9,870 matches
-
suflători, dar a înțeles să-i lase violonistului întreaga libertate în conducerea discursului orchestral, spre a scoate cu fața curată o lucrare dificilă ce merita o aprofundare temeinică (o singură repetiție la Paris de 2-3 ore, rămâne insuficientă pentru orice orchestră). Azoiței a preluat din mers conducerea formației franceze, a încercat să-i susțină ritmul viguros solicitat de compozitor (secțiunile a doua și a patra), dar mai ales a știut să imprime colegilor din orchestră acel rubato al Capriciului, atât de
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
2-3 ore, rămâne insuficientă pentru orice orchestră). Azoiței a preluat din mers conducerea formației franceze, a încercat să-i susțină ritmul viguros solicitat de compozitor (secțiunile a doua și a patra), dar mai ales a știut să imprime colegilor din orchestră acel rubato al Capriciului, atât de propriu stilului românesc. Spre deosebire de versiunea lui Sherban Lupu, Remus Azoiței a împrumutat Capriciului român o sobrietate concertistică clasică, a eliminat alunecările de sunete lăutărești, a evitat îngroșările ornamentale, obținând astfel o variantă mai apropiată
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
repetându-se aproape identic, nereușind să scoată uvertura dintr-o stare de apatie, de neutralitate obositoare, nerelevantă pentru înscrierea pe afișul unui festival internațional. Suita de balet Pasărea de foc de Igor Stravinski a evidențiat valorile individuale ale soliștilor din orchestră, admirabila partidă a coadelor, sonoritatea omogenă a ansamblului pe momentele de contraste dramatice, în ciuda unor decalaje din Dansul infernal pe care Kitajenko nu a știut să le evite. Momentul culminant l-a marcat Dansul Păsării de foc, unde oaspeții francezi
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
Excelența Voces Daniela Caraman FOTEA Două week-end-uri la rând, în septembrie, ne-am simțit europeni și prin ofertă muzicală, grație, mai ales, celor șase concerte de la Ateneu ale orchestrelor camerale din Lausanne și Viena. În cel de al treilea final de săptămână, vineri 25 octombrie, ne-am „consolat” (la Ateneu), prin recitalul Voces. Fiind cel mai longeviv cvartet din România, notez componența lor - arhicunoscută, doar din plăcerea de a
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
împlinesc 250 de ani. O sală arhiplină a ascultat, la Ateneu, o interpretare pentru comentarea căreia ar trebui să folosesc toate superlativele, iar dacă perfecțiunea există în artă, cred că am întâlnit- o în acea după amiază de neuitat. O orchestră mare, alăturând instrumente „clasice” cu cele de epocă într-o îmbinare superbă, un cor în care probabil toate vocile sunt de mare calitate (un exemplu edificator a fost intervenția solistică a bas- baritonului Ludovic Provost), cântând fără partitură, cu un
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
Conflictul de la Filarmonica „George Enescu” Izbucnirea unor nefericite neînțelegeri în sânul Orchestrei Filarmonicii bucureștene, antrenând desigur conducerea, dar nu și alte compartimente precum Corul academic, s-a soldat cu un sentiment de profundă durere în inimile muzicienilor și melomanilor, ce purtau în suflete imaginea unei instituții serioase, profesionaliste, ferită de animozități și
Conflictul de la Filarmonica "George Enescu" by Octavian Laz?r Cosma () [Corola-other/Journalistic/83603_a_84928]
-
Anca FLOREA Dacă primul week-end din Festival a propus, în ciclul “Concertelor de la miezul nopții”, opusuri de Haydn, săptămâna următoare a adus, sub cupola Ateneului, integrala Simfoniilor de Schubert, în versiunea interpretativă a Orchestrei de cameră din Viena, condusă de un alt vestit instrumentist - violoncelistul Heinrich Schiff -, care dorește să evolueze și în ipostază dirijorală. Muzician de clasă, deosebit de charismatic, fără a avea o gestică de profesionist al baghetei, artistul a abordat cu dezinvoltură
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
Celan la București Mariana NICOLESCO Am trăit la prima reprezentație cu Celan de Peter Ruzicka, la Opera Națională din București, un moment cu totul deosebit. Și asta pentru că muzica scrisă de compozitorul german e interesantă, intensă, pentru că interpretarea soliștilor, a orchestrei și corului au fost desăvârșite. Și pentru că soprana Aurelia Florian, pe care am pregătit-o pentru rolul Cristinei, soția poetului, și care debuta într-o creație contemporană, a depășit toate așteptările. Destinul tragic al lui Paul Celan, care l-a
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
