KorAP: Find »[drukola/base=gard & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...391 392 393 ...442 >

11,048 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

un bou și o vacă?..........când este muls, boul zâmbește..... - Hai măi, șefa! acuma de ce mă demotivezi? Știi ce implicat, ăăă, sorry, ce involved sunt în project-ul ăsta!! LXVI Cum intrăm pe ulița Muzicuței, tanti Cucu începe să strige peste gardurile unse cu păcură ale vecinilor: țață Leano, tanti Jenica, Cocuțoo, nea Fanee! M-am întors, bre! Hai v-aștept pe la mine, să punem țara la cale nițeluș. Odată în bordei, mătușă-mea își rotește ochiul prin toate cotloanele. Ehe, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
nu vezi că fură ăștia și asfaltu’ acuma? Băga-i-aș în pizda măsii! consideră nea Fane în timp ce-și trage nasul și lansează o flegmă peste masă, prin fereastra deschisă. Flegma se întinde în chip de stalagmită pe gardul din tablă verde. - Parcă nepotu-tău de la ecologiști nu fură și el! se răzbună tanti Cucu. - Cineee? Mitrică? Fugi, bă, d-aici! Păi nu l-a chemat și ăia din PSD să-l ia la ei? N-a venit la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
că Zuza era curva cartierului, scotea din minți toți prietenii omului, de la potăi până la cei cu pedigree. Tatăl fotbalistului Stelea, care locuia cu două străzi mai jos, își pierduse în felul ăsta ogarul afgan, adus tocmai din Palestina. Ahmed sărise gardul și aleluia cu el. Se zvonea că a turbat după ce Zuza îl lăsase pentru o corcitură dintre un mops și o ceau-ceau. Oricum, cazul bătrânei căreia i se șterpeliseră Trandafirii a contribuit mult la responzabilizarea opiniei publice și a anticipat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul ei, Vasilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de paiantă de pe Muzicuței numărul 2. Tanti Cucu încercase să mai rămână în București o vreme, chipurile ca să-mi țină companie, în realitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici nu pot ieși prin gard în cartier după băutură și haleală din cauza coamei. Ah, de-aș fi coniferă! Va să zică se poate trece de gardul ăsta! Oho! să vă arăt numai! Pesemne ați venit să salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici nu pot ieși prin gard în cartier după băutură și haleală din cauza coamei. Ah, de-aș fi coniferă! Va să zică se poate trece de gardul ăsta! Oho! să vă arăt numai! Pesemne ați venit să salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge și Internatul 2 atât de confortabil cu cărămizile-i aparente și albul murdar al câinelui din poartă urmărit de piciorul asistentei Fufi, posesoarea acelui hohot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
asistentei Fufi, posesoarea acelui hohot legendar: două săptămâni oaspeți-salvatori, după care vă dăm la rezidenți, și ieși trântind ușa fără clanță. Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu direct pe piele și să ne strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
în căutarea sticlei. Mâine o să-i citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
regulă cu mine din moment ce nu vărsam nicio lacrimă, din moment ce nu participam la durerea generală. Mi-am scos batista din buzunar și, sub privirile suspicioșilor, mi-am tamponat ochii, mi-am suflat cu putere nasul. Cum m-am văzut acasă, în spatele gardului de tablă verde, m-am dezbrăcat de blugi și i-am aruncat pe pat. Am pus la încălzit niște apă, să mă spăl. Toată talpa piciorului drept mi-era roșie. De nu știu unde a apărut Zuza - râcâia ușa cu ghearele, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
N-am apucat să termin treaba: pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
o chestie faimoasă prin partea locului. Și Sabina îmi descrisese Măgura ca pe o oază, un paradis psihiatric. Am început să urc serpentinele monotone, răsucite prin mijlocul pădurii de brad. După jumătate de oră, pe partea stângă, se ivi un gard gri, de beton, prevăzut cu sârmă ghimpată în partea superioară. Un depozit sau o pușcărie mi-am zis. După alte zece minute, gardul era întrerupt de o poartă blindată. Pe o placă se vedeau litere de tipar galbene: Spitalul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
monotone, răsucite prin mijlocul pădurii de brad. După jumătate de oră, pe partea stângă, se ivi un gard gri, de beton, prevăzut cu sârmă ghimpată în partea superioară. Un depozit sau o pușcărie mi-am zis. După alte zece minute, gardul era întrerupt de o poartă blindată. Pe o placă se vedeau litere de tipar galbene: Spitalul de psihiatrie Măgura. Hm, poate că paradisul trebuia apărat de localnicii care auziseră de minunățiile dinăuntru. Am apăsat butonul soneriei. Mi-a deschis un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Nu-i nimic, așteptăm să întoarcă tramvaiul și îl luăm în sensul celălalt. Leoarcă de sudoare, ne-am urcat în tramvaiul de coșmar. Eram așa de sfârșiți, că nici nu mai puteam vorbi. Peste o oră ne-am oprit în fața gardului din tablă verde de pe Muzicuței nr. 2. Zuza, de obicei atât de geloasă pe cuceririle mele, acum ridică doar capul, dar imediat se prăbuși la loc, sub salcâm. Am introdus-o pe Adelina în casă. I-am pus înainte niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
că nu-și rupsese ceva, a ieșit din casă trântind ușa. O bucată mare din zidul de paiantă s-a prăbușit pe masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din lemn putred de care se agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu rabatabil. Greierii scârțâiau isteric, broaștele orăcăiau pe uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel printre crengile salcâmului, deasupra gardului. Deodată m-am trezit cu ea lângă mine. Pur și simplu s-a întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar claia de zulufi, din care se răspândea un parfum ce amintea de Bulgari. Habar n-aveam ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
cu un cap decât mine, înegrită pe la ochi ca o vrăjitoare, ciufulită și deșirată ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu ipsos. Vecinii îi spuseseră că m-am încurcat cu o vrăjitoare. Norocul meu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

