11,179 matches
-
a susținut o prezență bretonă în Imperiul Carolingian. Conform legendei, Roland a fost înmormântat la Blaye, lângă Bordeaux. Roland a fost o figură legendară foarte populară în Europa medievală. În următoarele secole, Roland a devenit o „vedetă” a culturii menestreilor medievali. Conform mai multor legende, el ar fi fost nepot al lui Carol cel Mare (nu se știe dacă așa a fost); viața sa a devenit o poveste a nobilului creștin ucis de forțe musulmane, poveste ce formează parte din "Matière
Roland () [Corola-website/Science/323422_a_324751]
-
diverse sau teme alegorice, destinată înfrumusețării spațiilor interioare din locuințe, instituții sau săli publice. Tapiseria a apărut din dorința de a conferi o dimensiune estetică unui obiect utilitar, ea având inițial menirea practică de a termoizola zidurile reci ale castelelor medievale. Fiind folosită în evul mediu pentru a decora pereții castelelor și ai catedralelor din Europa occidentală, dar și locurile de desfășurare ale unor festivități publice importante, tapiseria a fost multă vreme apanajul aristocrației, al regalității și al bisericii catolice. În
Tapiserie () [Corola-website/Science/323441_a_324770]
-
decorativ, de exemplu pe teme istorice sau alegorice. Tapiseria modernă, bidimensională sau tridimensională, poate fi figurativă sau abstractă. Tapiseria este adesea considerată o artă de sine stătătoare. Istoria tapiseriei începe în Egiptul antic, și are o înflorire deosebită în Europa medievală, dar păstrează un statut important până în zilele noastre. Agentul cel mai distrugător al textilelor păstrate în muzee și monumente, implicit și al tapiseriilor, este umiditatea. Atunci când este asociată cu temperatura crescută, umezeala creează condiții favorabile dezvoltării diferitelor specii de mucegaiuri
Tapiserie () [Corola-website/Science/323441_a_324770]
-
(1960) (titlu original "The High Crusade") este un roman știință-ficțiune scris de Poul Anderson, care studiază consecințele aterizării unor extratereștri în Anglia medievală. Inițial, romanul a fost serializat în numerele din iulie, august și septembrie 1960 ale revistei "Astounding". Publicată în format carte de Doubleday în 1960, cartea a cunoscut numeroase reeditări în SUA: 1968, 1983, 1991, 2003 și 2010. În 1961, cartea
Cruciadă în cosmos () [Corola-website/Science/323451_a_324780]
-
1812 -aflat sub suveranitate otomană- a dus și la o dezrădăcinare cultural-lingvistică, împiedicând evoluția firească alături de poporul care în 1859 s-a unit cu Valahia prin dubla alegere a domnitorului român Alexandru Ioan Cuza. Moldovenismul, care în condițiile separatismului statal medieval era o versiune geografică a românismului întins și în alte provincii, dobândea în Gubernia Basarabia valențe deosebitoare. Datorită acestei concepții special menită să provoace dezorientare, populația românească dintre Prut și Nistru este obligată să-și caute rădăcinile exclusiv în moștenirea
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
fi detronat. Adams sugerează că împotriva unor asemenea duplicități, șarja disperată a lui Richard a fost singura faptă cu adevărat regească de pe câmpul de luptă. Așa cum scrie și istoricul Michael Bennet, atacul a fost „cântecul de lebădă al cavalerismului englez [medieval]”. Adams crede că la vremea sa această idee a fost împărtășită și de tipograful William Caxton, care a fost susținut și de Edward al IV-lea și de Richard al III-lea. La nouă zile după luptă, Caxton a publicat
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
estic al dealului Ambion Hill erau pământ solid în secolul al XV-lea, contrar afirmațiilor lui Williams că era o mare mlaștină. Arheologul peisagist Glenn Foard, care a efectuat studiul, a declarat că solul colectat și descoperirile de echipament militar medieval sugerează că bătălia s-ar fi dat la 3 km sud-vest de Ambion Hill (52°34′41″N 1°26′02″W), contrar credinței încetățenite că ea s-ar fi dat la poalele dealului. English Heritage susține că bătălia a
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
