10,305 matches
-
pentru scenă franceză, Tennessee Williams, "Noaptea Iguanei" sau Arthur Miller, "Vrăjitoarele din Salem". A fost un scriitor nepreocupat să fie politic și social corect, a fost catalogat drept de stânga, apoi de dreapta, sau chiar anarhist de-a dreptul. Sensibilitatea, umorul, înțelegerea copiilor și instinctul absurdului îl consacră patrimoniului universal de orice percepție și orientare. Marcel Aymé s-a născut în provincia mică într-o familie cu șase copii. A fost fiul unui potcovar. Orfan de mama de la vârsta de doi
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
a fost dezvelit un monument în 1989, o statuie evocând personajul din celebra sa carte "Omul care trece prin zid". Stilul lui Marcel Aymé este unul foarte elaborat. Autorul analizează spiritual oamenii și vremurile. Viziunea să poate fi sumbră, iar umorul negru. Realismul sau fantastic a fost descris ca realism magic. Fantasticul lui Aymé nu este realizat cu mijloace comune. Genul a fost denumit și fantastic ludic. Limbajul este extrem de divers, doct, universitar, oficialul "français-écrit", argou, jargon divers, dialect regional, cu
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
legislații abuzive care desființase mai întîi îndemnizația de profesor emerit, apoi și dreptul la recalcularea pensiei, iar pe de altă parte ca urmare a înrăutățirii stării sănătății, sarcina susținerii premiului devine tot mai grea. Și așa însă, cum remarca cu umor, premiul era infinit mai mare decît premiul Academiei (x/0=∞). Din 1985, la inițitiva promoției 1960, la a 25-a aniversare a ei, inițiativă la care s-au asociat și alte promoții, premiul va fi asigurat material de foștii elevi
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
2002 este absolvent al Facultății de Biologie din cadrul Universității "Al.I.Cuza" din Iași, iar între 2007 și 2011 studiază Regie Film la Universitatea Hyperion din București. Învață să cânte la chitară în timpul liceului și face parte din trupa de umor "Patrula 0", unde îl cunoaște pe Bobi Dumitraș, viitorul coleg din Fără Zahăr. Între 1999 și 2004 activează în trupa de teatru "Ludic" la Casa de Cultură a Studenților din Iași. În 2001 formează trupa Fără Zahăr și debutează în
Bobo Burlăcianu () [Corola-website/Science/320004_a_321333]
-
vitregă a lui Heiner Müller, rudă destul de apropiată a lui Tadeusz Kantor și iubita lui Witkiewicz”. În anii 1980, Giannina Braschi și-a făcut apariția pe scena poeziei "" cu spectacole de artă orală ("spoken word") de intensitate ritmica, pline de umor și politica antiimperialista. În această perioadă au fost scrise, recitate și publicate în întregime poemele sale în proza. Prima sa colecție de poeme în proza în spaniolă, "Asalto al tiempo", a fost lansată la Barcelona în 1980 și a fost
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
în același an, în două părți. Cartea nu are un final fericit. Istorisind despre perioada 1837-1838, Jules Verne dorea să le reamintească compatrioților săi problemele comunității franceze canadiene la data apariției cărții. În roman, suspansul obișnuit al lui Verne și umorul său nu se regăsesc decât într-o măsură foarte mică. Admirator al scriitorului Fenimore Cooper, Jules Verne îl citează de câteva ori pe acesta și opera sa pe parcursul romanului (în special romanele "Ultimul mohican", "Vânătorul de cerbi" și "Preria"). Controlul
Familia fără nume () [Corola-website/Science/321316_a_322645]
-
binecuvântările civilizației, fiind o parodie a sălbaticului Vineri, slujitorul lui Robinson Crusoe. Tartelett duce o viață confortabilă în reședința Lordului William W. Kolderups. Traiul pe insulă se dovedește foarte dificil pentru el, profesorul fiind responsabil cu nesfârșitele plângeri, pline de umor. La rândul său, Godfrey este omul modern care pozează în Robinson Crusoe, beneficiind de forța fizică, de imaginația și de tot ce are nevoie pentru a supraviețui. În acest roman aflat printre scrierile mai puțin importante ale sale, Jules Verne
Școala Robinsonilor () [Corola-website/Science/321310_a_322639]
-
sunt descendenți ai anticilor spartani.”" Numeroși autori de jurnale de călătorie au făcut ulterior afirmații similare: Pouqueville, Michaud, Yemeniz și faimosul Henry Belle, din cauza căruia a luat naștere scandalul în care a fost implicat Jules Verne. Guy Riegert nota cu umor: "„Pentru a-i judeca pe manioți, nu există printre călători decât această afirmație răutăcioasă a lui Edmond About, care spune că sunt 'mai interesanți decât compatrioții săi pentru că sunt cei mai bărbați'!”" ("Grecia contemporană", 1856).
