10,776 matches
-
exultă văzândul pe Ernest cum își bagă mâna în pantaloni ca săși dezmierde odorul. Cum care Soso sau care Ernest? Asta e o întrebare de intelectuali elitiști, șoareci de bibliotecă, insensibili la mersul lucrurilor. Toată lumea știe cinei Soso! E o rușine să nu fi auzit de el. Big Brother este o emisiune emblematică, ce scoate la lumină esența însăși a televiziunii. Televiziunea face vedete. Punct. Nu contează din cine, nu contează dacă indivizii au ceva calități sau ceva de spus. Simpla
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
corăbiei tale și-mi spun că e un destin ce te soarbe mereu. Dar mă mîhnește felul cum ai fugit, hoțește. I-a fost oare frică de lacrimile unei femei celui care a ucis Minotaurul? Sau i-a fost cumva rușine de destinul său? Aceasta Îmi arată Însă, Tezeu, că n-ai priceput nimic din dragostea mea Eu sînt totdeauna la ieșirea labirinturilor. CÎnd nu există nici o altă speranță, eu sînt acolo. Și pot să fac ceea ce nici vitejia și curajul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cetate. Inima lui Socrate tremură la gîndul că refăcînd procesul ar putea fi achitat. Aceasta ar Însemna că moartea lui a fost absurdă. Se ridică și le strigă foștilor săi judecători: Condamna-ți-mă! Nu mă faceți să-mi fie rușine la gîndul că am murit din greșeală. Accept ura voastră, teama voastră, dezgustul vostru. Nu mi-e frică decît de aceste vorbe: eroare judiciară... Ascultîndu-l pe Socrate, unul dintre judecătorii-acuzați surîde cinic. Așadar, iată mijlocul de a răpune ceea ce n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul cu sabia. Pentru o zi el a fost un Don Quijote avant la lettre; dar un Don Quijote care nu rămîne Înlăuntrul iluziei sale și, trezindu-se, vede morile de vînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
umilința de a le pierde altfel decît murind. Presărînd țărînă pe trupul mort al bietului meu frate, n-am făcut-o numai pentru el. Poate că am făcut-o În primul rînd pentru mine. Am vrut să mă apăr de rușinea de a ocoli adevărul. Trupul lui Polinice Îmi cerea să nu-l las pradă ciorilor, cerea să se odihnească În pămînt. Trebuia oare să mint prefăcîndu-mă că nu știu toate aceste lucruri? Și că n-am Înțeles Întrebarea pe care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar își puneau năframă după căsătorie. Însă, multe dintre cele care erau ibovnice ale preoților sau ale altor bărbați, le erau credincioase ca și când ar fi fost soțiile lor. Și acest lucru era atât de răspândit, încât ibovnicelor nu le era rușine să spună că și-au acoperit capul pentru cutare, chiar dacă toată lumea știa cine sunt. 89. Din acest obicei se iscau multe rele. Pelerinul îl convinse pe stăpânul ținutului să dea o poruncă încât toate femeile care-și acopereau capul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se dezvăluie. Apoi, urcând pentru liturghie, începând rugăciunea, percepere și înfățișare a Stăpânei noastre laolaltă cu cât am greșit în ziua de dinainte, și nu fără mișcare lăuntrică și lacrimi; mi se părea că o făceam pe Stăpâna noastră de rușine rugându-se pentru mine de atâtea ori, cu atâtea greșeli ale mele, într-atât încât Stăpâna noastră se ascundea dinaintea mea și nu găseam evlavie nici la ea, nici în cele de mai sus. Într-o clipă, căutând mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
zilei, m-au pătruns temerile mele de a merge mai departe, fără însă a tărăgăna alegerea ca mai înainte; când m-am hotărât să procedez ca de obicei, șovăind cui să mă încredințez mai întâi, simțeam în mine o anumită rușine sau un nu știu ce față de Mamă; atunci, cercetându-mi cugetul pentru toată ziua și cerând iertare etc., L-am simțit pe Tatăl foarte binevoitor, neputându-mă apropia de mijlocitori, și cu câteva lacrimi. Apoi, cuprins de înflăcărare, cerând harul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca, atunci când cel care face exercițiile din săptămâna întâi nu are experiență în celespirituale și este ispitit în mod grosolan și în chip vădit, ca și cum ar fi împiedicat în înaintarea în slujirea lui Dumnezeu, Domnul nostru, de pildă de osteneli, rușine și teamă pentru cinstirea lumească etc., cel care propune exercițiile să nu-i vorbească despre regulile din săptămâna a doua, privitoare la diferitele spirite 5, pentru că, pe cât de mult i-ar fi de folos regulile primei săptămâni, pe atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
