10,211 matches
-
Viena"), Schnitzler a transgresat convențiile atât formale cât și sociale. Cu scurtă povestire din 1900, "Lieutenant Gustl" ("Locotenentul Gustl"), este primul scriitor de limba germană care a folosit într-o ficțiune genul monologului interior (germ. Bewusstseinsstrom, engl. stream-of-counsciousness) într-o narațiune. Povestirea zugrăvește un portret deloc măgulitor al protagonistului și al obsesivului cod militar formal al onoarei. Îi va aduce lui Schnitzler degradarea din corpul medical al ofițerilor în rezervă — ceea ce poate fi considerat în strânsă legătură cu creșterea antisemitismului din
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
al zeilor cananeni-fenicieni Baal și Iștar (Aștoret sau Astarte) și a înălțat la Samaria un templu al lui Baal. Ahab i-a permis Izabelei să aducă în țară sute de preoți și profeți ai zeilor Baal, Iștar, Așera etc. Conform narațiunii biblice, această politică a dus la un val de persecuții și masacre împotriva opoziției neobosite a profeților adepți ai monoteismului iudaic, din care o parte, circa o sută, au reușit să se ascundă de mânia regelui, cu complicitatea mai marelui
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
cu coaliții asemănătoare. Se consideră că bătălia de la Karkar și cele ulterioare au amânat cu aproape un veac și jumătate cucerirea regiunii de către asirieni. Peersistă dificultățile în datarea ordinii evenimentelor descrise de Biblie și de inscripția de pe monolitul de la Kurkh. Narațiunea biblică se concentrează pe conflictul religios dintre Ahab si profetul Ilie și, din acest motiv, deși lungă, întinsă pe șase capitole din "Cartea I a Regilor", face abstracție de diverse fapte istorice, între care și de bătălia de la Karkar. Există
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
terenul median între Titu Maiorescu și Constantin Dobrogeanu-Gherea. El s-a stabilit într-o zonă care permitea sinteza comodă - fără aprecieri judecătorești -, descripția explicativă - fără intervenția determinărilor sociale directe - și în locul ambelor favorizând o eseistică agreabilă, întemeiată pe portret și narațiune. Nepropunându-și prea mari sarcini, ci în primul rând pe aceea de a explica opera și personalitatea artistului în chip atrăgător pentru public, această critică era destinată să pătrundă mai repede publicul larg decât cea maioresciană sau gheristă, asigurând semnatarului
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
la premieră. Furișându-se la premieră, Bean este dezamăgit că rolul lui Sabine este tăiat din film. Acesta se duce și își conectează camera la proiector, unde jurnalul său video este pe neașteptate redat. Totuși povestea ciudată se potrivește cu narațiunea lui Carson Clay, în așa fel încât, directorul, Sabine și Bean primesc aplauze, de la publicul aflat în picioare iar Stepan se reunește cu tatăl său. După filmare Bean pleacă pe ușa din spate direct pe plajă, întâlnind multe dintre personajele
Vacanța lui Mr. Bean () [Corola-website/Science/309556_a_310885]
-
din decembrie 1989, a fost transmis la televiziune, în fiecare an. Realizat la cererea papei Paul al VI-lea, acest film a avut un mare succes și a fost tradus în numeroase limbi. Scenariul acestui film se bazează pe amestecarea narațiunilor celor patru evanghelii canonice ale Noului Testament, un fel de "Evanghelie a armoniei". Episoadele familiare creștine sunt prezentate cronologic: logodna și mai târziu căsătoria dintre Maria și Iosif, Buna Vestire, Vizitarea Elisabetei de către Maria, circumcizia lui Ioan Botezătorul, Nașterea lui
Isus din Nazaret (film) () [Corola-website/Science/309585_a_310914]
-
a lungul romanului, ea se luptă să păstreze puterea într-o societate dominată de bărbați, reușind să-și ajute fiul în momentele cheie ale drumului său spre putere. În ascensiunea sa către statutul de super-erou, Paul urmează o cale comună narațiunilor care descriu apariția unu erou: o serie de circumstanțe nefericite i se împotrivesc, după o lungă perioadă de exil și de viață grea înfruntă și învinge sursa răului din povestea sa. Astfel, "Dune" este reprezentativă pentru direcția generală urmată de
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
italiană, engleză și macedoneană. În 1990 a emigrat în Germania, unde a mai studiat etnologia europeană la universitatea din München - Ludwig Maximilians Universität, luându-și 1995 tot acolo doctoratul în filozofie, tema tezei sale de doctorat fiind procesul și rolul narațiunii populare în Valea Vasărului (Maramureș), ca un spațiu elocvent, multietnic și multicultural. Trăiește în capitala landului Bavaria ca istoric de artă, etnolog și scriitor liber profesionist. A lucrat ca cercetător științific la Muzeul National Bavarez - Bayerisches Nationalmuseum din München și
Claus Stephani () [Corola-website/Science/309733_a_311062]
-