câștigat câteva premii literare. În românește, a apărut la editura Tritonic în octombrie 2005, în traducerea lui Mihai Samoilă. Într-un interviu, Miéville a descris acest roman ca fiind "un fantasy cu tehnologie din era victoriană. În loc să fie o lume medievală, este una de la începuturile capitalismului, un stat polițienesc!" Acțiunea romanului se petrece în orașul-stat Noul Crobuzon din Bas-Lag: titlul face referire la o stație feroviară din inima orașului. Isaac Dan der Grimnebulin este un savant excentric din New Crobuzon, unde
Stația Pierzaniei () [Corola-website/Science/322903_a_324232]
-
elaborate. "Consiliul de Fier" pare mai blând, mai ușurat de greutatea bagajului politic. ... Cu toate acestea, ficțiunea fantasy este de obicei teribil de conservatoare, iar "Consiliul de Fier" - cu sindicalismul lui, ca și cu bisexualitatea ocazională a personajelor - atacă stilul medieval al genului". În concluzie: "A fost o experiență plăcută." Recenzia din "Washington Post" semnată Michael Dirda declară că "în nenumărate feluri, Noul Crobuzon imaginat de China Miéville este o grădină desțelenită a deliciilor nepământești, iar "Consiliul de Fier" o lucrare
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
probabil acela de a cuceri gurile Nevei și orașul Ladoga și, deci, cea mai importantă parte a drumului comercial dintre varegi și greci, care se afla sub controlul Novgorodului de peste o sută de ani. Bătălia a făcut parte din războiul medieval suedo-novgorodean. Despre această bătălie se știe doar din izvoarele istorice rusești. Principala sursă care atestă bătălia este Primul Letopiseț al Novgorodului din secolul al XIV-lea. Conform cronicii, la primirea veștii despre înaintarea flotei suedeze, tânărul cneaz de 20 de
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
a fost lovit de o scădere severă a auzului și a vederii și a fost nevoit din această pricină sa refuze participarea la simpozioane si paneluri diferite la care erau așteptate cu interes opiniile sale cu privire la lumea islamică și istoria medievală. Nevăzător și aproape surd, el și-a păstrat pâna la sfârșit ascuțimea minții. Când a trebuit să se retragă din activitatea științifică și didactică, el a cedat biblioteca sa științifică lui College de France. Colecția care îi poartă numele conține
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
mondial, Cahen a început prin a publica cercetări asupra regimului feudal în Italia normandă și în nordul Siriei în vremea cruciadelor. După război a continuat studiul perioadei cruciadelor, concentrându-se însă, mai cu seamă, asupra istoriei economice a societății islamice medievale. În august 1954 la un congres al orientaliștilor la Cambridge, el a prezentat un articol-manifest intitulat „Istoria economică și culturală a Orientului musulman în Evul Mediu”, în care a lansat o platformă provocativă în raport cu căile de cercetare ale orientalisticii de
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
din „orientaliștii clasici” prezenți la întrunire. În acel an, 1954, Cahen a publicat „Introducere în Prima Cruciadă” (An Introduction to the First Crusade). În anii ce au urmat a studiat, între altele, comerțul maritim, economia și politica financiară a Egiptului medieval, de asmenea mișcări populare și autonomia centrelor urbane în Asia musulmană medievală. Cahen a fost solicitat să scrie capitolele despre lumea islamică și câteva din capitolele despre cruciade din „Istoria generală a civilizațiilor” (PUF, Paris). De asemenea, a scris diferite
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
publicat „Introducere în Prima Cruciadă” (An Introduction to the First Crusade). În anii ce au urmat a studiat, între altele, comerțul maritim, economia și politica financiară a Egiptului medieval, de asmenea mișcări populare și autonomia centrelor urbane în Asia musulmană medievală. Cahen a fost solicitat să scrie capitolele despre lumea islamică și câteva din capitolele despre cruciade din „Istoria generală a civilizațiilor” (PUF, Paris). De asemenea, a scris diferite articole în „Enciclopedia Islamului” în editura Brill, capitolul „Economie, societate, instituții” din
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