Arhipelagul în flăcări () [Corola-website/Science/321312_a_322641]
-
urca pe scena; ei s-au conformat. Cash a deschis ambele spectacole cu o interpretare a melodiei „Folsom Prison Blues” și a interpretat multe cântece despre închisoare, cum ar fi „The Wall”, „Green, Green Grass of Home” și piesă de umor negru „25 Minutes to Go”. Artistul a inclus și alte cântece de jale, cum ar fi cântecul lui Merle Travis „Dark aș a Dungeon”. După „Orange Blossom Special”, Cash a introdus câteva „balade lente”, printre care „Send a Picture of
At Folsom Prison () [Corola-website/Science/320512_a_321841]
-
Le Libertaire (acum Le Monde libertaire) sub pseudonimele Geo Cedille, Gilles Colin, Charles Brenns, Georges, Charles Malpaye sau Pepin Dead. El are, de asemenea, un secundar, neplătit, loc de muncă că sub-editor și corector. Articolele lui sunt virule, nuanțate cu umor negru, față de tot ceea ce încalcă libertățile individuale. Violență prozei sale nu are sprijin unanim din partea colegilor lui. Colaborează, de asemenea, la buletinul periodic al «Confédération naționale du travail» (Confederația națională a muncii). În iunie 1947, el a părăsit Federația păstrând
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
și ambiguitatea moral-etică a personajelor, precum și întorsăturile de situație, este cel care-i atrage la opera lui Martin și-i determină să citească mai departe în ciuda brutalității acțiunii. După cum puncta TM Wagner: „E multă tragedie aici, dar este și adrenalină, umor, eroism, chiar și la cei săraci, la nobili și la personajele negative și, ici-colo, câte un pic de dreptate. Este un lucru rar ca un scriitor să poată da operei sale atâta umanism”. Personajele lui Martin sunt complexe, cu un
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
al lui J. R. R. Tolkien, pe care Martin îl admiră și din care s-a inspirat, dincolo de asta. Totuși, el critică în mod specific simplificarea excesivă de către imitatori a temelor și tehnicilor lui Tolkien în ceea ce el descrie cu umor ca fiind „Evul Mediu de Disneyland” care trece peste sau chiar ignoră diferențele majore dintre societățile medievală și modernă - mai ales în ceea ce privește structurile sociale, modul de trai și aranjamentele politice (Uneori Martin este considerat „Tolkien al Americii” de criticii literari
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
distribuiți numai în roluri similare datorită impactului pe care l-au avut rolurile lor din "Star Trek". Cele trei personaje principale erau Kirk, Spock și McCoy, având personalități contrastante: Kirk era pasional și deseori agresiv, dar cu un simț al umorului inteligent, Spock era rece și rațional, iar McCoy era sarcastic, dar întotdeauna plin de compasiune. Multe dintre episoade îi prezentau pe cei trei în opoziție: când Kirk era forțat să ia o decizie grea, Spock sugera soluția logică dar de
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
Seria originală" s-a remarcat și datorită conținutului umoristic, ca de exemplu ciondănelile tăioase dar amicale dintre Spock și McCoy. Episoade precum „The Trouble with Tribbles”, „I, Mudd”, sau , au fost scrise și puse în scenă sub forma unor comedii. Umorul din "Star Trek" este în general mai voalat în seriile ulterioare și în filme, cu excepții notabile ca "". Mai multe episoade au folosit conceptul unor copii ale planetei Pământ, ceea ce a permis reutilizarea decorurilor deja existente. „Bread and Circuses”, „” și
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
Fredric William Brown (n. 29 octombrie 1906, Cincinnati, Ohio - d. 11 martie 1972, Tucson, Arizona) a fost un scriitor american de literatură științifico-fantastică și polițistă. A devenit faimos pentru povestirile extrem de scurte - deseori între 1 și 3 pagini - pline de umor și enigme, cu o intrigă ingenioasă și un final neașteptat. Una dintre povestirile sale, "Arena", a fost adaptată într-un al serialului de televiziune "". s-a născut pe 29 octombrie 1906 în Cincinnati, Ohio, fiind singurul copil al lui Karl
Fredric Brown () [Corola-website/Science/321577_a_322906]
-
de Gerd Oswald, cu Anita Ekberg și Gypsy Rose Lee în rolurile principale, sau "Night of the Jabberwock", o incursiune în lumea creată de Lewis Carroll în "Alice în Țara Minunilor". Creațiile SF ale lui Brown s-au caracterizat prin umor și răsturnări de situație. Povestirea "Arena" a fost inclusă de organizația SFWA în topul celor mai bune 20 de povestiri SF scrise înainte de 1965. Philip K. Dick a apreciat povestirea lui Brown "The Waveries" (1945), iar "Bătaia la ușă" este
Fredric Brown () [Corola-website/Science/321577_a_322906]
-
