12,265 matches
-
ale Republicii sunt greaca și turca. Ciprul a cunoscut o perioadă otomană între anii 1571 și 1878 și o perioadă britanică între anii 1878 și 1959. În perioada otomană în insulă a fost introdus un nou element etnic, iar țăranii greci au putut deveni proprietari ai unor suprafețe de pământ. Otomanii nu au interzis ortodoxia. Treptat, arhiepiscopul Ciprului a devenit și lider al comunității etnice grecești. Au fost impuse taxe și comise abuzuri de către otomani. Pentru a scăpa de taxe, mulți
Constituția Ciprului () [Corola-website/Science/312581_a_313910]
-
de la Lausanne, din 24 iulie 1923, a fost întărită autoritatea britanică în Cipru, iar turcii ciprioți au fost sfătuiți de statul turc să părăsească insula. În 1925 britanicii declară Ciprul ca fiind colonie a coroanei britanice, sub o constituție nedemocratică. Grecii ciprioți au urmărit o unire cu Grecia ( "enosis"). În 1929 s-a înființat Uniunea Națională Radicală, care urmărea unirea cu Grecia. În 1931 NRU emite o proclamație de protest împotriva britanicilor, urmată de o răscoală a comunității grecești. Aceasta a
Constituția Ciprului () [Corola-website/Science/312581_a_313910]
-
a fost medic grec, care a trăit în perioada domniilor împăraților Traian (53 - 117 d.Hr.) și Adrian (76 - 138). S-a născut la Efes.</br> Conform enciclopediei bizantine Suda, Soranus a studiat la Alexandria. După ce a profesat acolo o scurtă perioadă, către anul
Soranus din Efes () [Corola-website/Science/312598_a_313927]
-
sau Oribasius (c. 325 - c. 395 d.Hr.) a fost medic grec, primul mare medic bizantin, celebru pentru scrierile sale medicale reprezentând compilații ale tuturor cunoștințelor din domeniu din acea epocă. S-a născut în Asia Mică, la Pergam, acolo unde văzuse lumina zilei și Galenus. Se stabilește la Alexandria, capitala culturală
Oribasios () [Corola-website/Science/312600_a_313929]
-
din grupările lor, urmau îndeaproape Legea lui Moise, mai ales sabatul, dar și alte ritualuri. Credeau în nemurirea sufletului și în pedepsirea divină a păcatelor. Dintre grupările religioase din perioada eleno-romană, grupări care sunt menționate și în scrierile unor autori greci și latini, aceea a esenienilor este astăzi, poate, cea mai cunoscută, datorită, mai ales, descoperirii la Qumran a Manuscriselor de la Marea Moartă, în anul 1947. Aceste manuscrise au aparținut esenienilor. Despre esenieni s-a scris și în antichitate, cele mai
Esenieni () [Corola-website/Science/312610_a_313939]
-
istorice reale. Spre sfârșitul anului 1940, conflictul dintre legionari și grupul din jurul generalului Ion Antonescu s-a acutizat. Asasinarea pe o stradă din București la 19 ianuarie 1941 a maiorului german Helmuth Döring de către un agent secret britanic de origine greacă Demetrios Sarantopoulos a dus la o ruptură definitivă între cele două tabere. Antonescu l-a destituit din funcție în ziua următoare pe generalul Constantin Petrovicescu, ministrul de interne. Destituirea lui Petrovicescu a determinat în seara zilei de 20 ianuarie o
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
Facultatea de Istorie a Universității din București) a afirmat că Sergiu Nicolaescu ar fi legitimat în acest film varianta istoriografiei comuniste privind rebeliunea legionară. Pretextul izbucnirii rebeliunii l-a constituit asasinarea maiorului german Helmuth Döring de către agentul englez de origine greacă Sarantopoulos. Profesorul Florin Constantiniu afirma că agentul Sarantopoulos îl viza de fapt pe generalul german Erik Hansen (șeful Misiunii Militare Germane în România), iar Döring ar fi fost victima unei confuzii. În filmul "Revanșa", autorul asasinatului este prezentat a fi
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
personajelor reale fusese modificat, în "Revanșa" li se folosesc numele reale. O serie de personaje reale apar în film (colonelul Alexandru Rioșanu, colonelul Ștefan Zăvoianu, prefectul Radu Mironovici, directorul Alexandru Ghica, colonelul german Kurt Geissler, maiorul german Helmuth Döring, agentul grec Demetrios Sarantopoulos, comunistul Constantin David), în timp ce principalilor doi actori ai evenimentelor (prim-ministrul Ion Antonescu și viceprim-ministrul Horia Sima) li se aud doar vocile prin telefon, ei transmițându-și ordinele către subordonați. Printre elementele inedite ale filmului este apariția pentru
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
întors apoi spre sud, de-a lungul văii râului Vardar) să depășească defensiva și să cucerească orașul-port de importanță strategică Thessaloniki pe 9 aprilie. Ca urmare, forțele elene din Macedonia răsăriteană au fost izolate și au primit din partea Înaltului comandament grec permisiunea să capituleze. Capitularea acestor forțe s-a încheiat a doua zi, 10 aprilie, în aceeași zi în care forțele germane au traversat granița iugoslavo-elenă lângă Florina (Macedonia apuseană 0, după ce au învins rezistența iugoslavă din sudul țării. Germanii au
