul sistemului legislației, ordonarea prevederilor legislative se realizează în funcție de forța lor juridică, în scopul armonizării lor, al înlăturării contradicțiilor, sistemul dreptului se caracterizează prin reunirea și diferențierea după criterii obiective (în principal obiectul reglementarii și metoda reglementarii) a normelor juridice, în ramuri de drept. Sistemul legislației se caracterizează prin rânduirea normelor juridice, în funcție de nevoile practice. Am atras atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a unificării legislației care urmărește elaborarea unor legi cât mai corespunzătoare și încorporarea legislației în coduri, precum și a coordonării legislației, ca acțiune a autorităților publice implicate în procesul legislativ, destinată punerii de acord a elementelor componente ale sistemului legislației, eliminării contradicțiilor și redundanțelor, vidurilor legislative și paralelismelor. Reținerea distincției este evidențiată și în concluzia aparținând autorului citat că legiuitorul nu se oprește doar la elaborarea unor coduri specifice unor ramuri de drept, ci extinde această concentrare a legislației și asupra anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și evidențierea avantajelor ei. În această ordine de idei, au fost menționate asigurarea economiei mijloacelor de exprimare, existența unui întreg coerent al reglementarilor dintr-un anumit domeniu, evitarea unor repetări ale dispozițiilor cuprinse în aceste reglementari, evitarea paralelismelor sau a contradicțiilor, posibilitatea aprecierii oportunității menținerii unor soluții legislative sau a schimbărilor, precum și posibilitatea inovării reglementarilor juridice 43. Dacă în definirea conceptului de "codificare", atunci când este vorba de dreptul intern, prevalează după cum se vede mai sus ideea de sistematizare și sintetizare într-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
deputaților poporului, cel mai înalt forum din URSS, "condamnă semnarea Protocolului adițional ... și a altor înțelegeri secrete cu Germania" și "recunoaște" că acestea sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei și valabilitate din momentul semnării lor, "venind în contradicție cu suveranitatea și independența unor state terțe". Totodată, Congresul deputaților poporului din URSS a apreciat că protocoalele secrete sovieto-germane "au fost folosite de Stalin și anturajul său pentru a da ultimatumuri și a exercita presiuni prin recurgerea la forță asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
unor alegeri libere și democratice, AVÂND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale; CONSIDERÂND actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 și 1812 ca fiind în contradicție cu dreptul istoric și de neam și cu statutul juridic al Țării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluție a istoriei și de voința liber exprimată a populației Basarabiei și Bucovinei; SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor din Transnistria parte componentă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
se reduc, pur și simplu, la părțile contractante, ele având urmări și în raport de statele terțe (în urma transferării unor atribute de suveranitate, Uniunea Europeană încheie tratate care îi sunt opozabile și României; România trebuie să înceteze tratatele care sunt în contradicție cu angajamentele asumate față de Uniunea Europeană; în tratatele prin care statele membre ale Uniunii Europene acordă tratamentul națiunii celei mai favorizate se face rezervă în ceea ce privește tratamentul acordat prin tratatele comunitare 25 etc.). În urma aderării sale, România are ca partener și un
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
1990. 1. Ideea stabilirii unor legături cât de cât normale între România și Republica Coreea a apărut încă la începutul anilor '70. Ea a parcurs, așa cum se va vedea în continuare, un drum lung, sinuos și plin de obstacole și contradicții. A trebuit să vină însă Revoluția din Decembrie 1989 pentru ca această idee să poată fi pusă în practică. Pentru un observator mai avizat al vieții politice internaționale din acea perioadă, nu a fost prea dificil să constate că, încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
destul de greu de explicat și mai ales de justificat în condițiile în care între România și Republica Coreea nu a existat niciodată vreun conflict sau vreun motiv real de nerecunoaștere și de respingere. Mai mult, o asemenea poziție era în contradicție cu însăși principiile de politică externă românești de "dezvoltare a relațiilor cu toate statele lumii, indiferent de regimul lor politic". O atitudine asemănătoare a fost adoptată și de către celelalte țări socialiste și includea: nerecunoașterea "regimului marionetă din Coreea de Sud, impus de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
față pe președintele Ceaușescu "marele conducător al poporului român și prietenul președintelui Kim Ir Sen" pe care nu putea să îl "contreze". În același timp, el nu putea să spună nici că a reținut dorința președintelui Ceaușescu care venea în contradicție totală cu poziția oficială și categorică a propriilor autorități. Singura modalitate de salvare "găsită" în acel moment, atât față de partea română, cât și față de cea coreeană, a fost să dea vina pe interpret (au și ei acarul lor) și să
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Convenția de la Viena, cele 64 de state invitate la Conferința diplomatică din 1985, dorind să unifice dreptul conflictual al vânzării internaționale de mărfuri (nu este aceeași ca în 1980?!), se mărginesc în privința calificării acesteia numai la premisa fixată în 1980. Contradicția este flagrantă între preambul și art.1 ale Convenției de la Haga. Mai mult încă, ceea ce este paradoxal, deși prea puțin sesizat, este faptul că prin art.23 Convenția își impune ea însăși certis verbis o aliniere, o compatibilitate ("nu aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]