marcată prin ridicarea coloanelor și luminarea fundalului, dar pe ultimele acorduri orchestrale, Oedip (care ieșise în culise) apare relaxat pe trepte, coboară și... dispare în adâncuri, acolo unde se stinsese Sfinxul! Deci înălțarea lui este... în jos!... Sub aspect muzical, orchestra a sunat neașteptat de bine (exceptând mici scăpări la suflători), corul a fost minunat (pregătit de inegalabilul maestru Stelian Olariu), dirijorul a condus cu precizie și acuratețe, evitând decalajele și reușind o relație echilibrată fosă-scenă, impunând însă un tempo mai
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
Poate mai multă strălucire... Anca FLOREA În seria concertelor de după amiază, Orchestra engleză de cameră a propus un program divers, cu opusuri de secol XX ce încadrau o creație mozartiană, sub conducerea lui Roy Goodman, dirijor bine cotat în lume, deprinzând “tainele” baghetei încă din Roy Goodman copilărie, în preajma celebrului Sir Marcolm
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
familia sa, studiind apoi cu alți maeștri de renume. În treacăt fie spus, la doar 8 ani a apărut ca solist vocal într-un oratoriu bachian, în compania tenorului Peter Pears, pentru ca ulterior să activeze ca violonist, fiind concert-maestru în orchestre care au colaborat cu dirijori vestiți, urmând să se dedice el însuși baghetei. Ansamblul englez pe care l-a condus de această dată în cadrul Festivalului, a fost profund influențat, în primii ani de existență, de către Benjamin Britten, prieten apropiat cu
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
Pears, iar Roy Goodman s-a implicat, deloc întâmplător, și în producții înregistrate la Lisabona, în cadrul Școlii Britten-Pears. Și totuși maniera sa dirijorală este departe de gestica tradițională, dovedindu-se însă eficientă și precisă, reușind să pună în evidență calitățile Orchestrei care, de multă vreme, este cotată printre cele mai bune din lume în genul cameral, etalând un sunet frumos, omogenitate și fluență, deși poate aș fi așteptat un plus de strălucire, de percutanță în atac și în structurile ritmice, dar
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
în structurile ritmice, dar se prea poate ca atracția lui Roy Goodman către muzica veche să determine o anume abordare chiar și în partituri din epoci mai apropiate nouă. Am avut prilejul să ascultăm, în deschidere, Concertul pentru clarinet și orchestră de Copland, pe care solistul - reputatul Aurelian Octav Popa - l-a interpretat, pentru prima oară, în urmă cu 4 decenii, chiar sub conducerea compozitorului, pe atunci oaspete al Bucureștiului. A fost, și de această dată, o versiune realizată cu profesionalism
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
spectatorilor. Așteptat a fost și debutul tânărului pianist Teo Gheorghiu (român născut la Zurich, format la școala londoneză) pe scena Ateneului, abordând Concertul nr. 12 în la major KV 414 de Mozart, pe care anterior îl cântase și alături de Philharmonia Orchestra. Considerat, încă de la 14 ani, un talent aparte, apreciat de “Neue Zuricher Zeitung” pentru “maniera sa de cânt - o combinație între dialogul cu sine însuși și modestie”, iar de cronicarul de la “Tages Anzeiger” pentru “interpretarea absolut naturală, renunțând la hiper-romantism
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
importante, cu opusuri romantice (Rachmaninov, Chopin, Mendelssohn-Bartholdy, Schumann), așa încât ar fi interesant să-i ascultăm și opțiunea interpretativă în asemenea pagini care cer, de asemenea, anvergură, frazare generoasă, desfășurări ample și, din nou, strălucire și poezie. Ar fi un experiment... Orchestra a acompaniat cu precizie și suplețe, în stilul adecvat, iar Aurelian Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută de lucrarea atât de îndrăgită de publicul dornic să asculte muzică bună în interpretări
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
Așteptări, frustrări, nostalgii... Un concert cu Nelson Freire și Orchestre du Capitole de Toulouse reprezintă o atracție, iar programul alcătuit din capodopere de Brahms și Berlioz sporește speranța melomanilor de a avea o seară împlinită. Cu o astfel de speranță am venit în Sala mare a Palatului. În prima parte
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
mare a Palatului. În prima parte am ascultat Concertul al doilea în si bemol major de Brahms, una din lucrările de culme ale artei pianistice. De fapt, marele edificiu sonor e mai degrabă o simfonie în care protagoniștii, pianul și orchestra, se înfruntă și se completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient ca sonoritate, susținut cu expresivitate medie, fără pasiunea incadescentă în lipsa căreia muzica lui Brahms nu poate trăi cu adevărat. Orchestra a
