12,372 matches
-
totuși un text coerent; nu la fel stau lucrurile în cazul operației inverse căci, izolate de primul-plan pe care se sprijină, enunțurile din planul secund, puse cap la cap, constituie o secvență dezlânată. R. Barthes a opus, din perspectiva analizei narative, "funcțiile" (care corespund aproximativ "primului-plan") și "indiciile" (echivalenții planului secund)122: "indicii de caracter se referă la personaje", "informațiile relative la identitatea lor", "notațiile referitoare la atmosferă" etc. El insista justificat pe faptul că rolul de "indice" nu se explică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vergea de oțel foarte subțire. Apoi, fierăstrui nițel de-a lungul mandrinei, tăind în felul acesta firul și alcătuind câte-o verigă la fiecare răsucitură a mandrinei. După aceea porni să le lipească [...]129. Această integrare a descrierii în progresia narativă are drept consecință și "naturalizarea", adică eludarea caracterului de piesă raportată a izolării sale. Începutul textului raportează descrierea la punctul de vedere al lui Gervaise, a cărei privire naivă este purtătoarea de cuvânt a cititorului, care, la rândul său, nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se sprijină și forța semnificantă degajată de ea depășesc exigențele realismului. Nevoia pe care o are narațiunea clasică de a-și legitima descrierile este astfel legată de o anumită concepție referitoare la enunțarea romanescă, în care descrierea se subordonează progresiei narative, aceasta având rolul de a "imita" ordinea "reală" a evenimentelor. Semnificativ este faptul că, în Noul Roman, răsturnarea ierarhiei dintre narațiune și descriere s-a petrecut simultan cu răsturnarea linearității povestirii și cu aducerea în prim-plan a opacității limbajului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
clasic, după cum a remarcat G. Genette 134, există o subordonare funcțională a enunțurilor iterative față de enunțurile singulative (adică cele care evocă evenimente care nu au avut loc decât odată). După exemplul descrierii, iterația este prezentată ca un auxiliar al progresiei narative. Astfel, următorul fragment iterativ din Stendhal nu este decât un fragment din planul secund, în cazul de față portretul unui personaj: Când doctorul credea că își convinsese adversarul (atâta vreme cât stătea de vorbă cu cineva, avea un adversar de convins și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
GENETTE G., 1972 "Discours du récit", pp. 71-182, Figures III, Édition du Seuil, Paris. (Studiu despre aspectul iterativ, axat pe exemplul proustian.) HAMON P., 1981 Introduction à l'analyse du texte descriptif, Paris, Hachette-Université. (Lucrare consacrată rolului descrierii în economia narativă. Corpusul este împrumutat în special din romanul de la sfârșitul secolului al XIX-lea.) WEINRICH H., 1973 Le Temps, Seuil, Paris. (Exploatare sistematică a opoziției dintre prim-plan și planul secund.) Exerciții 3.1. Studiați și comparați următoarele două descrieri. Identificați
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în aceeași măsură cu celelalte elemente ale întâmplării. Acest fenomen de încastrare este recursiv: personajul-"locutor" poate, la rândul său, să raporteze vorbele unui personaj din propria sa povestire, și așa mai departe. Literatura picarescă oferă numeroase exemple de încastrare narativă de acest fel. Poziția autorului dramatic față de enunțurile personajelor sale este total diferită. Nu putem vorbi despre "discurs direct", atâta vreme cât autorul este absent și își lasă personajele să dialogheze singure. Acest dispozitiv se bazează pe un alt tip de polifonie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
italicele sunt folosite în special în cazul cuvintelor străine sau pentru a insista pe anumite unități. În ceea ce privește ghilimelele, ele convin mai degrabă când este vorba de a marca rezerva din partea enunțătorului. Să supunem analizei următoarele două exemple extrase din proza narativă din secolul al XIX-lea: (a) La capul patului, bătrâna topea un boț de zahăr într-un păhărel pentru a-i da să bea când avea să se trezească. La picioare, Gillioury își zgrepțăna ușor, ușor, banjo-ul, fredonând în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de expresie, plasat la început. Este semnificativă însăși posibilitatea de a plasa la început aceste verbe din discursul direct: rolul începutului este tocmai acela de a fi oarecum exterior nucleului sintactic al frazei. 5.5. Discursul direct liber În literatura narativă modernă, mulți scriitori renunță chiar la fraze de început și la mărci tipografice. Ei adaptează frontiera dintre discursul care citează și discursul citat, făcând dificilă perceperea decalajului dintre cele două registre. Cititorul este obligat atunci să recurgă la cotext pentru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui, discursul indirect liber este cu greu compatibil cu modurile de introducere net consacrate. Scopul lui este tocmai acela de atenua diferența dintre discursul care citează și cel citat: cuvintele, gândurile, emoțiile personajelor sunt exprimate direct, însă nu rup continuitatea narativă. Această caracteristică a discursului indirect liber este legată de o alta: lipsa mărcilor lingvistice specifice pentru acest tip de citat. Cu alte cuvinte, nu se poate afirma că un enunț, în afara contextului, ar putea aparține discursului indirect liber. S-ar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
