11,250 matches
-
posibilele vinovății morale ale politicienilor administrate de către SRI și nu de CNSAS. Nimeni nu mă poate convinge că politica țării nu ar fi în puterea lui Radu Timofte, atâta vreme cât secretizarea trecutului nostru este la mâna domniei sale. Poate că puțini pricepem gravitatea legăturilor politicienilor, a judecătorilor, a profesorilor, a jurnaliștilor, a scriitorilor și a preoților cu Securitatea. Este de înțeles lucrul ăsta! După cum este de înțeles că nu le socotesc cea mai formidabilă provocare morală a societății românești. Și asta e de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
În romanul foarte bine scris al lui Teodorovici (aici, unanimitatea exegeților a avut dreptate), limbajul este vehiculul nebuniei, al absurdului și lehamitei. Personajele nu dialoghează niciodată adecvat cu situația dată, reușind să compromită momente critice cum este sinuciderea și afectând gravitatea atunci când sunt surprinse dezbrăcate în sufragerie. Se înțelege de aici că fundamentala lor nepotrivire în lume ține de un program existențial și de o poetică auctorială. Ei sunt profesioniști ai ratării, chiar dacă se dovedesc ageamii când e vorba de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
conjugală ce le aduce familia în pragul destrămării. Charlie, aflat la vârsta de mijloc, se îndrăgostește de Stacey, o casieră supraponderală de la supermarketul din colț. Este o dragoste ciudată, aproape patologic de puternică, atrăgând după sine consecințe imprevizibile, de o gravitate extremă, chiar la limita verosimilului. Însă stilul autoarei este de o precizie psihologică remarcabilă, astfel încât drama personajelor, dificultățile lor, obsesiile și deciziile inexplicabile pe care ajung să le ia par desprinse din viață. Maeve Haran - Tot ce-și dorește ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
judecătorului de la Curtea de Apel ce să facă... Dacă nimeni nu i-a dat dreptate, înseamnă că e ceva la mijloc. - De acord, justiția hotărăște. Dar se fură grâu cu vagoanele - tot în zona dumneavoastră - și hotărârea judecătorească nu reflectă gravitatea faptelor. În schimb, aceeași justiție îl condamnă la trei ani de închisoare pe altul care a cumpărat patru găini. - Ca oameni, putem comenta... - Unii cetățeni din Jirlău susțin că un polițist crește tauri la Meluța lui Puiu... - Aia despre care
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și citirile lui de până aici înțelesese că iubirea e un sentiment care se înfăptuiește la toți oamenii în același chip: prin căsătorie. Vorbele lui Weissmann i se părură calambururi din Furnica. Felix avea în sufletul lui un fond de gravitate. Se despărți sub un pretext oarecare de Weissmann și se întoarse acasă, unde se închise în odaie. Discuția îi redeșteptase amintirea Otiliei. Singura întrebare era dacă Otilia îl iubește sau nu, lucru de care se îndoia din ce în ce mai mult, dar că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vizitiul adormise și caii înaintaseră treptat, duși de câteva smocuri de iarbă tăiată de prin vreo grădină oarecare, și căzută, peste zi, din cotiuga gunoierului. Moșierul, văzîndu-l pe Felix, înaintă spre el cu mâna întinsă și rămase puțin surprins de gravitatea acestuia. - Domnule Pascalopol, începuse solemn tânărul, am spusmai adineauri, de altfel fără intenție, niște vorbe de care erați îndreptățit să fiți jignit. Vă rog să primiți scuzele mele. - Ah, dragă, făcu Pascalopol, ce-ți trece prin gînd! N-amobservat nimic. Tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vaiete de dureri adevărate sau închipuite. I se părea că-i pocnesc urechile, că nu mai are stomac bun, că inima i se oprește deodată, fiindcă el n-o mai aude. Luă purgativele cele mai respingătoare, stând ore întregi cu gravitate pe recipientul destinat ușurării lui, în chiar mijlocul casei. Găsea pe cale deductivă cauzele tulburărilor și mijloacele de îndreptare și-și alcătuise un meniu fantezist. Sfîrșindu-i-se doctoria, nu voi s-o mai repete, sub cuvânt că doctorul nu i-a spus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi vine câteodată, când aud muzică! Când văd pealții fericiți, și eu... - Lasă, o mângâie Aglae, că mai e timp și pentru tine. S-oîndura Dumnezeu. Ca să vindece tristețea Aurichii, Titi o dădu în Issa-Issa pe care-l execută cu mare gravitate, îngînat de glasul satisfăcut al Aglaei: - Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-amputut suferi niciodată. În aceste împrejurări, Weissmann pică în casă în căutarea lui Felix, care nu era acolo. Îndatoritor ca întotdeauna și sociabil, studentul se interesă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
