13,488 matches
-
piața Obor s-a cerut în 14 august, preziua reformei monetare 1.200.000 lei pe kilogram. Un metru de stofă în Lipscani - 1.200.000 lei, dar s-a cerut până la 18.000.000 lei, un metru de mătase costa oficial 1.500.000 lei, dar nu se găsea decât la negru cu 6.000.000 lei, etc. Existau negustori care acumulaseră sume exorbitante de monedă, cărora printr-o singură întorsătură de condei, reforma monetară din 15 august 1947, statul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
raritate trebuie să mai semnalez că aici va apărea, sub titlul Courrier de Moldavie, un ziar care va fi tipărit pe o coloană în limba țării, iar pe cealaltă în limba franceză. În prospect se spune că această foaie va costa, pentru scurtul timp cât va apare, trei galbeni, că articolul din Iași va fi extrem de important, și că gazeta va apărea atâta timp cât armata va rămânea în cartierele ei de iarnă căci în primăvară (astfel grăește prospectul) vom avea altceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
participă la o expoziție, nu-l interesează dacă se vinde vreunul, eventual nici nu vrea să vândă. Totuși, și asta o știu din experiența proprie, în prezent culorile de calitate, pânza, șasiul, ramele, și toate celelalte necesare unui pictor naiv costă foarte mult și de obicei asta duce la compromisuri necesare pentru a putea să-ți continui activitatea. Un alt motiv pentru această migrație a temelor poate fi și faptul că un pictor naiv își caută temele în mediul înconjurător, fie
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de carte, am fost deosebit de impresionat de faptul că o mare parte din pictorii naivi prezenți la expoziție au dat năvală peste noi ca să cumpere cartea. Fiecare era deja cu o sută de mii în mână, căci știau dinainte cât costă cartea, ne întrebaseră deja. Din păcate sau din fericire, am epuizat tot stocul, au rămas doar câteva exemplare care trebuiau să ajungă la diverse autorități culturale. În final am plecat la masă la cantina unde am luat și cina cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
color, pe o hârtie de xerox, care era acceptabilă, sau a doua variantă era să tipăresc la o firmă specializată în așa ceva, cu costurile de rigoare. Acasă nu aveam tuș color la imprimantă și trebuia să cumpăr, m-ar fi costat vreo 600 mii lei vechi, iar la a doua variantă costurile erau mai mari, dar și calitatea pliantului era mult mai are. Am profitat de ocazie că îl cunosc pe Ovi Pop, patronul firmei DURANS, și i-am făcut o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în primetime. Publicul din România e dependent de presa tabloidă, iar această situație a ajuns acum întro fază cronicizată. Mai mult, televiziunile comerciale au tot interesul să întrețină dependența, ca orice dealer de droguri. Marfa este în realitate foarte ieftină (costă puțin săți faci știrile din rapoartele Poliției), dar se vinde pe bani buni din publicitate. (2007) 52 Analfabetismul media Ne dorim, în România, o presă făcută profesionist, dar în aceeași măsură ar trebui să ne dorim și un public educat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl va omorî Acum, Ahile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ultima ezitare... Eroarea sa este și riscul său și geniul său... (...SÎnt născut pentru zbor și nu vreau să mă tem să-mi trăiesc destinul. Dimpotrivă, zbor spre destinul meu. Sufletul meu freamătă tot În această greșeală care mă va costa viața; lumina e ca vinul zeilor; și simt cum mă Îmbată, apropiindu-mă de soare. Și-mi dau seama că din viața mea va rămîne numai această greșeală; vor rămîne aceste aripi arse după ce mă vor prăbuși. În afară de asta, ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atîtea ori, ne complicăm inutil. Adesea nu sîntem În stare să facem tocmai gesturile cele mai simple. Simt ca acum văd clar ce ne poate Învăța marea și Înțeleg că soarele a Învins. În același timp știu cît m-ar costa să fiu constrîns la această singurătate. Cu ironia lui ucigașă, Fontenelle arăta Într-un sonet că dacă Apolo, alergînd după frumoasa Dafne, care a preferat să se metamorfozeze În dafin decît să-l lase pe zeu s-o