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
și orchestra, se înfruntă și se completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient ca sonoritate, susținut cu expresivitate medie, fără pasiunea incadescentă în lipsa căreia muzica lui Brahms nu poate trăi cu adevărat. Orchestra a colaborat eficient, iar ca moment de grație am reținut minunatul solo de corn. Partea a doua a avut o pornire precipitată, cu un auftakt prea grăbit care s-a repetat astfel în toate revenirile temei principale și care a
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
ca o muzică de cameră de esență pură. Tema părții finale a fost expusă de pianul solist cu amabilitate și a apărut în înfățișările ulterioare pe același ton aproape frivol. În realitate, expresia muzicii e senină, grațioasă, însă nicidecum frivolă. Orchestra a dat replicile cuvenite în limitele unui dialog pașnic. Nicio culminație nu s-a conturat cu destulă vigoare, niciun accent titanic n-a tulburat genul de „bună stare” muzicală pe care pare să-l cultive acest artist renumit al claviaturii
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
tatonări, neliniști, rețineri. Parcursul plin de evenimente dramatice până la tragism autentic, a fost creat convingător, culminând cu intervențiile de mare expresivitate ale cornului englez și ale timpanilor din final. În partea a patra, ansamblul a sunat cu adevărat ca o orchestră mare. Ultima mișcare a adus ideea fixă transformată în chip grotesc, a impresionat prin caracterul inevitabil, eschatologic al motivului Dies Irae. Dirijorul Tugan Sokhiev a arătat că, împreună cu orchestra, are viziunea globală a simfoniei, forță de convingere, amplitudine. Publicul a
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
În partea a patra, ansamblul a sunat cu adevărat ca o orchestră mare. Ultima mișcare a adus ideea fixă transformată în chip grotesc, a impresionat prin caracterul inevitabil, eschatologic al motivului Dies Irae. Dirijorul Tugan Sokhiev a arătat că, împreună cu orchestra, are viziunea globală a simfoniei, forță de convingere, amplitudine. Publicul a răsplătit cu aplauze entuziaste performanța ansamblului, care a oferit cu generozitate, ca supliment, două momente orchestrale din opera Carmen de Bizet și un dans slav de Dvorak. Am încheiat
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
respect absolut față de partituri, însă adeseori mai puțin ca stil. De data aceasta, Nikolai Alexeev a pătruns mai adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major, op. 20. Îndrăznesc să afirm chiar mai mult: Alexeev a înțeles caracterul « dansant » al lucrării, fiindcă în Sarabandă, Gigă, Menuet grav, Bourée le-a imprimat un suflu mai dinamic decât se obișnuiește în aceste dansuri vechi, de
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat lucrării lui Enescu o măreție pe care doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de viziune modernă a guvernat și în tălmăcirea fragmentelor din suita Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev, cu deosebire că strălucirea instrumentală a atins uneori momente monumentale, alternate cu clipe de finețe și gingășie exemplară pentru un colos
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
Filarmonicii din Sank-Petersburg. Nikolai Alexeev conduce ansamblul cu o gestică economicoasă, de o precizie metronomică de ceasornicar, vârful baghetei « picură » fiecare intrare, fiecare sunet din partitură. Nu face « balet » cu brațele, fiindcă nu dorește spectacol în fața publicului, ci esență din partea orchestrei. Versiunea concentrată a baletului lui Prokofiev a dispus de fluența pașilor de dans pe poante, dirijorul nelăsând să-i scape nici un efect din suculenta partitură a compozitorului rus. Coloritul orchestral viu a alternat permanent în discursul muzical cu ritmul variat
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
suculenta partitură a compozitorului rus. Coloritul orchestral viu a alternat permanent în discursul muzical cu ritmul variat și melodia inedită, suita având adeseori tablouri vizuale cinematografice. Concertul oaspeților ruși s-a deschis cu șlagărul lui Ceaikovski : Concertul pentru vioară și orchestră în Re Major, op.35. Din păcate, solistul danez Nikolaj Znaider a surprins publicul prin glasul plăpând al instrumentului său, fără rezonanța corespunzătoare Sălii mari a Palatului. A cântat fără nerv, cu pianissime exagerate (care nu s-au auzit nici măcar
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]