PR care să ajute propriul departament de imagine, dorim să precizăm faptul că acestea trebuie alese în urma analizei următorilor parametri: 1. competența firmei de PR, valoarea ei pe piață, experiența ei în domeniu; 2. profesionalismul membrilor firmei de PR; 3. gravitatea sau amploarea problemei cu care se confruntă sistemul; 4. relația anterioară avută cu firma de PR; 5. costurile cerute de către firma de PR pentru serviciile oferite; 6. timpul necesar realizării serviciilor de PR cerute; 7. convergența dintre firma de PR
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
de a face să reiasă o puternică rezonanță interioară, școala aceasta de interpretare duce în mod aproape „dăunător“ la judecata inversă: cea a unui fals profund, ca expresie clară a unei adevărate capacități de interiorizare. Simțim, în fața unei atari interpretări, gravitatea nocivă (de unde termenul de „dăunător“) pe care astfel de mijloace de reproducere artificială a unei prezențe interioare o presupune: anume, că resursele afective ale vieții sunt sterilizate în așa grad, încât, pentru recunoașterea lor, nu ne mai rămâne decât să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
caracterul grav al acestei lipse care nu se manifestă doar în plan scenic, ca artificiu teatral, ci exprimă o neputință mai largă, a vieții omului în general, care se preface că trăiește intens, fără să poată interioriza această intensitate. Este gravitatea unui fals care amenință viața pe dinăuntru, tocmai prin faptul că o falsifică în planul în care minciuna nu poate fi admisă decât ca perversiune. Copilul care-l are pe Moș Crăciun în față e pătruns de realitatea lui; nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este repede găsit, adormit, cu căldarea pe cap, într-un șanț de irigație. Este adus, legat și purtat ca pe moaște, alături de coloane; foarte târziu, toată mulțimea pornește în marș spre colonie, unde, în poartă, nervos, mic și preocupat de gravitatea situației, așteaptă comandantul coloniei. Acesta i se adresează răstit făptașului, care clipește speriat din ochi, complet buimac la tot ce se petrece. — Bine, mă, nenorocitule, pui toată lumea în alarmă cu evadarea ta?! Procedura evadării, chit că nu era vorba de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de chipuri, este codificat pe specii și cazuri, cunoaște prescripții particulare, este catalogat și inventariat, are grade și ierarhie, cărora le corespund sancțiuni diverse, pedepse corespunzătoare. Fiind practic reperabil, răul, cu toate speciile lui, creează ritualuri juridice de analiză a gravității lui și de distribuire a sancțiunii. Binele nu cunoaște sancțiune, recompensele nu se dau niciodată pentru un „bine“ rezultat din bunătate, ci ele recompensează numai servicii aduse comunității. Binele nu poate niciodată exista ca „serviciu“ adus cuiva, pentru că și-ar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și cu tot teatrul instanței și al deliberării - care existau faptic și aveau un caracter scrupulos, dând impresia rigorii -, tot acest ritual nu avea alt scop decât plasarea în obiectivitate, confirmarea tuturor acțiunilor - în fond, fără nici un temei - ca întemeind gravitatea acuzației și ponderea obiectivă a faptelor. Efectul, de partea „organelor“ Securității, era psihologic considerabil: sprijiniți pe acest ritual de îndeplinire a formelor juridice, ofițerii Securității își dădeau o prestanță în care credeau, aceea de adevărați oameni ai legii, care aplică
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se petrece bineînțeles un șoc, un șoc al înțelegerii, dar și un blocaj al simțirii. Însă, oricât ar fi șocul de puternic, de paralizant, tu, cel lovit de acest șoc, îl primești în tine, îți dai seama de el, de gravitatea lui iremediabilă; ai, adică, într o fracțiune de timp, un răgaz în care înțelegi ce s-a întâmplat și, în același timp, ce ți se întâmplă ție legat de acest fapt. De fapt, nu poți să spui că nu mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
măsori și că simți toată amploarea ei de nenorocire. Întrebarea este: există, în receptarea unui asemenea eveniment, subit, capital și covârșitor, o logică care se pune în mișcare, o logică prin care tu înțelegi totuși ceea ce se întâmplă și simți gravitatea acestei lovituri pentru tine? În acest proces brusc și destabilizator trebuie să existe un răstimp, o licărire, sau un fel de secvență prin care tu înțelegi logic amploarea faptului. Când zic secvența unei înțelegeri logice, nu înțeleg nici acceptare, nici