Îmbrățișeze, i-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că, mai mult decît ruine, grecii ne-au lăsat o mare admirație pentru rigoare. Camus spune undeva ca avem nevoie de o patrie și de călătorii. CÎnd adaug, eu mă mulțumesc cu o patrie, Înseamnă că știu bine cît ma costă incertitudinea. Nelăsîndu-l pe Ulise să Întoarcă spatele Ithacăi, Homer l-a Împiedicat să se rostogolească În neant. Dealtfel, nu e unicul exemplu În care grecii se feresc de fascinația prea asiduă a necunoscutului. Prin epigonos ei Înțelegeau descendent, fără ca noțiunea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-l lase să intre. Astfel fu silit să stea câteva zile pe drumuri. Se obișnuia la Paris ca studenții de la Arte din anul trei, pentru a primi bacalaureatul, „să ia o piatră”1, cum spuneau ei; și pentru că aceasta costa un scud, mulți studenți săraci n-o puteau face. Pelerinul începu să se îndoiască dacă era bine să o ia. Fiindcă nu se putea hotărî, se gândi să ceară sfatul maestrului său și, la îndemnul acestuia, o luă. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de pe listă. Omenește, cum să nu-l înțelegi ? Numai că, iată, de la un politruc cu vechi ștate ca domnul M.G. te-ai aștepta la mai multă diplomație : de ce să nu eviți un scandal, dacă-ți stă în putință ? Ce-l costa să-i lase lui Puiu Marele Premiu, pentru că oricum nu s-ar fi dus să și-l ia ?... Dar atunci, cum să-l servească pe alde domn Nicolaescu, vechi tovarăș de drum ? Și pe domnul Pița, care orișicât ? Nu s-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
după primele 5-6 titluri ; deocamdată, volumele apărute (cartea de dialoguri cu Fellini și confesiunile „piscicoleș ale lui Lynch) sunt „de tatonare” a terenului. Feedbackul este esențial, mai ales într-o țară în care nu există revistă de cinema, iar cărțile costă scump... Cronici ”Dacia” ”Senatorul melcilor”, precizează regizorul, este singurul film al CINEROM-ului început și terminat în 1994. A fost realizat în 35 de zile și această performanță a fost posibilă datorită faptului că, din redevența difuzării filmului Patul conjugal
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acele lucruri impalpabile care treceau granițele fluierând, riscând (cel mult) să fie bruiate... O naștere și două înmormântări Restul e tăcere cel mai recent film al lui Nae Caranfil este totodată și cel mai scump film românesc de după 1989 : a costat 2 400 000 de euro. N-aș fi adus în discuție această cifră dacă producătorul/distribuitorul n-ar fi scos-o în față pentru a face publicitate filmului. Un fel de Lume, lume, ia veniți aici să vedeți cel mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
n-ar fi scos-o în față pentru a face publicitate filmului. Un fel de Lume, lume, ia veniți aici să vedeți cel mai scump film românesc !. Va funcționa asta în termeni de încasări ? Păi, dacă 4, 3, 2 a costat cam 600 000 de euro și a avut peste 70 000 de spectatori, ar trebui ca filmul lui Nae să aibă de patru ori pe-atât. Păi nu ? Recunosc din capul locului că pe mine nu m-a convins (nici măcar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
martie 1850 își desfășurau fără autorizație activitatea 9 școli private: Iugonis, Julia d‟Alt, Mihail Donis, Teodor Iclisiarhu, Mardare, Ion Dascălu, Constantin, Manolache Pătrașcu și Ioan Dascălu, iar în 1854 școlile pr. Ioniță (biserică „Sfanțul Dumitru”), dascălilor Gheorghe sin dascăl Coste, Manolache, Ioan Pivnicerul (biserică „Sfanțul Gheorghe”), Ion Surbiricioc (biserică „Sfanțul Gheorghe”) și pensionul Julia d‟Alt (cu autorizație din același an). În litera articolului 420 din regulamentul organic se deschide școală ținutala din Huși la 1 septembrie 1833 (Școală nr.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o fetească făcută de țăran, adusă de pe lîngă Odobești. Și ce-ai făcut cu atîția bani? I-am investit în alte lucrări, am răspuns. Cafeaua, vodca, hîrtia de scris, dactilografierea textelor, drumurile la București, la alte teatre din țară... au costat... Autobuzul gonește ca un nebun pe culoarul din mijloc al șoselei. Trec prin fața mea ultimele case de la marginea orașului, frumos lucrate, unele cu etaj: niște vile mici și cochete. Urmează un spațiu gol, arat de astă-toamnă, apoi trecem pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