sociale și toate tipologiile ce cad succesiv sub lupa lui: țărani din Normandia natală, mici burghezi normanzi și parizieni, patroni și slujbași. Pe toți îi zugrăvește fără încrâncenare, dar și fără simpatie, uneori cu o urmă de dispreț care dă narațiunii o notă ironică, pe alocuri șfichiuitoare. Câmpul experimental al scriitorului se lărgește odată cu marile romane: de la lupta fără scrupule pentru a parveni în viață, pentru bani și putere, din lumea politicii și a presei, ca în Bel-Ami, până la sondarea unor
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
sau nu le acceptăm", a declarat pentru AGERPRES autorul. "Cartea are toate datele unui român de succes: acțiune palpitanta, suspans, personaje puternice care-și prezintă hotărîte punctele de vedere, ironie și un final neașteptat. Dar este mai mult decît o narațiune antrenantă. Există în acest român un plan de profunzime tulburător, o privire în abisul unei societăți - cea românească a începutului de secol XXI - întocmită greșit, imprevizibilă, capabilă să distrugă vieți cu un cinism absolut. Un strat social destinat aparent succesului
Bogdan Teodorescu () [Corola-website/Science/309128_a_310457]
-
personalității lui Țugurlan. Dimineața de iarnă" conține, în embrion, finalul Moromeților și intriga cărții. "In O adunare liniștită" se regăsește povestea călătoriei pe care a făcut-o cândva eroul romanului la munte împreună cu Bălosu ca să vândă porumb. Pațanghel, eroul acestei narațiuni, seamnă uimitor cu Moromete. Personajul devine aici adevăratul povestitor, substituindu-se autorului. Pațanghel nu istorisește pur și simplu, ci pune faptele în scenă, le regizează și apoi le interpretează. Pațanghel (porecla lui Moromete) este povestitor și actor (cum se dovedește
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]
-
unde supraviețuiesc animale preistorice, precum dinozauri și alte specii dispărute. Personajul a fost introdus în această carte. Demn de semnalat este faptul că, deși este un roman important pentru literatura științifico-fantastică cu dinozauri, animalele ocupă doar o mică parte din narațiune, mai multă atenție fiind acordată unui război între oamenii evoluați și . Ed Malone, un reporter la "Daily Gazette", se duce la șeful său, McArdle, pentru a primi o misiune periculoasă, cu scopul de a o impresiona pe Gladys Hungerton, pe
O lume dispărută () [Corola-website/Science/310581_a_311910]
-
bule de dialog sau nu, personajul care dă prima replică va fi așezat în partea stângă a imaginii sau deasupra celuilalt. În cazul unor ilustrații complexe, se pot întâlni și acțiuni de fundal, cu efect comic sau probe ale unei narațiuni pe mai multe straturi (rezultatul unei acțiuni pornite cu câteva ilustrații mai devreme, în vreme ce atenția cititorului a fost mutată în altă drecție); ele sugerează simultaneitatea sau o acțiune ciclică (de exemplu, păsărele cântând într-un crâng) și vor ocupa un
Bandă desenată () [Corola-website/Science/310718_a_312047]
-
Europeană, 2008, p. 664-671; Gheorghe Grigurcu, "Exerciții de adevăr", Iași, Ed. Timpul, 2011, p. 348-358; Irina Petraș, "Oglinda și drumul. Prozatori contemporani", București, Cartea Românească, 2014, p. 302-307. Laurențiu Ulici, "Paradoxul grămezii", în „România literară”, 1985, nr. 7; Ioan Moldovan, "„Narațiuni întâmplătoare”", în „Familia”, 1989, nr. 9; Valentin Tașcu, în "Jocul poeziei și al întâmplării", „Steaua”, 1989, nr. 11-12; Victor Felea, "„Narațiuni întâmplătoare”", în „Tribuna”, 1990, nr. 9; Traian T. Coșovei, "Gramatica răbdătoare", în „Contemporanul-Ideea europeană”, 1991, nr. 45; Horea Poenar
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
contemporani", București, Cartea Românească, 2014, p. 302-307. Laurențiu Ulici, "Paradoxul grămezii", în „România literară”, 1985, nr. 7; Ioan Moldovan, "„Narațiuni întâmplătoare”", în „Familia”, 1989, nr. 9; Valentin Tașcu, în "Jocul poeziei și al întâmplării", „Steaua”, 1989, nr. 11-12; Victor Felea, "„Narațiuni întâmplătoare”", în „Tribuna”, 1990, nr. 9; Traian T. Coșovei, "Gramatica răbdătoare", în „Contemporanul-Ideea europeană”, 1991, nr. 45; Horea Poenar, "Ipostaze diferite ale poeticului", în „Steaua”, 1998, nr. 2-3; Geo Vasile, "Acatist în contra literaturii leneșe", în „Luceafărul“, 1998, nr. 8; Ioan
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
cuplul Palin/Jones a contribuit cu material la două emisiuni prezentate de John Bird : "The Late Show" și "A series of Bird's". Pentru "A series of Bird's" echipa Palin/Jones a trebuit pentru prima dată să compună o narațiune, în locul sketchurilor scurte cu care erau obișnuiți. După "The Frost Report" echipa Palin/Jones a lucrat în calitate de actori și scenariști la showul "Twice a fortnight", alături de Graeme Garden, Bill Oddie și Jonathan Lynn, precum și la showul comic pentru copii (care
Michael Palin () [Corola-website/Science/309872_a_311201]