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pune pe picioare. Dar cum o asemenea posibilitate devine, din zi în zi, mai iluzorie, nu-mi rămâne decât să aștept, discret și stoic. Si mai ales, niciun cuvânt Sophiei ! Oare cum ar reacționa pauvre Sophie, aflând deodată adevărul despre gravitatea bolii ? Demnitate virilă, o discretă îndepărtare ca să se evite pericolul de contagiune, și niciun gând spre acel înspăimântător viitor care îmi va cere, poate, să continui a sta departe de ea. Niciun gând la iubirea tot mai inutilă, la dorințele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este în fapt adevărul despre fiecare dintre noi după ce ne sfârșim pătimașa, lipicioasa, interminabila noastră discuție, ajungând mereu la aceeași concluzie de la care am și pornit ? Plictisit, sătul și, oh, cât de obosit, ai să treci pe lângă mesele de joc. Gravitatea fețelor, siguranța de sine pe care o emană cel care în clipa aceea va cere carte. Neobservat de nimeni, ai să ieși chiar pe această ușă, dinadins lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare gravitate : el singur, aici, și atât de târziu venit, nu-și putea permite să se lase pradă dezordinii... Spectacole văzute : Hughenoții, Moartea lui Wallenstein, Egmont. Găsit altă locuință, cu intrare separată. Mobilier : scrin de scris, dulap de bibliotecă cu oglindă, masă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
seama pe urmă -, gata să răstoarne trăsura, aruncându-mă cu atâta violență înăuntru, dintr-o parte în alta, încât mă mir că nu m-a azvârlit afară. Auzisem că în asemenea situații salvează cineva care prinde frâul și, cu toată gravitatea momentului, îmi amintesc că am mai gândit acest lucru, cu disperarea că nimeni nu era primprejur ca să facă gestul. Și într-adevăr, cine ? Un fum negru umplea aerul și țipete îngrozite, și urlete, dându-mi, toate laolaltă, senzația iadului. Cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gîndești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară bagaje, se varsă băuturi, una dintre Însoțitoarele de zbor a căzut de pe scaun, Încearcă disperată să se prindă de un scaun... O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
biroul și pornesc pe hol spre sala de ședințe, ciocănesc la ușă și o deschid. Jack Harper e așezat pe un scaun la masa de conferințe și scrie ceva Într-o agendă. În clipa În care intru, ridică privirea și gravitatea expresiei lui face să mi se pună un nod În stomac. Dar trebuie să mă apăr. Trebuie neapărat să mă țin cu dinții de slujba asta. — Bună, zice. Ești te rog drăguță să Închizi ușa ? Așteaptă să fac asta, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aceasta corpul său bine membrat. Precum se ridică natura în marele și-n întregul ei la viața animală în calea dezvoltărei sale, viață în care ideea nesensibilă își crează organizațiunea naturală a membrelor și a transformat, cum am zice, greutatea (gravitatea) materiei în toate puntele într-un semn al sufletului, tot astfel și geniul unui artist reduce, prin mediul procesului său de dezvoltare, singularele donuri ale naturei în centrul unei vieți mai înalte, în cari donurile au numai acea însemnatate de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndreptățirea sa deplină întreagă copiozitatea singuratecelor elemente. Cultura portamentului ni se arată așadar ca o condițiune neîncongiurată pentru orșicare orator, pentru că numai portamentul singur e în stare de-a reda (wiederzugeben) aceea ce, după natura sa, cere o espresiune de gravitate. Întreaga regiune a liniștei ideale, a clarității și a judecății reci, narațiunea or descrierea minuțioasă și pitorească (zugrăvitoare), esperiența coruptă și reflexiunea, starea sufletească întunecată ce geme sub sarcina sorții, toate astea nu se pot esprima artistice fără portament. Și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
idei, despre a căror valabilitate sau părere dialectică e ținută să-și deie samă. Dacă-i la adică, atunci toată polemizarea sceptică e îndreptată numai împrotiva dogmaticului care, fără ne-ncredere în principiele sale primordiale obiective, își urmează mersul cu gravitate, și aceasta numai spre a-l scoate din concept și a-l aduce la cunoștința de sine. Ca atare însă ea nu decide nimic nici în privința celor ce știm, nici în a celora ce nu putem ști. Toate încercările dogmatice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]