10,579 matches
-
ieșit afară Și m-am uitat la deal Nimic n-am văzut. Și m-am uitat la vale Am văzut tot nimica. M-am uitat la asfințit Tot aceea am văzut. M-am întors spre rărărit Și-ntr-acolo am zărit Pajură împăjurată Cu foc îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Este-un pat mari, rotat;/ - Dar pi el sini-i culcat?/ Miticî se-o răpusat!” (Dolheștii Mici - Suceava) ce apare în colindele de fecior: „Pe sub soare mai la vale/ Trece-un voinicel călare” (Țepu - Galați), „Mai la vale pe sub soare/ Zări un păun călare;/ Nu-i păun cu coada verde/ Ci e Ștefan, Făt-Frumos” (ZerneștiTransilvania). Metafora negată conține sugestia unei păsări mândre, cu atribute solare. Transpunerea în plan avimorf nu este deloc întâmplătoare. Colindele tip III, Sora soarelui ascunsă printre păuni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ăla drept înainte” (Bughea de Sus - Argeș). Protagoniștii, o soră și un frate care pășesc spre adolescență, sunt conduși pe un drum fără variantă. Ei ajung la un perete care închide cărarea orizontală în munte și creează necesitatea urcușului: „Să zărea niște lumini, ca soarili, d-asupra-acolo, al colțului dă piatră”. După urcușul chinuitor care îndeplinește condiția suferinței întru inițiere, tinerii ajung în împărăția diavolilor, aflată în străfundurile pământului. Inversiunea planurilor sus-jos arată clar abolirea spațiului fenomenal. Frații nu au mai avut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la trimiterea în profan, dar accentuează mineralul: „Li s-a făcut un drum, pîn niște k'iei dă bolovani, stană dă piatră în dreapta, stană dă piatră-n stînga; și drumu pîntre bolovanii ăștia; d'aseninari dă piatră, pînî-n slava cerului. Zărea seninu cerului, și bolovanii!”. Construcția pasivă care apare odată cu deschiderea drumului sugerează în mod evident un scenariu construit de către o instanță inițiată care controlează procesul încercărilor, de unde și fermitatea cu care se derulează traseul. Protagoniștii înșiși știu cum să ajungă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vedea. Feciorul a parcurs deja un stadiu inițiatic premergător care îi permite accesul în lumea forțelor primare întrupate de cerb: „Ionel voinicu/ Bine-c-ascultară/ Cum se tânguiră/ Și se blăstămară” (Berezeni - Vaslui); „Gheorghe voinicu/ P-acolea trecea,/Pe cerb mi-l zărea” (Peceneaga - Tulcea). Sfidarea animalului îi afirmă proveniența sacră, iar provocarea pe care o lansează are menirea de a confirma statutul superior al flăcăului, care își demon¬strează „nu numai vitejia, ci și abilitatea «magică»”. Motivul transformării feciorului în cerb mândru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
legătura lor totemică este subliniată de cunoscuta receptivitate a eroului la provocarea animalului: „Ș-acas' să dusară,/ Arcu-și încordară,/ După cerb plecar',/ Tot din deal în deal-u/ Și din vale-n val/ Și din vad în vad./ Pe cerb mi-l zăriră,/ Înapoi se-ntoarsă/ Ionel voinicu/ Ochii-ș ațintiră,/ Pe cerb mi-l zăriră/ Sub un lin mălin/ Aronind, dornind,/ Amiaza făcând” (Berzeni - Vaslui). Gestul drumului frânt și reluat este frecvent întâlnit în colinde, existența unei interdicții de a privi înapoi în timpul unor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
provocarea animalului: „Ș-acas' să dusară,/ Arcu-și încordară,/ După cerb plecar',/ Tot din deal în deal-u/ Și din vale-n val/ Și din vad în vad./ Pe cerb mi-l zăriră,/ Înapoi se-ntoarsă/ Ionel voinicu/ Ochii-ș ațintiră,/ Pe cerb mi-l zăriră/ Sub un lin mălin/ Aronind, dornind,/ Amiaza făcând” (Berzeni - Vaslui). Gestul drumului frânt și reluat este frecvent întâlnit în colinde, existența unei interdicții de a privi înapoi în timpul unor ceremonii asociate ritualurilor de limită conturând proporțiile magice ale acestui fapt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șî ni facim praf’. Într-o colindă din Peceneaga, Tulcea, etapele numeroase prin care trebuie să treacă vânătoarea pentru a reuși constituie fazele formatoare pentru flăcău: mai întâi el trece pe la marginea de sat (lume) unde se fălește cerbul, îl zărește și își confirmă calificarea pentru planul sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sincronizare cu ritmurile cosmice. Rusaliile sunt însă și ființe mitologice feminine, similare ielelor, ce trăiesc mai ales în văzduh, vara și în pădure. Tot ca Nagodele, ele dansează frenetic în aer sau noaptea pe pământ, așezate în cerc. Dacă sunt zărite de un muritor sau dacă cineva calcă din greșeală pe locul circular cu iarbă arsă unde se crede că au dansat ele, spiritul lor vindicativ se manifestă, ca și la iele, printr-o boală foarte gravă a „intrusului”, numită popular
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colindele tip Vămeșoaica III, 49: „Pe mare privește,/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară” (Titești - Argeș). Fata de măritat coase într-un pat amplu la rădăcina unui copac și are în câmpul vizual domeniul marin: „Pă mare-mi privește,/ Departe-mi zărește,/ Departe pe mare,/ Neagră corăbioară,/ Neagră și smolită,/ De prunturi trântită,/ De valuri bătută” (Grădiștea - Ialomița). Ocupația cu încărcătură mitică a cusutului se desfășoară, așadar, nu în pântecele Gaiei, cum am văzut în basmul din Scheiu de Sus, Dâmbovița, ci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cap”. Atât „masca” facială a fecioarei din basmul cules în Păuleasa, Argeș, cât și acest „obrazar” lemnos conțin un indiciu al perioadei de recluziune impusă de debutul menstrei (în civilizațiile arhaice), moment existențial pregnant inițiatic: „chiar faptul de a fi zărită de cineva era primejdios pentru colectivitate, o căciuliță specială, din piele, cu ciucuri ce cădeau pe fața ei aproape până la piept, o ascundeau de privirile oamenilor chiar și după ce a revenit la starea normală”. Iată cum o altă formă artistică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
