10,966 matches
-
aruncând, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic», ignoră tot ceea ce Înseamnă curente și stiluri, mode și tendințe, rămânând astfel deschis tuturor influențelor culturale nobile, «scuipând Între ochi sintaxa». Deși ar dori, poate, să fie luat drept baciul unei Întregi rezervații de draci baudelaire- ieni, Marian Constandache scrie, totuși, această carte bătătoare la ochi și plină de ea Însăși În care, În vreme ce mecanica entuziastă a metaforei intră sinfonic În consonanță cu zveltele vițe livrești, cele duhuri anonime se repliază maiestuos ca
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe orizontală. O pată galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre rezervații de zi gara era cea mai mare rezervație a târgului, tramvaiul cea mai înghesuită; seara, tot prin fața ferestrelor, obosite, abia pășeau, ca niște orizontale ale nopții, perechi, două câte două, patru câte patru. Întunericul suprapunea incubatoare până în cer. Prin fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe orizontală. O pată galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre rezervații de zi gara era cea mai mare rezervație a târgului, tramvaiul cea mai înghesuită; seara, tot prin fața ferestrelor, obosite, abia pășeau, ca niște orizontale ale nopții, perechi, două câte două, patru câte patru. Întunericul suprapunea incubatoare până în cer. Prin fereastră, Petru nu a reușea să o zărească. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
loc. Petru își imagina mânăstirea ca pe o însumare de spirite, ocean de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am fugit de lume și tot în lume am ajuns. Decorul acesta incert mă încape ca pe o promisiune amânată și nu ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
socotit locul. Cei din Christiania și o altă parte a danezilor, nu prea mare, socoteau, dimpotrivă, că iadul era În afara acelui spațiu. Dincolo. În oraș, În țară, În lume, oamenii erau Îngrădiți de prea multe legi; terorizați. Cei din campus, rezervație, ghetou, lazaret - i se spunea În fel și chip locului -, ignorau aproape tot ceea ce credeau că nu se potrivește cu trecutul lor hipiot. Cu prezentul asumat. Hipioții deveniseră unii bunici, alții muriseră din pricina exceselor de tot felul, alcool, drog, tutun
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zilnic sub cedru America lor cu codri, căprioare și maici, întrebându-ne de ce Dumnezeu nu suntem la Agapia, de ce a trebuit să trecem Oceanu’, mai excitate ca niște puberi ca să lucrăm 12 ore pe zi Philosophy for Children într-o rezervație, ca zimbrii de la Hațeg, un coleg canadian s-a îndurat de frustrările noastre, a închiriat o mașină și ne-a dus duminică la lucrul acela neadevărat: Manhattanul. Am trecut podul peste Hudson, am intrat prin Harlem și, în sfârșit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a imoralității legalizate prin Ordonanțe de Urgență: capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif, capabili să mimeze neoformele de relief și să recite neotabla integrării cu voluptatea cu care concepeau dezvoltările limbii de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se înhaite ca să mențină viabil principiul: „La noi lichelele sunt solidare și valorile sunt solitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de avere. Vezi tu, Mircea, de aceea sunt mai supărată pe felul în care înțelegem să fim intelectuali publici, pe prostul nostru obicei să ne uităm din avion cu ochii în soare la cei mai amărâți ca noi. Pe vremea rezervațiilor pentru nomenclatură, obișnuiam să spunem că acolo stă clasa muncitoare prin reprezentanții ei nealeși. Și ce ar urma să facem acum: să spunem că poporul român are acces la liberă circulație și la educație prin reprezentanții săi? Să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intelectualii sublimi, care măcar au verticalitate, ci mai degrabă despre sursele lui comuniste, din care descind ceilalți. Cred că societatea noastră totalitară a fost populată cu multe „grădini antropologice”, fiindcă mi-ar fi greu să spun că era vorba de rezervații, o dată ce erau bine ținute sub control, inclusiv dinăuntru. Cele mai multe erau întreprinderi de stat și se numeau institute de cercetare. Acolo, mulțimi de oameni erau plătiți să producă hârtii, în jur de 40 de pagini pe an. Du rest, veneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ar putea, cândva, cumva, să pățească ceea ce... ar putea cățelușul prietenei să poarte o boală care să... dar Irina nu mai vru să înmulțească trucurile, mai ales că Veta își continua, calmă, prelegerea. — Asupra câinelui Dingo se fac cercetări. În rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ficus mare, trase fermoarul raniței și scoase o plasă de nailon, ca un hamac. O așeză cu grijă pe pământ. Apoi scoase o cutie metalică, o deschise și asamblă o pușcă. — Știi, asta e ilegal, spuse Hagar. Aceasta e o rezervație. — Pe bune? Dacă vin pădurarii, ar fi bine să ascunzi chestia aia. — Nici o problemă. Gorevici încărcă compresorul, deschise magazia de gloanțe. — Cât de mare e individul? — E tânăr, are doi sau trei ani. Cam treizeci de kilograme. Poate mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Un suedez de origine indiană a cumpărat de la el o imensă o pădure de conifere, ce-a aparținut bunicului matern al sfrijitului. Recuperarea ei a fost lungă și costisitoare, dar a meritat! Suedezul va face din ea un fel de rezervație de bursuci, veverițe și căprioare pe care le va crește și Îmblânzi vânzându-le apoi pe mari sume de bani, drept animale de companie-o nouă modă printre excentricii bogătași occidentali. Așa se face că fostul liceu s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