-
trei grupe, elevi ai claselor a 4-a, a 6-a și a 7-a, cu vârste între 10 și 14 ani, la Liceul Cervantes. Prima etapă a proiectului se va finaliza în luna aprilie printr-un spectacol cu tema „Narațiunea în teatru”. Are drept obiectiv realizarea unor spectacole de teatru în limba franceză, din dramaturgia franceză. În cadrul acestui program au fost prezentate, cu premieră la Institutul Francez din Viena: "L’Impromptu de l’Alma" de Eugene Ionesco, în regia lui
Teatrul „Ion Creangă” din București () [Corola-website/Science/309390_a_310719]
-
însă nu reușește acest lucru datorită intervențiilor repetate ale celorlalte personaje. Acțiunea se petrece într-un timp vechi de demult "într-o toamnă aurie". În volumul "", Sadoveanu recurge la tehnică literară numită "poveste în poveste", sau povestire în râma sau "narațiune în narațiune" ori ancadrament.(preluată de la autori străini; Giovanni Boccaccio-Decameronul, O mie și una de nopți) Povestitorii sunt ei înșiși participanți direct martori ai evenimentelor narate. Timpul acțiunii se desfășoară în planul trecut, iar spațiul se identifică cu locul mitic
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
reușește acest lucru datorită intervențiilor repetate ale celorlalte personaje. Acțiunea se petrece într-un timp vechi de demult "într-o toamnă aurie". În volumul "", Sadoveanu recurge la tehnică literară numită "poveste în poveste", sau povestire în râma sau "narațiune în narațiune" ori ancadrament.(preluată de la autori străini; Giovanni Boccaccio-Decameronul, O mie și una de nopți) Povestitorii sunt ei înșiși participanți direct martori ai evenimentelor narate. Timpul acțiunii se desfășoară în planul trecut, iar spațiul se identifică cu locul mitic și anume
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
confesiunile false adunate de un narator meticulos (cum e cazul romanului "Frankenstein" de Mary Shelley). Ceea ce deosebește romanul lui Jules Verne de cele menționate anterior este nararea evenimentelor la prezent. În epoca lui Jules Verne, timpul folosit cu precădere în narațiuni era perfectul simplu. Dacă prezentul a fost folosit în vreuna dintre scrierile anterioare, cum e cazul "Cântecului lui Roland", William Butcher observă că "până la proba contrarie, Jules Verne are onoarea de a fi primul care a exploatat această formă pe
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
de învățătura predicată de Varlaam, s-a convertit și și-a petrecut restul vieții ca anahoret în deșert. După un timp, Ioasaf a renunțat la coroană, preferând la rândul său să ducă o viață de pustnic. În manuscrisele medievale, această narațiune este deseori întreruptă de dialoguri și pilde. De exemplu, legenda conține o parabolă despre nimicnicia străduințelor omului pe această lume, în care un vânător urmărește un inorog și se prăbușește într-o prăpastie. El reușește să-și curme căderea ținându
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
de anturajul tatălui lui Bûdâsf. Tradiția politeistă nu este însă dezavuată în măsura în care o vor face versiunile creștine. Eposul "Balavarani", transmis printr-un manuscris din secolul al X-lea dar apărut probabil cu un secol înainte, are o deosebită valoare literară. Narațiunea sa are multe similiarități cu cea a versiunilor arabe și este de aceea considerată a fi prima prelucrare a temei în creștinism. În text sunt prezentate mai multe religii, dar superioritatea credinței creștine față de idolatria păgână este mereu evidențiată. Această
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
ale vechilor biserici din lemn din Moldova - edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament.
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
coleg, fiindu-i interzis de a mai urma un seminar. În următorii doi ani duce o viață grea, din punct de vedere financiar, străduindu-se să-și câștige existența pe căi legale. Astfel, el va acorda consultații private, va scrie narațiuni, va compune unele piese muzicale și va recita (declama) poezii. Aceaste ocupații nu i-a asigurat nevoile existențiale. Ca urmare, a fost nevoit să recurgă la furturi, înșelăciuni, prezentându-se ca o persoană de vază, cea ce face să fie
Karl May () [Corola-website/Science/304745_a_306074]
-
de mai multe ori. Până la moartea sa, a scris peste o sută de povestiri seriale în diferite cotidiene ca „Deutschen Hausschatz”, „Der Gute Kamerad”, „Kolportage”, până ce va întâlni în 1892 pe editorul „Friedrich Ernst Fehsenfeld” (1853-1933) care îi propune prezentarea narațiunilor sale în cărți. Astfel va apare „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de călătorie a lui Karl May), încununată de succes. Printre cele mai renumite volume se numără „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura „indianului apaș Winnetou
Karl May () [Corola-website/Science/304745_a_306074]