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
controlul asupra unor întinse regiuni ale țării. Acțiunile lor dure și îndiscriminatorii îndreptate împotriva tuturor celor bănuiți că ar simpatiza cu comuniștii și asocierea lor cu ocupanții naziști au făcut ca aceste forțe să capete numele de "Germanotsoliades" (în limba greacă: Γερμανοτσολιάδες, "Tsolias germani"). După ocuparea Greciei de către puterile Axei, elemente ale armatei elene au reușit să se refugieze în zona Orientului Mijlociu, aflată sub control britanic. Aici, militarii greci au fost plasați sub autoritatea guvernului regal în exil și au
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
în zona Orientului Mijlociu, aflată sub control britanic. Aici, militarii greci au fost plasați sub autoritatea guvernului regal în exil și au continuat lupta alături de Aliați. În fața înaintării copleșitoare a germanilor în Grecia, mai multe mii de ofițeri și soldați greci au fost fie evacuați împreună cu guvernul țării în Creta sau Egit în aprilie-mai 1941, sau au reușit să fugă, în principal prin Turcia neutră, spre Orientul Mijlociu controlat de britanici. Unitățile grecilor au fost plasate sub comandă britanică, au fost reechipate
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
a înecat prin intermediul unui canal care comunica cu încăperea în cauză. După fapta ei, Nitokris apoi s-a sinucis(Herodot, II. 100). Pe lângă faptul că presupusa Nitokris n-a fost singura femeie-faraon(v. spre ex. Hatshepsut), se pare că tradiția greacă n-a luat în considerare Lista regală de la Abydos. Nu este mai puțin adevărat că acea listă prezintă numele de domnie ale faraonilor. Prima sursă în care apare numele personajului în discuție, sub varianta fonetică Nt-iqrti( citește: net-iqerti) este Canonul
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
țară. În opinia istoricului american Keith Hitchins, "obiectivul primar" al mitropolitului Veniamin Costachi a fost "să crească nivelul de pregătire al clerului" ca parte a "planului de modernizare a educației moldovenești" și să reducă "influența limbii grecești și a profesorilor greci de la Academia Domnească din Iași." În acea perioadă, Moldova, ca și Principatul dunărean al Valahiei (aflat la sud), experimenta o revitalizare a activității monahale. Socola a devenit un catalizator al reformelor educaționale în 1814, în timpul domnitorului Scarlat Callimachi și a
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
(în limba greacă: "Επέτειος του «'Οχι»" - Aniversarea lui « Nu») este o sărbătoare națională în Grecia, Cipru și în toate comunitățile elene din diasporă, care comemorează atitudinea dictatorului grec Ioannis Metaxas (aflat la putere între 4 august 1936 - 29 ianuarie 1941), care a respins
Ziua Ohi () [Corola-website/Science/312125_a_313454]
-
(în limba greacă: "Επέτειος του «'Οχι»" - Aniversarea lui « Nu») este o sărbătoare națională în Grecia, Cipru și în toate comunitățile elene din diasporă, care comemorează atitudinea dictatorului grec Ioannis Metaxas (aflat la putere între 4 august 1936 - 29 ianuarie 1941), care a respins ultimatumul dat de dictatorul italian Benito Mussolini pe 28 octombrie 1940. La ora 04:00 în dimineața zilei de 28 octombrie 1940, la încheierea unei
Ziua Ohi () [Corola-website/Science/312125_a_313454]
-
intrase în sfera de interese germană, după ce acceptase protecția Reichului în zona petrolieră din jurul Ploieștiului), dar și să cucerească baze pe care să le folosească în atacurile împotriva bazelor bazelor britanice din estul Mediteranei. Pe 28 octombrie 1940, după ce dictatorul grec Ioannis Metaxas a respins ultimatumul italian, forțele italiene au invadat Grecia. Armata elenă a contraatacat și i-a forțat pe invadatori să se retragă, iar, pe la mijlocul lunii decembrie, grecii au reușit să ocupe aproape un sfert din Albania. În martie
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
italieni a eșuat. La începutul lunii aprilie, germanii au intervenit în favoarea aliaților lor. Începând cu 12 aprilie, armata elenă a început să se retragă din Albania pentru a nu fi încercuită de atacurile combinate italo-germane. Totuși, pe 20 aprilie, armata greacă din Epir a capitulat în fața germanilor, iar pe 23 aprilie 1941 a fost semnat un armistițiu care a pus capăt războiului. Victoria grecilor în faza inițială a războiului (octombrie 1940) a fost prima victorie terestră aliată din cel de-al
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