emoție a naratorului și distanța ironică din ultimele două fraze: naratorul își poate asuma niște păreri atât de ingenue. În alte texte, discordanța ar fi perceptibilă prin prezența unor cuvinte, a unor turnuri sintactice care nu aparțin neapărat de registrul narativ. Atunci își aminti de eroinele din cărțile pe care le citise, și mulțimea lirică a acelor femei adultere începu să îi cânte cu glasuri de surori care o vrăjeau. Ea însăși era o părticică reală a acelor închipuiri și își
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sentimentele eroinei. Trebuie, printr-un efort al minții, ca noi să ne transpunem în personaje, nu să le atragem pe ele în noi", îi scria Flaubert lui George Sand203; discursul indirect liber este o soluție pentru această problemă de tehnică narativă: romancierul continuă să stăpânească povestea "intrând în pielea" personajului. Însă acestei explicații îi poate fi adăugată o alta, legată de bovarism. Recurgerea sistematică la discursul indirect liber acceptă imperfectul și non-persoana, atât pentru descrierile lumii exterioare, cât și pentru gândurile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
are nici neutralitatea anonimă a unui narator și nici chipul unui personaj; el trimite la figura unui martor care împărtășește perspectiva și limbajul colectivității evocate în roman, fără să ia parte la intrigă. Cunoaștem deja această poziție instabilă din plan narativ: apare în primele romane ale lui Giono, în care întreaga narațiune este condusă de un narator-martor. În următorul fragment se simte prezența unui enunțător care participă la viața satului descris, nefiind totuși un personaj identificabil: Aubignane e lipit de marginea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comeseni: nu neapărat un personaj aparte, ci oricare dintre comeseni. Deosebit în acest fragment este tocmai faptul că narațiunea pare a fi asumată de un personaj neidentificat, însă situat undeva cu precizie (participă la masă). În schimb, la un nivel narativ inferior, cel al personajului, abundă exemple din gândurile și spusele care ar putea fi atribuite unui așa-numit membru oarecare al colectivității (MOC). Astfel, în cele două fragmente de discurs indirect liber: (a) Într-adevăr, băieții râdeau, crezând că e
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
chiar dacă nu este vorba neapărat de un discurs direct autonom. 5.12. O scară dublă Diferitele tipuri de narațiune și de discurs raportat pot fi sintetizate la scară dublă, acolo unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de un discurs direct autonom. 5.12. O scară dublă Diferitele tipuri de narațiune și de discurs raportat pot fi sintetizate la scară dublă, acolo unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor cu eu Gradul 5
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unui narator distruge iluzia de a fi închis într-o conștiință. Procedeul folosit de N. Sarraute rezultă dintr-un compromis menit să cumuleze avantajele discursului indirect liber cu cele ale monologului interior. La fel cum discursul indirect liber asociază eficacitatea narativă și subiectivitatea vorbită, la fel am putea vorbi despre un "monolog indirect liber" la N. Sarraute, care asociază pătrunderea în conștiință (monolog interior) cu recurgerea la o instanță narativă exterioară (discurs indirect liber). Lecturi recomandate AUTHIER-REVUZ J., 1992-1993 " Répères dans
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale monologului interior. La fel cum discursul indirect liber asociază eficacitatea narativă și subiectivitatea vorbită, la fel am putea vorbi despre un "monolog indirect liber" la N. Sarraute, care asociază pătrunderea în conștiință (monolog interior) cu recurgerea la o instanță narativă exterioară (discurs indirect liber). Lecturi recomandate AUTHIER-REVUZ J., 1992-1993 " Répères dans le champ du discours rapporté", în L'Information grammaticale, nr.55, pp. 38-42, nr.56, pp. 10-15. (Articole de sinteză privind multiplele forme ale prezenței vorbirii celuilalt într-o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