imediat atenția spre ceea ce voi contempla în primul exercițiu, de la miezul nopții, trezind în mine răvășire pentru atât de multele mele păcate, de pildă, ca și cum un cavaler s-ar afla în fața regelui său și a întregii sale curți, plin de rușine și răvășit din cauza multelor jigniri pe care i le-a adus șregeluiț de la care a primit mai înainte multe daruri și multe favoruri. De asemenea, în al doilea exercițiu, asemuindu-mă cu un mare păcătos înlănțuit, mă voi înfățișa ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de atâtea ori când nu îl putea opri din plâns, după ce îi aplica tratamentul injectabil cu antibiotice. Își aminti de cele trei nepoțele, Doina, Luciana și Aura când veneau pe rând aducându-i mâncare în fiecare zi, încât o copleșea rușinea. Trecuse prin minte totul, fără a omite nici cele mai mici detalii. Trecuseră opt luni de zile de când îi murise copilul iar vocea o trăda cât era de înspăimântată că nu va mai avea un alt copil. Situația se schima
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mai e la fel ca atunci când erai sănătos, când scoteai cu găleata vin și ni-l puneai la toți în față fără restricție, când ne ajutai și ne mângâiai și te rugai de noi să nu te facem de rușine dacă suntem fără mamă. - Ai dreptate, dar ce pot să mai fac? Boala mea s-a agravat, iar medicamentele nu-și mai fac efectul. Tu să ai grijă de tine pentru că unii oameni cred că dacă distrug un om bun
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
schimb. - Detest să cred că discuțiile noastre în legătură cu alcoolul mai au vreun rost. - Nu știu ce să spun. Tu știi cel mai bine, mai bine decât oricine și prețuiesc acest lucru. - Mă mir că în cele din urmă ai o senzație de rușine și respect. - Știu că inamicul meu este alcoolul și că „sticla plină mă alină, sticla goală mă omoară”, dar acum s-a adeverit exact contrariul, spuse zâmbind amar. - Pot să-ți spun Leon că în ultimii ani ai îmbătrânit foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
frică! În același timp, brațele și trupurile lor se cuprinseră într-o îmbrățișare plină de iubire, de promisiuni și de dorință. - Vreau să fii a mea, nu vreau să te pierd! Ești iubirea mea, jumătatea mea, te iubesc! - Mi-e rușine, mi-e teamă! Mă simt amețită! Nu știu, nu știu... - Hai nu-ți fie teamă de nimic! Te voi iubi mereu! Ai să vezi! Ai să dorești să nu mai pleci de lângă mine, iar eu te voi aștepta în fiecare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Acesta se simțea eliberat de starea aceea euforică de dinainte. Îi zâmbi lui Nicole și lăsă ochii să vorbească în locul lui. Nici unul, nici altul nu mai spuseră nimic, se mulțumiră doar cu privitul. Într-un târziu, Nicole zise: - Mi-e rușine de tot ceea ce am făcut. M-am lăsat dusă de val, m-am pierdut în iubire... - Ce importanță are să te gândești la toate acestea cu regret? E vorba de noi doi, de sufletele noastre și de ceea ce am simțit. Important
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și mai posesive de data aceasta. - Am nevoie de tine. Nu vreau să te mai las. Nu vreau să te mai pierd. Ești deosebită, ești frumoasă! - Și eu am nevoie de tine, zise Nicole scăpând ușor un oftat, iar spre rușinea ei simți că se înmoaie toată pe dinăuntru, topindu-se la amintirea timpului în care se cunoscuseră. Buzele îi păreau umflate și prea roșii, fardul de pe ochi era întins, semn că nu fusese cuminte și făcuse dragoste. Ziua următoare promitea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bună. Cred că nici nu mă mai iubește! Iubirea nu înseamnă durere. Într-un mod dureros, Carlina conștientiza perfect cum stăteau lucrurile. Era dureros pentru o mamă dar nu avea nici o soluție la îndemână. Începând din acel moment îi era rușine să mai țină capul sus. Nu știa dacă acest cuplu va mai avea vreodată un viitor. Fruntea i se aplecă grea spre pământ, obrazul îi