conteaza înfățișarea fizică <maya>: înfățișarea nu conteaza DELOC! <victor37>: te cred. Să îți spun o poveste <maya>: te ascult <victor37>: eram într-o primăvară într-un park <victor37>: ok, în canada ‘park’ înseamnă o poiana înconjurată de păduri, de obicei ‘rezervație’ <victor37>: și de obicei are și loc de picnic, frumos organizat <victor37>: deci, ne- am dus într-o simbata la picnic <victor37>: era încă rece, lacul era înghețat, oamenii pășeau pe gheață pînă la insula <victor37>: Dar era soare, cald
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
2009) și Vocea (Charmides, 2014). CRISTINA ISPAS a absolvit Facultatea de Litere la București și este doctor în filologie din 2008, cu o teză despre poezia postdecembristă. A publicat două volume de poezie : Fetița. Mixaj pe vinil (Vinea, 2007) și Rezervația (Casa de Pariuri Literare, 2011). Din când în când scrie cronică literară sau, mai rar, eseuri. Poemele ei au apărut în majoritatea revistelor importante din țară și în mai multe antologii, printre care La Neagra (Mirador, 2007), Nasturi în lanul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
păturile infectate cu variolă, în urma căreia populația de piei roșii a scăzut așa de drastic, încât nici în cinci sute de ani nu reușeau să-i rărească folosind armele. Ca să nu le piară sămânța de tot, au lăsat vreo câteva „rezervații” ca la animalele protejate, în care stau cei rămași, ca într-un țarc ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai folosește variola care este „fumată” demult, ci boli noi nouțe, care au apărut în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un clasament ulterior, el a fost așezat pe locul al doilea în Franța, situându-se și printre cele mai valoroase din lume. La stabilirea topului, nu numai castelul a avut un cuvânt de spus, ci și spectaculoasa Grotă Merveilles, precum și rezervația de vulturi și șoimi, pădurea Singes, un interesant acvariu, muzeul și împrejurimile în ansamblul lor. La circa 100 de metri înălțime de la baza stâncii a fost zidit castelul. Amploarea și spectaculozitatea lui sunt date deopotrivă de dimensiuni și de poziția
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ce dovedesc perenitatea existenței creative a omului pe pământ. Iar Rocamadour este o veritabilă lecție de geografie, de istorie, de cultură, de civilizație. Nu degeaba se duc acolo și numeroși copii. Ei învață pe viu marea lecție a facerii lumii. Rezervația păsărilor de pradă Amenințată foarte serios de primejdia încălzirii globale, produsă în primul rând de accentuarea poluării de toate felurile, omenirea caută tot mai insistent soluții de salvare a acestui uriaș patrimoniu care este Pământul. Cum ceea ce s-a stricat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
aici trăiesc și alte păsări de pradă. Șoimii și bufnițele, de exemplu. Toate aceste păsări trăiesc într-un fel de semicaptivitate, dar în condiții naturale, și se înmulțesc precum cele în deplină libertate. Mai mult decât atât: lucrează în acea rezervație dresori special pregătiți, care oferă vizitatorilor felurite spectacole cu șoimi și vulturi. Cum se știe, aceste păsări se lasă mai ușor domesticite. Și asta din foarte depărtate timpuri. în Evul Mediu, practica vânătorii era, pentru nobili mai cu seamă, un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
a nu-și extinde aria de acțiune în interiorul cartierului italian n-au mai avut parte nici de arest, nici de tribunal, nici de pușcărie. Au fost lichidați. De atunci, se poate hoinări prin cartierul italian și noaptea, ca într-o rezervație, fără nici un risc. Azi, am fost la muzeul de artă. Am revăzut, la parter, sala dedicată sculpturii grecești. Cu această ocazie, am călătorit cu tramvaiul, ceea ce nu mi s-a întîmplat în alte orașe americane. Apoi, m-am învîrtit prin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se vede, la regenerarea puterilor sufletești. O conlucrare cu asemenea efect benefic e arătată, în cel de-al doilea basm menționat, în plin proces. Întâlnindu-și pe stradă o veche prietenă, aproape uitată, aceasta îl conduce pe narator într-o rezervație de creaturi fabuloase, ce aparține unei organizații a cărei membră fondatoare era ea. Urmează un fel de călătorie inițiatică într-un spațiu analog oarecum "țării minunilor" descoperită de Alice. Povestitorul găsește acolo întreaga faună a poveștilor care îl încântau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alte povești... Și tot așa, din poveste în poveste, mă regăseam deodată subtil în istoria inițială care nu era alta decât povestea mea. În prima zi, am întâlnit un om foarte trist ce-și petrecea mai tot timpul într-o rezervație de creaturi fabuloase, în speranța că își va reîntâlni iubita, singurul spațiu posibil în care s-ar putea regăsi. Într-o zi se va întoarce aici, sunt aproape sigur de asta. Da, încuviințez. Cu toții într-o zi ne vom întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
meu, așa cum uneori în vise intuiești cine se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era perioada când am cunoscut-o pe ea.... Cu doi ani în urmă. Prima zi în rezervație. Întâlnirea Am întâlnit-o în dreptul casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
moarte; era perioada când am cunoscut-o pe ea.... Cu doi ani în urmă. Prima zi în rezervație. Întâlnirea Am întâlnit-o în dreptul casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a invitat la o cafea. A început în stilul ei direct și ușor afectat. Din câteva cuvinte, mi-am făcut o idee: era vorba de înființarea unei fundații pentru creaturi fabuloase adunate din toată lumea, aduse aici să trăiască într-o rezervație. Accesul în rezervație era limitat membrilor ei, ce urmau să facă studii asupra acestor ființe uitate de lume; să petreacă timp în compania lor, să le asculte povestirile și problemele. În bună măsură, să asigure un confort psihic acestor creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]