frazei. În plus, "bietul!" combină valoarea păgubitoare și compasiunea din partea enunțătorului, pe când din nefericire, după cum reiese și din exemplul nostru, nu presupune compasiune, doar dacă trimite la însăși actele enunțătorului. Folosirea lui din nefericire este strâns legată de o literatură narativă orală care pune accent pe efecte dramatice. Naratorul consideră că acțiunea se întoarce împotriva celui care s-a angajat într-un demers fără a se gândi la posibile consecințe supărătoare. Acțiunile și greșelile fatale ale personajelor alcătuiesc o aventură susținută
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
le corespund sunt dependente de anumite configurări sociale și dispar o dată cu ele: totuși, tragedia clasică este total diferită de tragedia greacă din care a luat naștere. (c) vom deduce simplu că enunțurile nu se construiesc la fel într-o secvență narativă sau într-o conversație și că fiecare dintre aceste tipuri face obiectul unei modelări specifice. Tipurile de secvențe definesc oarecum aceste constrângeri transversale diversității tipurilor și genurilor de discurs: narațiunea, argumentația, descrierea, explicația, mai ales, apar la fel de bine într-un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cazuri extreme; fie dintr-o succesiune de secvențe de același tip (de exemplu, când povestirile sunt incluse unele în altele, cum se întâmplă adesea în literatura picarescă). Evident, această eterogenitate este reglată de genul de discurs avut în vedere: secvențele narative, de exemplu, nu apar la fel într-un jurământ din secolul al XVIII-lea și într-un vodevil din secolul al XIX-lea. Într-un text există, prin excelență, două modalități de a articula aceste tipuri de secvențe: inserarea de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trecere. Dacă autorii au la îndemână o întreagă panoplie de semnale demarcative, ei evită adesea, în funcție de genul de discurs implicat, să creeze rupturi prea vizibile. De exemplu, observăm alături de P. Hamon 245 că, prin inserarea de secvențe descriptive în secvențe narative în romanele naturaliste, pauza pe care o introduce fragmentul descriptiv este, în general, legitimată chiar de narațiune. Astfel, personajul din povestire ajunge să se oprească pentru a contempla spectacolul descris cititorului: Ajuns la capătul ogorului, își ridica ochii și privea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pată cafenie de ardezii vechi [...]246. Al doilea paragraf, schimbarea de "ogor" textual coincide în povestire cu sosirea personajului la capătul ogorului. Prima frază joacă un rol demarcativ care subliniază și limita inserției, dar o și atenuează, legitimând-o (secvența narativă are dreptul să facă o pauză și să lase loc contemplării descriptive doar pentru că personajul este obosit și se oprește). (b) O dată cu dominanta secvențială, avem de-a face cu o relație mai complexă, cu un fel de amestec de secvențe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rămâne cu ele în mână. Am insistat: Deci nu le deschideți niciodată? Niciodată, domnule! Imaginați-vă [...]. (Discours à l'Assemblée, 30 iunie, 1850) Amestecul de tipuri de secvențe este evident în acest fragment. Însuși fragmentul este inserat într-o secvență narativă (povestirea unei vizite în colibele muncitorilor din Lille), ea însăși inserată într-o secvență argumentativă (un discurs în fața Adunării Naționale) susținând o teză. De altfel, acest fragment păstrează urme evidente ale celor două niveluri superioare de inserare, narativ și argumentativ
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o secvență narativă (povestirea unei vizite în colibele muncitorilor din Lille), ea însăși inserată într-o secvență argumentativă (un discurs în fața Adunării Naționale) susținând o teză. De altfel, acest fragment păstrează urme evidente ale celor două niveluri superioare de inserare, narativ și argumentativ. Doar așa exclamațiile, evaluările sau ultimele două fraze din primul paragraf aparțin direct de argumentare. Este vorba de o secvență descriptivă organizată (strada, curtea, casa, camera, patul...) care apare strâns legată de o secvență de tip instrucțional (o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
instrucțională domină descrierea. În schimb, scurta secvență de dialog între femeie și enunțător este inserată în această secvență descriptiv-instrucțională. Cât privește finalul primului paragraf ("Nu am rămas [...] o agonie"), el nu se citește ca inserție de secvență, ci ca secvență narativă dominată de o secvență argumentativă: scurta povestire este integrată într-o mișcare argumentativă binară articulată pe conectorul ei bine! 7.3. O organizare ierarhizată O secvență este alcătuită dintr-o serie de propoziții și este, la rândul ei, un element
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]