10,694 matches
-
Veniamin egumenul mănăstirii a cumpărat partea lui Radu Șerban, confirmată de acesta la 21 martie la 1603. Perioadă cea mai prosperă a mănăstirii a fost între 1604-1628 când Dochia soția lui Stoichiță Râioșeanu a dăruit succesiv 19 sate: Petrești, Hupavi, Stejarul, Baltă de Munte, Cotești, Isvarna, Gureni, Baltă, Strâmba, Izvoare, Smelești, Grăguești, Marbani, Lipea, Fărcășești, Căpăceni, Șerbești, Groși, Peștișani - cu livezile, grădinile, pădurile și iazurile cu morile și pivele lor. La 8 noiembrie 1724 are loc un incediu care mistuie casă
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
oară printr-un act din martie 1360, fiind întărită proprietatea lui Dragoș din Giulești alături de alte cinci „villas nostras olachales” de către autoritatea regală maghiară. Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost construită în anul 1642, din lemn de stejar, pe temelia unei alte vechi biserici. Ea a fost pictată mult mai târziu, probabil în anul 1753, an însemnat în pronaos de popa Ioan. Monumentul se încadrează în tipologia bisericilor de lemn maramureșene, prezentând elementele sale caracteristice: streașina dublă în dreptul
Biserica de lemn din Sat-Șugatag () [Corola-website/Science/313642_a_314971]
-
Cuvioasa Paraschiva”, realizată, semnată și datată de către zugravul Vișovan Gheorghe în anul 1785 și cea a Sfântului Nicolae. Între anii 1969-1970, monumentul a fost reparat prin grija Direcției monumentelor istorice, iar în anul 1994 a fost reacoperit cu draniță de stejar, de către o echipă de meșteri locali.
Biserica de lemn din Sat-Șugatag () [Corola-website/Science/313642_a_314971]
-
LMI: MM-II-m-A-04539. Comuna Călinești se află la 23 km sud de Sighet, pe valea Cosăului. Are două biserici de lemn. Biserica din Călinești-Josani (Căeni) a fost ridicată în 1663 și poartă hramul ,Nașterea Maicii Domnului”. Este construită din lemn de stejar și a fost lărgită în sec. XIX cu mai bine de 3 metri, înspre nord (se recunoaște operația și datorită faptului că adaosurile sunt din lemn de brad ceea ce conferă o curioasă asimetrie ansamblului). Tot atunci, probabil, i s-a
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
este acoperită cu tablă zincată și are pardoseală din mozaic venețian . Interiorul bisericii este compus din altar, naos, pronaos și pridvor. Pridvorul este închis și pictat. Intrarea în biserică se face prin partea de vest, pe o ușă masivă de stejar, cu grilaj din fier în interior și cu stâlpi din piatră de râu. La marginea pridvorului, pronaosul are deasupra sa două turle octogonale oarbe, așezate în dreapta și stânga sa pe o bază pătrată și una stelată. Turlele sunt luminate de
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
stelate, fiecare având firide. Deasupra ferestrelor se află trei rânduri de firide, între care se află decorații bogate. Altarul este spațios, fiind luminat de 3 ferestre (une pa absidă și alte două pe lateral). Catapeteasma este confecționată din lemn de stejar și tei. Pe fațada exterioară a bisericii se află motive ornamentale turnate din praf de marmură, ciment alb și armătură de fier-beton, care le imită pe cele de la Mănăstirea "Sf.Trei Ierarhi" din Iași (confecționate din piatră) . Decorațiunile exterioare au
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
considerată monument istoric și are hramul "Pogorârea Duhului Sfânt". Conform inscripției de la intrare, a fost ridicată în anul 1763. Pisania din altar surprinde și anul în care ea a fost pictată, 1768. Construită din lemn de brad pe tălpi de stejar, cu fundament de piatră și acoperită cu șindrilă, biserica de lemn de la Someșul Rece se păstrează și astăzi ca punct de atracție pentru turiști. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Așezată la poalele nord-estice
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
construi biserică, neputându-se vorbi aici de parohie. Pe la anul 1700, se pomenește de un număr de 14 familii de credincioși de religie ortodoxă, care abia la 1723, au reușit să-și clădească din bârne de brad, pe tălpi de stejar, o bisericuță cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Preot local nu aveau, ci erau deserviți de preoții din parohia vecină- Stolna. În turnul actualei bisericuțe, actlualmente monument istoric, se găsește un mic clopot inscripționat cu anul 1642, dând de înțeles că
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
chiminul porcului), Platanthera bifolia (stupiniță), Rumex aquaticus (ștevie de baltă), Vicia narbonensis L. ssp. serratifolia . De asemenea trei specii Marsilea quadrifolia (trifoiaș de baltă), Salvinia natans (peștișoară), Trapa natans (cornaci) sunt specii strict protejate conform Convenției de la Berna. Arboretele de stejar pedunculat (Quercus robur) și frasin (Fraxinus excelsior) sunt preponderente în această zonă, alături de zăvoaiele de plop negru (Populus nigra) și alb (P. alba) și de salcie albă (Salix alba). Ele se găsesc, în principal, în cadrul unui trup mic de pădure
