10,034 matches
-
precum și alegerea secretarului și formarea biroului executiv. 11 noiembrie: Se anunță la Doha formarea Coaliției Naționale a Forțelor Revoluționare și Opoziției Siriene, iar Moaz Khatib devine președinte, Riad Saif și Jamal al-Attasi vice președinți. Obiectivele urmărite sunt crearea unui guvern interimar și recunoașterea pe plan internațional. Pe 12 și 13 noiembrie Franța și SUA recunosc Coaliția Națională Siriană ca unic reprezentant al opoziției și al poporului sirian. Brahimi cere Consiliului de Securitate trimiterea de trupe în Siria pentru menținerea păcii. 1
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
redacției, a fost dezvelită o placă memorială cuprinzând numele directorilor, respectiv redactorilor-șefi, ai revistei de la începuturi și până acum: C. Șaban Făgețel (1905-1915; 1928-1947), D. Tomescu (1905-1915; 1928 - 1945), Nicolae Iorga (1915-1927), Ilie Purcaru (1964-1969), Alexandru Piru (1969-1976), Mihai Pelin (interimar, 1976), Romulus Diaconescu (interimar, 1977), Marin Sorescu (1978-1990), Gabriel Chifu (din 1990). În 1966 Miron Radu Paraschivescu a înființat un supliment al revistei "Ramuri", cu titlul " Povestea vorbei" (în amintirea revistei omonime, înființate în 10 octombrie 1896), din care a
Ramuri (revistă) () [Corola-website/Science/322838_a_324167]
-
o placă memorială cuprinzând numele directorilor, respectiv redactorilor-șefi, ai revistei de la începuturi și până acum: C. Șaban Făgețel (1905-1915; 1928-1947), D. Tomescu (1905-1915; 1928 - 1945), Nicolae Iorga (1915-1927), Ilie Purcaru (1964-1969), Alexandru Piru (1969-1976), Mihai Pelin (interimar, 1976), Romulus Diaconescu (interimar, 1977), Marin Sorescu (1978-1990), Gabriel Chifu (din 1990). În 1966 Miron Radu Paraschivescu a înființat un supliment al revistei "Ramuri", cu titlul " Povestea vorbei" (în amintirea revistei omonime, înființate în 10 octombrie 1896), din care a făcut un laborator de
Ramuri (revistă) () [Corola-website/Science/322838_a_324167]
-
a fost numele de cod al asasinării "Obergruppenführer"-ului SS și "General der Polizei" Reinhard Heydrich, conducătorul Biroului de securitate al Reichului ("Reichssicherheitshauptamt", RSHA), serviciile de securitate combinate din Germania Nazistă, și protector interimar al Boemiei și Moraviei. Operațiunea a fost executată la Praga, în 27 mai 1942, după ce fusese pregătită de organizația britanică Special Operations Executive cu aprobarea guvernului cehoslovac în exil. Deși doar rănit în atac, Heydrich a murit din cauza rănilor la
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
din principalii actori ai eliminării adversarilor lui Hitler, precum și (mai târziu) arhitectul genocidului evreilor. A fost implicat în majoritatea intrigilor lui Hitler, fiind un valoros aliat politic, consilier și prieten al dictatorului. În septembrie 1941, Heydrich a fost numit protector interimar al Boemiei și Moraviei în locul lui Konstantin von Neurath. Hitler a fost de acord cu Reichsführer-ul SS Heinrich Himmler și cu Heydrich că politica relativ indulgentă față de cehi a lui von Neurath întărea sentimentele antigermane și încuraja rezistența antigermană prin
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
din voturi în favoarea republicii. La 13 iunie, regele Umberto al II-lea a părăsit tronul, fără să abdice și a plecat în exil părăsind Italia pentru totdeauna. Primul ministru Alcide de Gașperi și-a asumat rolul de șef al statului interimar. Umberto a trait timp de 37 de ani în exil, la Cascais în Portugalia. A călătorit mult în timpul exilului, a vizitat adesea Mexico vizitându-și fiica. Umbero a decedat la 18 martie 1983, la vârsta de 78 de ani la
Umberto al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/322056_a_323385]
-
juca un rol important în Războiul Civil Libanez. Din 1968 au avut loc violențe permanente în preajma graniței cu Libanul între Israel și OEP; ele au ajuns la un maxim în timpul Operațiunii Litani din 1978. După incursiune, s-a înființat Forța Interimară din Liban a ONU (UNIFIL), în urma adoptării în martie 1978 a rezoluției 425 a Consiliului de Securitate al ONU, prin care se confirma retragerea Israelului din Libanul de Sud, restaurarea păcii și securității internaționale, și se susținea guvernul Libanului în
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
care să distrugă Ordinea pe care aceasta încearcă să o instaureze. În acest demers este ajutat și de realizarea contactului cu o civilizație extraterestră din 61 Cygnus. Tot planul său pare a se duce de râpă când Terrence, devenit Coordonator interimar, încearcă să distrugă baza Frăției înainte ca aceasta să-i trimită pe cei trei în 61 Cygnus pentru a pune bazele unei cooperări cu rasa extraterestră de acolo. Ching este nevoit să aplice cel mai haotic Factor Aleator al "Teoriei
