KorAP: Find »[drukola/base=intim & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...391 392 393 ...427 >

10,667 matches

Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218

statisticii. Există aici, fără Îndoială, și un calcul al sinucigașului: de vreme ce toți vom muri fără a avea putința să ne alegem clipa și, foarte adesea, felul morții, el Își construiește iluzoriul privilegiu că se substituie destinului. Toți autorii de jurnale intime care ajung la sinucidere lasă, Într-o primă instanță, impresia fragilității și a instabilității psihice. Ei sunt, Într-o terminologie folosită abundent, personalități accentuate. În fapt, aproape fiecare dintre ei este o ființă cu o capacitate extraordinară de a rezista

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
doar urma scrisă a unei bătălii purtate cu o disperare tragică. Sinuciderea se dovedește, În aceste cazuri, unica soluție rezonabilă (rezonabilă În legătură cu ce?), unica ieșire din impas - un impas a cărui mărturie, dureroasă ca o remușcare, e textul confesiunii. Jurnalul intim al sinucigașului Încorporează drama clasică a psihanalizei: contradicția dintre dorință (ca formă de manifestare a psihicului uman) și incapacitatea acesteia de a-și găsi, de a-și conferi un obiect al satisfacerii. A te sinucide Înseamnă, desigur, a nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
motive care Îi rămân, În mod esențial, străine! El ignoră cu nonșalanță contribuțiile medicale, Îndeosebi existența ciclotimiei, boală În care surescitarea și depresiunea alternează primejdios. În felul acesta, se pune Între paranteze un Întreg și fertil câmp al investigației. Jurnalele intime ale sinucigașilor sunt impregnate, conștient sau inconștient, de un model suicidar. Însă lucrul cel mai neobișnuit este că modelul acesta nu domină prin forță și agresiune și nici măcar prin persistență. El nu e centrat pe un obiect, o Împrejurare sau

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
sinuciderea este un fenomen al rupturii, al violenței și al catastrofei individuale. Clasificările nu ajută prea mult și, aplicate biografiei scriitorilor, ele Își relevă totala inutilitate. Și totuși, invocarea tipologiei poate contribui la conturarea unei ipoteze privind relația dintre jurnalul intim și sinucidere. Studiile vorbesc despre trei tipuri de acțiune În cazul sinuciderii. În prima dintre ele, sinucigașul acționează sub imperiul unei decizii violente, imprevizibile și hotărâte. În acest sens, intervalul reflecției este redus la minimum și, În anumite circumstanțe, chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
față de un deznodământ dinainte știut. Cea de-a treia categorie, oarecum mai specială, cuprinde sinucigașii care Își iau viața la ordinul sau la Îndemnul cuiva. În oricare dintre cazuri, aspectul patologic e ușor de pus În evidență. Autorii de jurnale intime ar putea fi incluși În cea de-a doua categorie. Jurnalul devine un loc al dezbaterii, o arenă de cuvinte În care se Înfruntă cele două tendințe contrarii din mintea sinucigașului: impulsurile morții, pe de o parte, instinctul de conservare

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
Îngăduie ca ea să fie citită ca un text literar. Gesticulația amplă, acutele mărturisirii, Întrețeserea de avânturi și căderi, isteria deciziei și apatia răzgândirii alcătuiesc un scenariu pe cât de contradictoriu, pe atât de apropiat de regulile textului literar. Dramatismul jurnalului intim nu decurge numai din expunerea nudă a Întâmplărilor trăite sau doar văzute de către scriitor. Seducția ficțiunii guvernează fiecare rând al scriitorului care Își pune În pagină nu doar tragedia intimă, ci și imaginea pe care dorește s-o confere acestei

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
pe atât de apropiat de regulile textului literar. Dramatismul jurnalului intim nu decurge numai din expunerea nudă a Întâmplărilor trăite sau doar văzute de către scriitor. Seducția ficțiunii guvernează fiecare rând al scriitorului care Își pune În pagină nu doar tragedia intimă, ci și imaginea pe care dorește s-o confere acestei tragedii. Chiar și inconștient, el acționează asemeni unui regizor, trecând Înspre simbol și construcție mentală, ceva ce nu e, În fond, decât reziduul unei existențe destinată sacrificiului. Ordonându-se În jurul

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
pe care dorește s-o confere acestei tragedii. Chiar și inconștient, el acționează asemeni unui regizor, trecând Înspre simbol și construcție mentală, ceva ce nu e, În fond, decât reziduul unei existențe destinată sacrificiului. Ordonându-se În jurul temei sinuciderii, jurnalul intim al sinucigașului reduce actul mecanic și continuu al mărturisirii la o simbolistică ale cărei sensuri pot să scape chiar și autorului. Personaj al propriei sale drame, scriitorul Încarcă de sensuri un univers pe care, paradoxal, Îl visează diminuat la elementaritatea