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
Dintre primele, habitatul 91F0- “Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)” este cel mai bine reprezentat în ceea ce privește suprafața ocupată. Speciile caracteristice zonei și care alcătuiesc acest habitat sunt stejarul pedunculat (Quercus robur), frasinul (Fraxinus angustifolia) și mai rar velnișul (Ulmus laevis) și ulmul de câmp (Ulmus minor). Din păcate, specia cea mai importantă - stejarul pedunculat nu fructifică abundent și des pentru a asigura regenerarea naturală. Dintre habitatele de zone
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
mai bine reprezentat în ceea ce privește suprafața ocupată. Speciile caracteristice zonei și care alcătuiesc acest habitat sunt stejarul pedunculat (Quercus robur), frasinul (Fraxinus angustifolia) și mai rar velnișul (Ulmus laevis) și ulmul de câmp (Ulmus minor). Din păcate, specia cea mai importantă - stejarul pedunculat nu fructifică abundent și des pentru a asigura regenerarea naturală. Dintre habitatele de zone umede, 3270- “Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention” este cel mai important. Pachetul I - Ecotur în Parcul Natural Lunca Mureșului
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
La redeschiderea bisericii, conducerea muzeului a anunțat că intenționează s-o repună în circuit, să o sfințească și ocazional să se celebreze slujbe sau chiar cununii și botezuri. Biserica este o construcție religioasă cu plan dreptunghiular realizată din bârne de stejar. Temelia este făcută în piatră de râu, iar tehnica în care a fost realizată este fără liant. Acoperișul în patru ape are o învelitoare trasă la cuțitoaie și îmbinată în nut și fede. Șarpanta în patru ape cu turlă (și
Biserica de lemn din Turea () [Corola-website/Science/314118_a_315447]
-
îmbinată în nut și fede. Șarpanta în patru ape cu turlă (și 4 turnulețe) este realizată în lemn de brad prin căpriori fixați pe cosoroabe. Biserica are podea din scânduri și pereți realizați în tehnica cioplitului și îmbinarea bârnelor de stejar. Muzeograful Georgeta Stoica a afirmat: Biserica de lemn din Turea este monument istoric, ea având codul B-II-a-A-18994 (biserica face parte din ansamblul Muzeului Satului și are codul acestuia). Ea Turea reprezintă singura biserică care face parte din ansamblul de construcții
Biserica de lemn din Turea () [Corola-website/Science/314118_a_315447]
-
a dăinuit până la începutul sec. al XIX-lea, când după unele date, ea a ars până la temelii (se poate să fie anul 1810). În locul ei greco-catolicii și-au ridicat, în anul 1827 - așa ne spune o inscripție pe ușorii de stejar ai ușii de la intrare, o biserică de lemn care dăinuie până astăzi. Pare puțin probabil ca vreme de 17 ani (din 1810 până în 1827) credincioșii uniți să fi stat fără lăcaș de rugăciune. Mai probabil este că biserica nouă s-
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
sunt așezate de la vest la est, în ordine: pridvorul, tinda, nava și altarul. O altă trăsătură caracteristică se distinge în interior, în cupola larg desfășurată peste navă și absidele laterale. Temelia acestei biserici este din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul din draniță. Pereții sunt înalți, netezi, ridicați din patrusprezece rânduri de bârne fasonate din lemne crepate în două. "„Bârnele îs închiate în clești cu cuie di lemn.”" Ele sunt așezate două câte două într-un singur rând. Trecerea
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
gospodăriilor tradiționale din Maramureș sunt situate îndeosebi în satele de pe văile Mara, Cosău și Iza, dar și în unele localități din Țara Lăpușului. Construite în general pe trei stâlpi și un „fruntar” (pragul de sus al porții) din lemn de stejar, având „hăizașul” (acoperișul) șindriluit, porțile din această zonă au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care țăranii treceau cu demnitate, mândri de originea lor nemeșească. Deși constructiv se aseamănă cu poarta secuiască, poarta maramureșeană nu trebuie confundată
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
a funcționat până în secolul al XX-lea. În 1977, Francisc Nistor scria următoarele: Construcția, incizarea motivelor și actul de trecere pe sub pragul porții suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credințe profunde (cu conotații mai degrabă mitice). Astfel, tăierea stejarului trebuia să coincidă cu o perioadă de nopți cu lună plină - pentru a îndepărta din jurul gospodăriei orice nenorociri și toate „ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din pădure trebuia să se facă într-una din zilele lucrătoare „de dulce” (marți, joi