(1987) (titlu original "Tuf Voyaging") este o culegere de povestiri science fiction legate între ele, scrise de George R. R. Martin și aranjate sub forma unui roman. Cartea este o meditație făcută cu umor negru despre mediu și puterea absolută. Martin a declarat că stilul lui Jack Vance, pe care a încercat să îl imite în multe dintre povestirile despre Tuf, a influențat această carte. Cartea cuprinde povestiri publicate începând din 1976, când a
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
Jacques Tați că desenator și autor de gaguri din filme diferite că "Mon Oncle". Pierre a fost și bufon în circul Medrano, având ca partner pe renumitul bufon Nino Fabri. În urma acestor reprezentații comice s-a finisat simțul lui pentru umor, Pierre Étaix începe să producă fime de scurt metraj că "Rupture" sau are pe scena reprezentații proprii. Până în în anul 1989 el a fost pentru filmele lui de mai multe premiat, printre aceste filme de succes se numără "Heureux anniversaire
Pierre Étaix () [Corola-website/Science/321712_a_323041]
-
trilogie a Autostopistului”. Viitoarele relansări ale cărții purtau și ele legenda „[prima, a doua, a treia, a patra] din din ce în ce mai imprecis denumita trilogie a Autostopistului”. În plus, textul de pe coperta din spate a celei de a cincea cărți descrie cu umor cartea ca fiind cea care „dă un cu totul nou înțeles cuvântului «trilogie»”. Acțiunea serialelor radiofonic și de televiziune sunt mai mult sau mai puțin similare celor din primele două romane, deși unele dintre evenimente au loc în altă ordine
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
spiritul sau "aerul", care în Europa Occidentală a fost numit mai târziu "pneuma." Alimentele erau clasificate în alimente "fierbinți" sau "iuți" (e.g. carnea, sângele, ghimbirul, și condimentele iuți) și în alimente "reci" (legumele verzi) în China, India, Malaya, și Persia. Umorul a luat naștere în China împreună cu conceptul "Qi." Un medic numit Ho a conchis astfel că bolile sunt cauzate de carențele elementelor (Wu Xing: foc, apă, pământ, lemn, și metal), a clasificat bolile și a prescris diete. În același timp
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
proprie inițiativă pentru că i se pare original, amuzant și demn de trimis prietenilor și cunoscuților. Această soluție alternativă, mai eficientă decât orice formă tradițională de publicitate, utilizează Internetul, e-mail-ul, site-uri, blog-uri, forumuri, messenger, dar și sms-uri, spoturi pline de umor, jocuri, word-of-mouth și word-of-mouse. Marketingul viral creează buzz, adica un zgomot care face ca brandul despre care se vorbește să fie o prezență permanentă și continuă în viața consumatorului. Campaniile virale se desfășoară în orice intervale de timp - scurte sau
Marketing viral () [Corola-website/Science/317446_a_318775]
-
diferențiază și ele cele două tehnici, în condițiile în care costurile pentru realizarea unei campanii de marketing tradițional sunt foarte mari. Mult mai eficient, marketingul viral are costuri scăzute. Nu în ultimul rând, mesajul viral este original și plin de umor în timp de marketingul tradițional folosește mesaje agresive, care deranjează consumatorul.
Marketing viral () [Corola-website/Science/317446_a_318775]
-
de la Cannes). Compus din patru scurtmetraje scrise de Mungiu, dar regizate de regizori diferiți, filmul ilustrează, la fel ca și a doua parte a Amintirilor din Epoca de Aur, câteva legende urbane care circulau în perioada dictaturii comuniste din România. Umorul derivă din absurdul situațiilor prezentate, absurd creat de nesiguranța cotidiană din timpul dictaturii comuniste și amplificat de excesul de zel al birocraților, de agresivitatea cenzurii presei, pe fundalul crizei economice și penuriei alimentare din anii 1980. Filmul este compus din
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
a consemnat succesul la public al filmului, atât în rândurile celor vârstnici, care au amintiri clare ale acelor vremuri, cât și în rândurile tinerilor care erau copii sau încă nu se născuseră atunci . Criticii străini au constatat și ei că umorul este unul tipic est-european, combinat cu ironie amară, Peter Brunette de la "The Hollywood Reporter" spunând că unele dintre episoade nu sunt amuzante decât, poate, pentru cei care au trăit acea vreme . Într-o critică apărută în "Variety" după vizionările de la
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
Ceea ce nu înseamnă că există vreun subiect interzis editorialului. Spre deosebire de celelalte genuri redacționale, editorialistul are o mult mai mare libertate de mișcare în alegerea tonului, a atitudinii. El poate selecta între diferite tipuri de raționament, poate nara, poate alege între umor, sarcasm, satiră, parabolă, parodie. Poate redacta un editorial polemic. O sumară enumerare a tipurilor posibile de editorial, ar putea începe cu acele texte de opinie care dintr-un motiv sau altul, se bazează pe fapte necontrolate (imposibil de controlat), în
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]