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
perversă, de foarte multe ori, drumul urmat de cadavru din clipa morții până ajunge În faza finală, a scheletului descărnat, imagine supremă a ceea ce medievaliștii numeau la morte secca 31. Nu e greu să descoperim un traseu identic În jurnalul intim al sinucigașilor. Desigur, nu la descompunerea fizicului uman asistăm În confesiunea jurnalieră, ci la o repetiție generală, o trăire paroxistică, dar rămasă, printr-un miracol... meschin, la stadiul mental al lui ca și cum. Degradarea are loc la nivelul intelectului, Într-un

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
sociologie? Fără Îndoială, dar mai importante decât asemănările sunt deosebirile și mai relevante decât gesturile ferme sunt nuanțările. În afara unor cazuri clinice, pentru scriitor autoanaliza sinuciderii face parte din procesul creator. El detaliază etapele unei acțiuni care, În datele ei intime, nu diferă de cele ale actului creației. Subiectivitatea inițială a percepției este Înlocuită treptat de procesul obiectiv al scrierii. Odată pătrunsă pe această pistă, tematica sinuciderii dobândește același regim ca oricare dintre subiectele unei ficțiuni. Ea iese din zona biograficului

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
Locurile comune ale sinuciderii (nefericirea, boala, tristețea, deziluzia, disperarea, nebunia) infiltrează Încetul cu Încetul spațiul eului auctorial, alterându-l și Încărcându-l cu o expresivitate pe care n-o avusese În ipostaza lui de document. Ceea ce se Întâmplă În jurnalul intim nu e doar un transfer al persoanei, ci și o modificare continuă și ireversibilă a datelor inițiale. Fie că e perceput ca o modalitate terapeutică, fie că pornește ca un exercițiu literar, confesiunea accentuează criza și modifică termenii conflictului eu

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
transfer al persoanei, ci și o modificare continuă și ireversibilă a datelor inițiale. Fie că e perceput ca o modalitate terapeutică, fie că pornește ca un exercițiu literar, confesiunea accentuează criza și modifică termenii conflictului eu - creativitate. În toate textele intime ale sinucigașilor există o bucurie a revoltei, o jubilație perversă În fața imperfecțiunii lumii. Cu puține excepții, punctele de plecare sunt incerte, iar drumul mărturisirii avansează printr-o ceață densă, tărâm al tuturor incertitudinilor - cu excepția uneia: a timpului ireversibil. Scriitorul știe

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
printr-o ceață densă, tărâm al tuturor incertitudinilor - cu excepția uneia: a timpului ireversibil. Scriitorul știe că nu mai există loc de Întoarcere, că odată ce a avut curajul să-și mărturisească În scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
29. Traducere de Francisca Băltăceanu. (3) Albert Stone, Autobiographical Occasions and Original Acts, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1982, p. 19. (4) Vladimir Jankélévitch, La Mort, Flammarion, Paris, 1977, p. 39. (5) Ibidem, pp. 39-40. (6) Jean Rousset, Le lecteur intime. De Balzac au journal, Librairie José Corti, Paris, 1986, Cap. „Le journal intime, texte sans destinataire?”, pp. 141-153. O primă versiune a acestui capitol a apărut În Poétique, nr. 56, 1983. (7) André Gide, Journal 1889-1939, Gallimard, Bibliothèque de la Pléiade

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1982, p. 19. (4) Vladimir Jankélévitch, La Mort, Flammarion, Paris, 1977, p. 39. (5) Ibidem, pp. 39-40. (6) Jean Rousset, Le lecteur intime. De Balzac au journal, Librairie José Corti, Paris, 1986, Cap. „Le journal intime, texte sans destinataire?”, pp. 141-153. O primă versiune a acestui capitol a apărut În Poétique, nr. 56, 1983. (7) André Gide, Journal 1889-1939, Gallimard, Bibliothèque de la Pléiade, Paris, 1959, p. 157. (8) Ibidem, p. 149. (9) M. Mauss, „Effet psychique

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
unul de mentalitate, aventura existențială a lui Drieu la Rochelle este un complicat caz psihologic. Jurnalul său, unul dintre cele mai contradictorii scrise În acest secol, e un document Întins pe mai multe paliere. E și un jurnal al vieții intime (așa cum Îl concepea Amiel), cu toate frustrările și meschinele sale neliniști, dar și unul de analiză politică, de sălbatică dezlănțuire antisemită. Dar e, mai ales, un lucid, un Înspăimântător drum spre moarte. Sinuciderea nu e o descoperire de ultimă oră

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
la Rochelle, acoperind un segment extrem de dramatic din existența europeană și, firește, din aceea a autorului Însuși (Journal 1939-1945, Éditions Gallimard, 1992) debutează sub semnul câtorva negații. Nu va scrie - promite - despre iubire, așa cum fac mulți dintre autorii de jurnale intime, nici despre sentimente și nici despre femei - mai ales că acestea din urmă au fost extrem de ordinare, adorând banalitatea unei vieți comune, insignifiante. În fapt, va scrie despre toate acestea. Va scrie cu o patimă din care nu lipsesc nici