avea, de-a fi mai cu moț, au mers pînă acolo încît și-au construit biblioteci din oțel inoxidabil, oțel adus la vremea aceea din Vest. Și cîte altele! Le dau înapoi peste vreo săptămînă, zic eu, gîndind că rezistențele costă cîteva zeci de mii. După ce terminați, zice Don Șef. Că dacă stau în magazie, ce, le mulge magazinerul zilnic?!... Am luat-o încet, metodic, așa cum învățasem în facultate că trebuie făcută o cercetare. Rezultatele cele mai bune, obținute pe cuptorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu-mi este rușine cu stația asta de purificare; e un lucru modest și util. Nici măcar n-am putut s-o brevetez. Ce să brevetez?! Fenomenul e cunoscut de vreun secol; aplicarea lui, de asemenea. Important e să meargă; a costat aproape cinci milioane de lei. De puritatea gazelor, în final, nu mă tem; știu că vor ieși mai pure decît gazele obținute acum prin cele două instalații de filtrare. Mai dificil va fi la pornire; amorsarea se face prin contraflux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o sută-două de lei pe lună găsesc eu de unde să-i trimit... Eu n-am nevoie de mare lucru; haine mai am, la mîncare nu-s mofturos, de băut m-am lăsat că parcă mult mai beam! -, hîrtia și creionul costă puțin, mașină de scris am... Fizician la acest combinat, ori muncitor necalificat undeva, pe vreunul din șantiere, mi-e totuna! Să ai studii superioare e mai mult o piedică, după cîte mi-am dat seama azi, cînd am ajuns cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
speriată și neliniștită. Baie, ceai, toaletă, menaj; la coafor, la școală pentru sala riul de circa unsprezece mii pe lună, se pare; apoi o nebu nie: mi-am cumpărat o adorabilă geantă maro, ca a ta, din aceeași piele; a costat cât o bucată-de pâine-cam-scumpă, o mie cinci sute; pe urmă, la doamna Vereș, unde a trebuit să rabd ceea ce mă speria atâta, așa că sunt, la ora asta, știrbă, până mâine la 4, când se va ține faimosul consiliu. Mi-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
singură la masă; Irène a făcut un aranjament împreună cu prietenii ei și ia prânzul și cina cu 25 de lei pe zi la fostul prieten al lui Solange (îți dai seama ce fel de societate). Un dejun cu două feluri costă între 40 și 50 de lei. Camera, foarte curată, mobilată ca o cameră de sanatoriu, crem; o masă pătrată, solidă, un pat fără saltea de lână, fără așternuturi (toate acestea le-am luat de la Piti Curti: cearșafuri, pernă etc.). N-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am cetit Jeanne d’Arc, și căreia ar fi bine să-i scrii aici, acasă la noi, două rânduri, nimeni... „Sburătorul“ va începe duminecă 19 noembrie Azi, în sfârșit, după multe tribulațiuni, ți-am expediat revistele, al căror transport a costat 637 lei! Iar nu mai știu nimic de tine și iar mă pierd... Sâmbătă 11 octombrie [1947] Au trecut două zile grele, pline de peripeții și încordări în chestiunea procesului nostru; nu am avut inima să-ți scriu, dar m
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
el, am să-i plătesc lui Rainer cei cinci mii de franci - în sfârșit l-am putut prinde la telefon, am căzut de acord și ai să mai poți, pe aceeași cale, să primești bani. Încă n am cumpărat pantofi; costă 5 000 de lei. Draga mea, draga mea, cât ți-am admirat curajul și cât mi-a fost de strânsă inima de spaimă tot timpul, de-a lungul inimaginabilei tale călătorii. Ești așa de departe de mine, sunt așa de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cotcodăcind ca o găină - își scoate pașaport ca să vină să se îngrijească, are ceva la șira spinării, săraca -, cealaltă îmi vorbea de „Mircică“ spunând că i-a scris două cărți poștale cu „Muți scump, Muți iubit, kilogramul de porto cale costă 100 de franci“. Nu erau indiferente, erau normale, dar eu, îmi dau seama, sunt - din cauza vârstei poate - anormală, stupidă... Însă dacă sunt pregătită să ajung la un moment când co respondența dintre noi ar fi complet întreruptă, am dreptul, acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]