Agentul haosului () [Corola-website/Science/322218_a_323547]
-
motivelor care generaseră războiul, texianii și un mare aflux de voluntari din Statele Unite au învins micile garnizoane de soldați mexicani, până la jumătatea lui decembrie 1835. Adunarea Consultativă nu și-a asumat declararea independenței, decizând instalarea unor organisme de conducere executive interimare, în cadrul cărora luptele intestine au dus la paralizie politică și la un vid de guvernare efectivă în Texas. O nefericită propunere de a invada Matamoros a dus la pierderea multor voluntari și provizii atât de necesare micii armate a Texasului
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
9 ianuarie 1836, Smith a amenințat că va dizolva Consiliul dacă acesta nu acceptă să revoce aprobarea pentru "Expediția către Matamoros". Două zile mai târziu, Consiliul l-a suspendat pe Smith și l-a numit pe James W. Robinson guvernator interimar. Nu era clar dacă vreuna din părți avea autoritatea să o suspende, respectiv să o dizolve pe cealaltă. În acest moment, Texasul era practic în anarhie. Din ordinele lui Smith, Houston a reușit să-i convingă pe toți oamenii (cu excepția
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
de modelul său, noua constituție permitea explicit rechiziționarea de bunuri și încartiruirea obligatorie a soldaților. Ea legaliza explicit sclavia și recunoștea dreptul oamenilor de a se răzvrăti împotriva autorității guvernamentale. După adoptarea constituției la 17 martie, delegații au ales ofițeri interimari care să guverneze țara și apoi s-au retras. David G. Burnet, care nu fusese delegat, a fost ales președinte. A doua zi, Burnet a anunțat că guvernul pleacă la Harrisburg. La 11 martie, Santa Anna a mai trimis o
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
peste râul Brazos. În următoarele două săptămâni, texianii s-au odihnit, s-au recuperat de pe urma bolilor și, pentru prima oară, au început să primească instrucție militară. În timp ce stăteau acolo, două tunuri, botezate Surorile Gemene, au sosit din Cincinnati, Ohio. Secretarul interimar de război Thomas Rusk a sosit în tabără, cu ordine de la Burnet să-l înlocuiască pe Houston dacă refuză să lupte. Houston l-a convins rapid pe Rusk că planurile lui sunt solide. Secretarul de stat Samuel P. Carson l-
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
încât Houston a pus afișe în care anunța că oricine încearcă să-i uzurpe poziția va fi judecat de o curte marțială și împușcat. Santa Anna rămăsese cu o forță mai mică în Béxar. După ce a primit veste că președintele interimar, Miguel Barragán, murise, Santa Anna a luat serios în calcul o întoarcere la Ciudad de Mexico pentru a-și cimenta poziția. Teama că victoriile lui Urrea ar face din acesta un rival politic l-au convins însă pe Santa Anna
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
mult dacă armata mexicană trece râul Brazos. Neputând trece Brazosul din cauza micii companii de texiani baricadată în dreptul vadului, la 14 aprilie Santa Anna, frustrat, a luat o forță de circa 700 de soldați cu scopul de a captura guvernul texan interimar. Oficialii guvernamentali au fugit cu doar câteva ore înainte ca soldații mexicani să ajungă la Harrisburg, iar Santa Anna l-a trimis pe colonelul Juan Almonte cu 50 de cavaleriști să-i intercepteze la New Washington. Almonte a sosit chiar
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Revoluție Franceză în Texas!”, dar la 4 iunie soldații l-au luat pe Santa Anna și l-au pus în arest militar. Conform lui Lack, „șocul de a ți se schimba politica externă de către o rebeliune populară slăbise irevocabil guvernul interimar”. Un grup de soldați a încercat la jumătatea lui iulie o lovitură de stat. Ca răspuns, Burnet a convocat alegeri pentru ratificare constituției și alegerea Congresului, al șaselea set de lideri ai Texasului într-un singur an. Alegătorii l-au
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
dizgrație până în anul următor, când a devenit un erou al Războiului Plăcintelor. Primul legislativ al Texasului a refuzat să ratifice tratatul semnat de Houston cu triburile Cherokee, declarând că el nu avea nicio autoritate să facă vreo promisiune. Deși guvernele interimare texiane juraseră să despăgubească cetățenii pentru bunurile rechiziționate în timpul efortului de război, în mare parte caii și celelalte animale nu au fost returnate. Veteranilor li se garantase împroprietărirea; în 1879, veteranii texiani care mai supraviețuiseră și care luptaseră cel puțin
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