Sarea gemă de la Ocna Dejului s-a exploatat în 2 sectoare: a) nordic (în zona Dealului Cabdic, între Dej și Ocna Dejului) b) sudic (în zona Ocna Dejului) În sectorul nordic au existat exploatări romane de suprafață (cariere) și exploatări medievale subterane (aici sunt lacurile sărate Toroc-Cabdic de 41 m adâncime și nr.1, colmatat). Începând cu Evul Mediu târziu exploatarea sării (sub forma unor camere subterane conice, paralelipipedice sau trapezoidale) are loc în sectorul sudic. Aici au fost exploatate în
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
dulgherilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
Loren. Bugetul filmului de 10 milioane dolari SUA a fost destul de mare pentru un film cu Bud Spencer. Au fost construite de la mașini de război și de asediu până la o mașinărie realizată de Leonardo da Vinci. A fost reconstruită arhitectura medievală a orașului Barletta. 300 de lucrători (zidari, instalatori și tâmplari) au lucrat 38 de zile pentru a realiza o replică a cetății, au fost folosite pentru 4.500 tone de material. Pentru a găzdui actorii, figuranții și recuzita s-a
Cei 13 de la Barletta () [Corola-website/Science/323907_a_325236]
-
partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ), fiind situat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
secolului al XVI-lea în orașul Sibiu și face parte din fortificațiile înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat în capătul sud-estic al fortificațiilor, pe bd. Spitalelor și str. Pompei Onofreiu nr. 8. Fortificațiile târzii ale orașului medieval Sibiu, din care fac parte , Bastionul Soldisch, fragmente de rondelă și curtine edificate în secolele XII-XVII, au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.05. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
afectată de un incendiu. După efectuarea lucrărilor de reparații, pe platforma turnului a fost amenajat clubul uzinelor Independența. Începând din 2004 aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
bastion construit în perioada 1622-1627 în orașul Sibiu și face parte din fortificațiile înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat în capătul vestic al fortificațiilor, pe str. Bastionului colț cu șoseaua Alba Iulia. Fortificațiile târzii ale orașului medieval Sibiu, din care fac parte Bastionul Haller, , fragmente de rondelă și curtine edificate în secolele XII-XVII, au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.05. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
producerea unui paradox, cu o variație cuprinsă între 5 minute și 5 ani. Unele perioade, deși accesibile istoricilor, pot fi considerate prea periculoase de către autorități, interzicându-se accesul în ele. Kivrin Engle, o tânără a anului 2054 specializată în istorie medievală, obține autorizația de a efectua o călătorie în timp în Oxfordul anului 1320, o întreprindere considerată periculoasă din cauza distanței temporale mari. Pericolul este sporit de faptul că, în lipsa decanului Facultății de Istorie, conducerea proiectului este preluată de profesorul Gilchrist, un
Cartea Judecății de Apoi () [Corola-website/Science/323940_a_325269]
-
intersecție cu strada Tribunei. Lovită de un trăsnet la 27 iunie 1594, Poarta Cisnădiei a fost transformată în ruine și reclădită apoi în același an. Atât turnul, cât și poarta, au fost demolate în 1839, împreună cu alte fortificații ale orașului medieval, în scopul realizării unei mai bune legături între vechiul burg medieval și noile cartiere ale orașului. Modul în care arăta acest turn este cunoscută astăzi datorită unor picturi în acuarelă realizate de pictorul amator Johann Böbel (1824-1887). Incinta a III
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
1594, Poarta Cisnădiei a fost transformată în ruine și reclădită apoi în același an. Atât turnul, cât și poarta, au fost demolate în 1839, împreună cu alte fortificații ale orașului medieval, în scopul realizării unei mai bune legături între vechiul burg medieval și noile cartiere ale orașului. Modul în care arăta acest turn este cunoscută astăzi datorită unor picturi în acuarelă realizate de pictorul amator Johann Böbel (1824-1887). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
bune legături între vechiul burg medieval și noile cartiere ale orașului. Modul în care arăta acest turn este cunoscută astăzi datorită unor picturi în acuarelă realizate de pictorul amator Johann Böbel (1824-1887). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]