era mai palid ca altădată, iar gândurile care nasc de cele mai multe ori indispoziții îi săpau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-un adevărat torent de lacrimi. Părul i se zburlise ca la un drăcușor năzdrăvan și extrem de frumos. - Tată, te rog să nu fii rău cu mine! - De unde ai scos asta? Am crezut că tata are o fată mare. Ce rușine să plângi și pun pariu că știu de ce! Ești geloasă din două motive: unul că vei locui cu Julia și al doilea că vei avea un frățior. Ea îi întinse o mânuță iar el i-o cuprinsese într-a lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pregătit un ”plan B”... Te-aș întreba mai întâi care îți erau reperele cinematografice acum 20, 25 de ani și, evident, dacă mai sunt tot alea. Liviu Ornea : Ei, eram un simplu amator, vedeam filme fără sistemă. Mi-e aproape rușine s-o spun, dar, una peste alta, am văzut mai multe filme la televizor decât la cinema. Pe atunci mergeam, e drept, la Cinematecă (acum, „după”, aproape nu mai calc pe acolo - și pentru că nu mi place să mixez filmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
actori, e de ajuns să spunem că Cecilia Bârbora e perfectă și că Dorel Vișan întâlnește aici cel mai bun rol al său de la Iacob încoace. Daneliuc după melci (pitorescul binișor temperat) Chiar dacă nu am gustat și nu mi-e rușine să recunosc - acel moft stilistic numit Glissando, mă consider un admirator al lui Mircea Daneliuc ; am apreciat Cursa de-nceput, am găsit interesant Ediție specială, am jubilat la Proba de microfon (unul dintre cele mai bune filme românești), am rejubilat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
datat august 2006) și reeditată la Scrisul Românesc. Petre Rado a plecat din țară chiar în anii 70. A fost și a rămas un excelent filmolog, un om al studiului meticulos, serios și solid ceea ce anglosaxonii numesc un scholar. Spre rușinea mea, nici nu citisem cartea, nici nu auzisem de domnia sa ! Anul trecut citisem (în revista craioveană cu același nume ca editura) o cronică entuziastă și entuziasmantă la Moartea domnului Lăzărescu și comisesem o gafă de proporții : i-am suprapus numele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
important, ținând cont că la Varșovia, de pildă unde a avut loc, de asemenea, o proiecție de , se pare că intrarea a fost liberă) ! Dintre cei cu care mă văd aici, unii semnează și petiția online (Anda Onesa : E o rușine) ; probabil că sunt mult mai mulți, dar nu-i pot cunoaște pe toți... Per total, este un succes : studenții români de aici, diaspora luminată, profesori de film de la universitățile newyorkeze ș.a.m.d. descoperă noul cinema românesc și este o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
minim de confort; poate chiar gîndul că voi avea dușul meu și veceul meu, nu în comun cu încă alte nouă garsoniere, ca acum. La treizeci de ani, simt nevoia să am o casă în care să nu-mi fie rușine să invit pe cineva. Pînă acum cîtva timp, încă mai ziceam "ei și, asta contează?!", dar odată ce-am cunoscut-o pe Livia, parcă întreaga mea structură s-a rearanjat. Femei ca doamna Tamara veneau la mine cu drag, de dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cheia, împreună cu doi-trei amici aduc mobila, frigiderul, instalez biblioteca și biroul, apoi perdeaua și draperiile. Cînd totul va fi pus la punct, o voi invita pe Livia la mine. Acum, nu, n-o pot face. Pentru prima oară mi-e rușine unde locuiesc. Livia este o fire sensibilă, un caracter ales, care mi-a oferit ospitalitate deosebită; la ea am întîlnit luxul îmbinat cu bunul gust. Trebuie să-i ofer ceva pe măsură. "Avere?!" Da... Cărțile, discurile cu muzică de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să dau un telefon, să spun că mi-i rău, ori să anunț că întîrzii și să revin la combinat pe la nouă-zece, cînd nu-mi mai oprește legitimația. Sau să mă duc pe la șantier. Și dacă mă prinde?! Mai mare rușinea! Iar ca să mă întorc în oraș și acolo să aștept să treacă timpul, să vin înapoi pe la zece, mi se pare atît de complicat, că prefer să dau și zece la sută din salariu. Și-apoi, mai am și treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]