lista Mișcării Acțiunea Europeană (MAE). MAE nu a trecut pragul electoral, obținînd 1.01% de voturi. Înaine de alegerile, la 2 februarie 2009, liderii celor trei formațiuni politice, Vitalia Pavlicenco, președintele PNL, Anatol Petrencu, președintele MAE și Vasile Dobrogeanu, președinte interimar al PNR, au prezentat echipa guvernamentală MAE-PNL-PNR (Guvernul din umbră). La 30 martie 2013 a avut loc congresul al VIII-lea al Partidului Național Român, care l-a ales pe Victor Alexeev în funcția de președinte al partidului. Congresul a
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
Europeni și Internaționala Socialistă. La rândul său, fosta conducere PNR a exprimat indignarea în legătură cu faptul că Ministerul Justiției a înregistrat noul statut, noua denumire a formațiunii și noul președinte al partidului cu mai multe abateri de la legislație. Constantin Mitache, președinte interimar al PNR, a declarat, că: «Partidul Național Român a fost întotdeauna un partid de dreapta, anticomunist, care a optat și optează și în continuare pentru unirea Unirea Republicii Moldova cu România. Noua formațiune însă s-a declarat de stînga. Victor Alexeev
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
a declarat de stînga. Victor Alexeev, fiind și președintele PSD România în Republica Moldova, este un comunist. Noi nu vom permite să fim folosiți. Ori face judecata statul, ori facem judecata noi». 1. Gheorghe Ghimpu (1992—2000) 2. Ion Buga (președinte interimar, 2000—2009?); 3. Vasile Dobrogeanu (președinte interimar, 2009?—2010); 4. Constantin Mitache (președinte interimar, 2010—2013); 5. Victor Alexeev (2013—prezent);
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
și președintele PSD România în Republica Moldova, este un comunist. Noi nu vom permite să fim folosiți. Ori face judecata statul, ori facem judecata noi». 1. Gheorghe Ghimpu (1992—2000) 2. Ion Buga (președinte interimar, 2000—2009?); 3. Vasile Dobrogeanu (președinte interimar, 2009?—2010); 4. Constantin Mitache (președinte interimar, 2010—2013); 5. Victor Alexeev (2013—prezent);
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
un comunist. Noi nu vom permite să fim folosiți. Ori face judecata statul, ori facem judecata noi». 1. Gheorghe Ghimpu (1992—2000) 2. Ion Buga (președinte interimar, 2000—2009?); 3. Vasile Dobrogeanu (președinte interimar, 2009?—2010); 4. Constantin Mitache (președinte interimar, 2010—2013); 5. Victor Alexeev (2013—prezent);
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
de guvernare din Republica Moldova, formată de către numeroase partide non-comuniste, aceasta a obținut majoritatea necesară în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile parlamentare din 1998, dar pentru scurt timp. a avut trei prim-miniștri: Ion Ciubuc (22 mai 1998 - 1 februarie 1999), guvernul interimar al lui Serafim Urechean (5 - 17 februarie 1999) și guvernul lui Ion Sturza (19 februarie - 9 noiembrie 1999), toate au fost marcate de instabilitate politică cronică, ceea ce a împiedicat un program coerent de reformă. Politica externă a fost marcată de
Alianța pentru Democrație și Reforme () [Corola-website/Science/329834_a_331163]
-
cele mai remarcabile din capitala României. După la 6 august 2012, când a decedat regizorul Harry Eliad, care fusese din 1989 director al Teatrului Evreiesc de Stat, primarul Sorin Oprescu a anunțat că a numit-o pe Maia Morgenstern director interimar și că municipalitatea va începe demersurile pentru ca Teatrul Evreiesc de Stat să poarte numele lui Harry Eliad. Clădirea teatrului evreiesc a fost construită de Iuliu Barasch, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Doctorul Barasch cumpărase terenul din inima cartierului evreiesc
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
Hazem Abdel Aziz Al Beblawi (în arabă: حازم عبد العزيز الببلاوي, născut la 17 octombrie 1936 la Cairo) este un economist, jurist și politician egiptean, primul ministru interimar al Egiptului între 16 iulie 2013-martie 2014 Beblawi a studiat dreptul la Universitatea din Cairo până în anul 1957. Apoi, în 1961 a obținut un titlu postgraduate în economie la Universitatea din Grenoble. Ulterior, în anul 1964 a terminat doctoratul în
Hazem Al Beblawi () [Corola-website/Science/329890_a_331219]
-
candidații la funcția de prim ministru, alături de Mohammed El Baradei și Faruk el Okdah. După ce armata egipteană l-a destituit pe președintele Mohammad Morsi de la putere la 3 iulie 2013 , Beblawi a fost numit la 6 iulie 2013 prim ministru interimar de către noul președinte interimar al Egiptului , Adli Mansur. El și-a suspendat apartenența la Partidul Social Democratic, iar cabinetul de sub conducerea să a depus jurământul la 16 iulie 2013. Al Beblawi împreună cu Giacomo Luciani au analizat așa numitele „state rentiere
Hazem Al Beblawi () [Corola-website/Science/329890_a_331219]