A urmat o perioadă de normalizare a relațiilor dintre cele două țări, în mod special în timpul guvernării premierului Eleftherios Venizelos (1928-1932), perioadă care a culminat cu semnarea unui „Tratat de prietenie” dintre cele două țări pe 23 septembrie 1928. Premierul grec Venizelos a făcut eforturi mari pentru normalizarea eforturilor țării sale cu vecinii. După semnarea „Tratatului de prietenie greco-turc” din 1930 și a Pactului Balcanic din 1934, amenințarea din partea Turciei, inamicului tradițional al Greciei, a dispărut. Albania era prea slabă pentru
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
oricăror altor planuri ale grecilor, fiind declanșate preparativele pentru un atac italian care părea iminent. Odată cu declanșarea luptelor celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Metaxas a încercat să-și mențină țara în afara conflictului. În timp însă, poziția premierului grec Metaxas a devenit progresiv mai apropiată de cea a Regatului Unit, atitudinea aceasta fiind încurajată de regele George al II-lea, un anglofil convins. În mod ironic, Metaxas era la rândul lui un germanofil, care pusese bazele de-a lungul
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Punctul culminant al provocărilor a fost atins în momentul în care a fost torpilat crucișătorul ușor elen "Elli" de către un submarin italian în portul Tinos pe 15 august 1940 (sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului). În ciuda evidențelor, care demonstra responsabilitate italienilor, guvernul grec a anunțat că atacul a fost declanșat de un submarin a cărui naționalitate este necunoscută. Deși în acest fel au fost păstrate aparențele neutralității, populația Greciei era conștientă cine a fost adevăratul făptaș.. În dimineața zilei de 28 octombrie 1940
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
sprijinul țării sale din partea aliatului Italiei. Metaxas a respins ultimatumul cu cuvintele „Alors, c'est la guerre” („Ei bine, acesta e războiul”). Dorința grecilor de a rezista a putut fi rezumată într-un singur cuvânt: Οχι (Ohi), „Nu” în limba greacă. După numai câteva ore, armata italiană a declanșat atacul împotriva Greciei din bazele deținute în Albania. Într-o alocuțiune radiodifuzată, Metaxas s-a adresat poporului elen spunând: „A venit vremea ca Grecia să lupte pentru independența ei. Greci, noi trebuie
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
a Uniunii Sovietice (sovieticii erau parte semnatară a Pactului de neagresiune sovieto-german). Este adevărat că Zachariadis a trimis mai târziu în alte patru scrisori în care îl acuza pe Metaxas că ar fi declanșat un război imperialist și chema soldații greci să dezerteze și să răstoarne regimul. Frontul cu o lățime de aproximativ 150 km, se întindea pe un teren muntos accidentat, traversat de doar câteva drumuri. Munții Pindului împărțeau frontul în două teatre separate de luptă: cel al Epirului și
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
a durat de pe 9 până pe 20 martie, dar nu a reușit să-și atingă obiectivele programate, ci doar câteva victorii locale. Până la atacul german de pe 6 aprilie, acalmia s-a așternut din nou pe frontul din Albania. Mai mulți comandanți greci și britanici au cerut retragerea armatei din Epir, astfel încât oamenii și armamentul să fie folosite pentru respingerea atacului german, care părea iminent. În ciuda logicii militare, majoritatea comandanților greci, ca și populația țării, se opuneau abandonării pozițiilor cucerite cu atâtea sacrificii
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
s-a așternut din nou pe frontul din Albania. Mai mulți comandanți greci și britanici au cerut retragerea armatei din Epir, astfel încât oamenii și armamentul să fie folosite pentru respingerea atacului german, care părea iminent. În ciuda logicii militare, majoritatea comandanților greci, ca și populația țării, se opuneau abandonării pozițiilor cucerite cu atâtea sacrificii în sudul Albaniei, o retragere din fața italienilor fiind considerată o înfrângere rușinoasă. Din acest motiv, cea mai mare parte a armatei elene - 15 divizii - au fost lăsate pe
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
forțelor germane ale lui Sepp Dietrich pe 20 aprilie. S-a dorit capitularea în fața germanilor pentru a evita dezonorarea armatei prin capitularea în fața italienilor. Termenii capitulării au fost considerată onorabilă: soldații eleni nu urmau să fie luați prizonieri, iar ofițerii greci puteau să-și păstreze armamentul individual. Mussolini a fost scandalizat de această capitulare unilaterală și, după ce a adresat proteste repetate lui Hitler, ceremonia capitulării a fost repetată pe 23 aprilie, pentru a fi incluși și reprezentanții italieni. Pe 24 aprilie
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]