mâna omului? Îi e greu să răspundă la o asemenea Întrebare acum, când nu știe exact câți ani au trecut de atunci. Ceva mai puțin de douăzeci, În tot cazul. E sigur, Însă, că acea curte nu era străjuită de garduri pe toate cele patru laturi, deci nu era tocmai o curte. Avea totuși o poartă (și un simulacru de gard deci) În partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
de atunci. Ceva mai puțin de douăzeci, În tot cazul. E sigur, Însă, că acea curte nu era străjuită de garduri pe toate cele patru laturi, deci nu era tocmai o curte. Avea totuși o poartă (și un simulacru de gard deci) În partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol, de cotețul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
care te interesează. — Cred că nu o perioadă anume mă interesează... — Dar ce? — O problemă. Ea poate să fie mereu prezentă În preajma noastră, dar luând forme prea diferite, nu mereu o recunoaștem. Își mai amintea și că, undeva În lungul gardului dinspre drum, Într-un loc umbros și mai greu accesibil oamenilor mari, creștea o plantă mai puțin obișnuită, una pe care n-o mai văzuse nici prin alte curți și maidane, și nici pe câmp, o plantă despre care i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
roșul ca de sânge al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai ales acolo, În preajma gardului din bețe de floarea-soarelui, și de ce nu-l căuta Întâi acolo. Despre casă nu-și amintește multe lucruri. Era lipită cu lut amestecat cu balegă de cal pe pereți și pe jos, avea o tindă umbroasă. Crede chiar că imaginile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
cuprindea pe el Îl Împiedica să-și amintească detalii despre acele persoane sau lumina scăzută, Întunericul, mai bine zis. Crede chiar că o singură dată i s-a Întâmplat să se ducă și seara să se ascundă În tufișul de lângă gardul de floarea-soarelui. Poate asta se Întâmpla În aceeași lungă și schimbătoare zi de vară. Întunericul abia transformase umbrele Într-un zid negru și continuu când ieșise din casă, auzise zgomotul specific al unui sat cuprins de toropeala nopții de vară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
fost surprins că ea și noaptea Îl are În grijă și că ei, cei din casă, au trimis-o atât de repede să-l caute. Se auzise mai devreme și un zgomot de motor oprit În uliță, nu departe de gard. Mirosul prafului stârnit de mașină și al gazelor de eșapament se amestecase rapid cu parfumul pur al fructelor roșii pe care Însă acum nu le putea vedea pentru a le culege. Poate datorită noului iz, sau poate din cauza Întunericului, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
sat am mai văzut câteva coșare de nuiele (Împletite, cu nimic deosebite de cele de la Muzeul Satului) și că biserica de aici este pictată de Tattarescu. (Se spune despre el că a pictat zeci de biserici.) În currtea zăbrelită cu garduri de fier forjat a grădiniței de copii se află o grămadă de gunoi. Arhitectura și finisajul tuturor construcțiilor din beton (armat!) - cele două blocuri, restaurantul și magazinul universal - nu dovedesc În nici un fel legătură cu tradiția sau vreo altă grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]