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
persecuției și sentimentul vinovăției care l-au torturat și care, În ochii celorlalți, l-au Înfățișat pe de-a-ntregul desfigurat. Din toate aceste nefericiri, el Învață Însă arta supraviețuirii pe termen limitat. Învață, măcar, să-și proiecteze o altă natură intimă. Și, simultan, deprinde și dezvățul de această natură. Fie și pentru a-și procura, odată cu apropierea morții, Încă o plăcere clar-obscură. Realitatea biografică nu-i oferă lui Drieu motive cu adevărat serioase pentru a se sinucide - cel puțin, nu Înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
va cădea În mâini. Ce bine că am urmat drumul pasiunii mele ce mă conduce la moartea aceasta timpurie. Mă felicit că m-am legat de ceva care În infirma ordine politică semăna cu firea mea profundă, cu dorința mea intimă. Da, exista ceva În hitlerism care semăna cu ceea ce aș fi vrut să fiu, dacă nu aș fi rămas Înlănțuit nașterii mele mic-burgheze și franțuzești. La douăzeci de ani, visam să devin englez sau american sau german, să nu rămân

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
Într-o pseudorealitate”. Încetul cu Încetul, acestea vor deveni certitudini ale existenței sale. Creația e un punct de referință În Jurnalul Sylviei Plath pentru că, Într-un fel, ea e echivalentul ultim al morții. Jurnal al unui ucigaș, caietul de Însemnări intime captează Întreaga tensiune a sensibilității care, Înainte de a se exprima pe sine, exprimă o incomodă relație cu lumea. Luciditatea - reală, excesivă, sufocantă - nu o ajută, totuși, să stabilească un raport corect cu exteriorul, ci pentru a tulbura și mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
nu e decât Întâmplătorul veșmânt al esenței, iar extragerea unui Înțeles din ceea ce Jan Van Ruusbroec numește inning devine preocuparea unui șir de generații obsedate de descifrarea misterelor cuvântului. La o cu totul altă altitudine se află scriitorul de jurnale intime. Chiar dacă faimoasa distincție a lui Swedenborg privitoare la cer („Există trei ceruri, foarte deosebite Între ele: intimul sau cel de-al treilea; mijlociul sau cel de-al doilea; ultimul sau cel dintâi. Interiorul omului se află și el organizat Într-

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
inning devine preocuparea unui șir de generații obsedate de descifrarea misterelor cuvântului. La o cu totul altă altitudine se află scriitorul de jurnale intime. Chiar dacă faimoasa distincție a lui Swedenborg privitoare la cer („Există trei ceruri, foarte deosebite Între ele: intimul sau cel de-al treilea; mijlociul sau cel de-al doilea; ultimul sau cel dintâi. Interiorul omului se află și el organizat Într-o ordine asemănătoare: există o parte intimă, una mijlocie și una exterioară.” 1) funcționează perfect și În

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
privitoare la cer („Există trei ceruri, foarte deosebite Între ele: intimul sau cel de-al treilea; mijlociul sau cel de-al doilea; ultimul sau cel dintâi. Interiorul omului se află și el organizat Într-o ordine asemănătoare: există o parte intimă, una mijlocie și una exterioară.” 1) funcționează perfect și În acest caz, scriitorul de jurnal se proiectează inconștient În „cel de-al treilea cer”. În fazele preliminare, cel puțin, el ascunde și păstrează În deplin secret tot ceea ce, mai târziu

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
a lucrurilor (așa cum postulează o Întreagă tradiție a „gramatologilor”, de la Trismegist Încoace), semnificațiile sale esoterice - atâtea câte sunt - se vor confunda cu cele ale universului conținut Între faldurile aparent opace ale biografiei. Ar fi, Însă, o enormă greșeală să echivalăm intimul cu diversele esoterisme care bântuie În zona interpretărilor textualiste. La fel de contraproductivă este, Însă, poziția contrară. Pierre Reboul consideră, de pildă, că intimul este un mesaj, fără Îndoială, dar unul fără conținut - după cum intimismul a fost și va fi un conținut

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
cele ale universului conținut Între faldurile aparent opace ale biografiei. Ar fi, Însă, o enormă greșeală să echivalăm intimul cu diversele esoterisme care bântuie În zona interpretărilor textualiste. La fel de contraproductivă este, Însă, poziția contrară. Pierre Reboul consideră, de pildă, că intimul este un mesaj, fără Îndoială, dar unul fără conținut - după cum intimismul a fost și va fi un conținut fără mesaj. Nimeni nu poate exprima inexprimabilul. Ci doar să dai sentimentul că, dincolo de spus sau prin spus, există ceva ce nu

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]