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
stabilizat. Germanii au organizat o linie puternică defensivă pe așa numita „linie de iarnă”. Luptele au continuat pe aproximativ aceleași poziții pentru următoarele șase luni. După aproximativ două luni de la arestare, Mussolini a fost eliberat de parașutiștii germani în timpul Operațiunii Stejarul ("Unternehmen Eiche"). Dictatorul italian a înființat așa numita Republică Socială Italiană în teritoriul controlat de germani în Italia. Punctul principal al „liniei de iarnă” a fost orașul și mănăstirea Monte Cassino. Poziția foarte puternic întărită domina calea principală de acces
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
mai veche, tot în cimitirul satului, unde a fost, de altfel, așezată și aceasta. Vechea biserică a fost vândută parohiei din satul Dângău Mare în 1864. Biserica fusese construită, în satul Sebeș (azi Valea Drăganului) la 1750, din bârne de stejar, cu îmbinările drepte sau în „coadă de rândunică”. Are următoarele dimensiuni: pronaosul (3,53/5,86), iar naosul (6,10/5,86); altar poligonal cu pereții retrași. La strămutare a fost modificată prin adăugarea, pe latura sudică, a unui pridvor
Biserica de lemn din Dâncu () [Corola-website/Science/314267_a_315596]
-
(n. 30 noiembrie 1977 la București, România) este un jucător român de rugby. A jucat peste 40 meciuri pentru echipa națională și în prezent e căpitan al Stejarilor. Este mijlocaș. După ce a fost ales cel mai bun jucător din Cupa Mondială de Rugby ca și căpitan al naționalei, a jucat în rugbyul francez. A jucat pentru Brive, studiind în același timp economia. A jucat 5 ani pentru prima
Sorin Socol () [Corola-website/Science/314303_a_315632]
-
și Marin sunt cunoscute mai mult sau mai puțin din imagini de epocă sau descrieri. Toate aceste biserici purtau odată același hram, al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica de lemn a fost ridicată în mijlocul satului, din lemne groase de stejar. Avea un plan dreptunghiular alungit, împărțit între tinda femeilor și biserica bărbaților. Fetzer a remarcat că altarul se încheia poligonal în trei laturi. În „Schița Monografică a Sălajului” de la 1908 aflăm în completare că "„altarul era așa de mic, încât
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
în centrul căruia este imprimată în relief stema Republicii Moldovenești Nistrene. Stema este înconjurată de un cerc cu inscripția: "За службу Родине в ВС". Sub cerc, pe raza de jos a stelei se află două ramuri simetrice de frunze de stejar, unite în partea de jos printr-o placă cu inscripția de culoare neagră "ПМР". Steaua este suprapusă pe o bază plată, executată în formă de stea cu cinci colțuri și cu raze convexe și divergente de culoare aurie. Razele bazei
Ordinul „Pentru serviciu adus patriei în forțele armate” (Transnistria) () [Corola-website/Science/313348_a_314677]
-
borduri cu lățimea de 1,5 mm. Întreg acest cadru este încadrat la mijloc, pe ambele părți, de imaginea în relief a trei benzi reprezentând steagul Republicii Moldovenești Nistrene, intersectându-se în unghi drept cu două ramuri de frunze de stejar. În partea de jos a cadrului cu monumentul se află inscripția pe 2 linii "15 ЛЕТ" ("15 ani"). Pe reversul medaliei, în partea de mijloc, se află inscripția în relief pe două linii: "ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МИЛИЦИИ" ("Miliția Transnistreană"). De-a lungul
Medalia „A 15-a aniversare a Miliției Transnistrene” () [Corola-website/Science/313386_a_314715]
-
din alamă. Fața și reversul medaliei au margini. Pe aversul medaliei, în centru, se află imprimată în relief statuia generalului Alexandr Suvorov din Tiraspol. Monumentul este flancat în partea de jos de două arme automate încrucișate și de ramuri de stejar și laur încrucișate, iar în partea de sus se află inscripția "Защитнику Приднестровья" ("Apărător al Transnistriei"). Reversul medaliei este neted și cuprinde inscripția în relief pe trei linii: "Приднестровская Молдавская Республика", primul cuvânt fiind dispus în arc de cerc în
Medalia „Apărător al Transnistriei” () [Corola-website/Science/313388_a_314717]
-
acoperită cu smalț emailat roșu. În partea de jos a medaliei se află încrucișate o armă automată și o sabie, sub care este săpată inscripția "ПМР", acoperită cu smalț emailat verde. De-a lungul marginii se află două ramuri de stejar după model vienez. Toate imaginile sunt convexe. Reversul medaliei are margini convexe și cuprinde inscripția în relief pe trei linii: "Приднестровская Молдавская Республика", iar în partea de jos imrpimate în relief ramuri de stejar. Medalia este prinsă printr-o ureche
Medalia „Pentru activitatea de luptă” (Transnistria) () [Corola-website/Science/313394_a_314723]