basm din colecția Schott, ce nu păstrează datele contextuale complete ale făgăduinței. Aceeași antologie conține o variantă a basmului AT 425, în care aducerea pe lume a pruncilor cu trup solar devine un gest de penitență. Nesocotirea interdicției de a zări chipul ascuns prelungește sarcina neofitului și o condamnă la călătorie. Traseul inițiatic acționează asupra mamei și a pruncilor săi, nașterea lor în chip de „idoli” fiind dovada supremă a evoluției inițiatice. Casa fetelor care torc în noaptea rituală se află
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revelat în cadrul misterelor silvestre ce acționează ca un fundal pentru întruparea sacră, înfiorătoare: „Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă și stufoasă. Prin bungetul acesta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă”. În plan stilistic, descrierea pădurii inițiatice pare tautologică, dar efectul creat de reluarea sensului prin alt determinat este hiperbolic, spațiul acționează ca o sită pentru profan și obligă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apei vii ori adăpostirea obiectului miraculos ce restabilește ordinea lumii. Cauzalitatea mișcării imposibile a reliefului înalt nu este însă atribuită în basme nici unei forțe reperabile, ceea ce face din personajul basmului publicat la 1888 în volum o entitate misterioasă, imposibil de zărit cu mijloace profane. Bate-Munți-’n-capete este ființa supranaturală cu rol de Cerber, el interzice accesul neinițiaților în inima sacrului montan și protejează astfel sursa vitalității cosmice. Punerea lui în slujba feciorului semnifică o înnobilare rituală; tot ceea ce este oprit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cetatea „este evident simbolul iubirii fetei care trebuie cucerită”, armele solare ale flăcăului vorbesc despre un tip de inițiere în dimensiunea telurică a iubirii. Invitația de a domni alături de fată este adresată flăcăului în mod simbolic: „Pe fereastră mi-l zăriră/ Și strigă-n gurița mare”. Semn al receptivității, fereastra cetății - dublu al fecioarei marchează punctul vulnerabil, valabil doar pentru feciorul ales. Orațiile de nuntă continuă motivul fetei din cetate printr-o subliniere a statutului ei solitar, specific recluziunii inițiatice. Trimișii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
gonească vântul/ Și să spulbere pământul./ Dar parcă-l chema-o nălucă,/ Încă tot să se mai ducă./ Și așa peste o movilă,/ Mai mergând loc ca o chilă,/ Cu arc și săgeata-n mână,/ Ajunge la o fântână,/ Unde zări urmă de fiară” (Mușetești - Argeș). Căutările feciorului angrenează elementele primordiale, puse în mișcare de energiile lui întemeietoare. Descoperirea maritală este făcută în postura de erou consacrat de armele civilizatoare, solare, motiv pentru care reperarea nu se face în planul social
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecioara a asimilat puterile mitice: „Dumbrăvile cu izvoară/ Cine bea pe loc se-nsoară./ Și jupânul nostru mire,/ Fiind foarte însetat,/ La un izvor s-a plecat,/ Și setea și-a stâmpărat;/ Dar când s-a sculat în picioare/ A zărit lâng-o floare/ O urmă de fiară” (Bucovina). Locul din care bea împăratul are o funcție augurală, izvoarele vin din sacru și predestinează consacrarea socială a inițiatului. Urma căutată înglobează fecunditatea sălbatică și candoarea vegetală și devine vizibilă numai ulterior „împărtășaniei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceaunaș și un săculeț cu sare și se băga în pădure. Tăia cu toporul câteva lemne din care unul foarte gros să ție foc, făcea măliguță, mânca și se culca, dar cu urechile asculta orice zgomot din pădure. Și când zărea o dihanie, era a lui și o trăsnea. Și era de voinicie rară. Ori era voinic ori nu. Nu se punea nimeni cu el. Odată s-a dus în fața Râștei în pădure și a tăiat un copac gros ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și îmi spun că nu mai am mult, că ținta, catedrala este aproape. Nu o văd din cauza zidurilor, dar o simt aproape, că mă așteaptă. - „Simt” catedrala, învăluită în lumina ce o văd deja Ajung la ea, din laterală. îi zăresc turnurile mărețe. Mă apropii și plâng din nou de bucurie. Nu mai observ pe nimeni în jur, și probabil că mulți varsă la fel, lacrimi de bucurie. Vraja ei mă domină. O văd toată sfântă, solemnă, măreață și primitoare. Urc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nu e politicos din partea mea. Mergi, nu-ți face griji, nu este nici o problemă, mă descurc eu. Am plecat să caut interlocutori bine informați, așa cum o făcusem de nenumărate ori. Norocul îmi surâdea, după un tur de orizont l-am zărit pe ambasadorul Franței, domnul Michel Rougagnou, care fusese ambasador în România în anii 19831987 și cu care avusesem nenumărate convorbiri contradictorii, legate de lipsa de căldură din locuințele diplomaților străini din București, de întreruperile frecvente de curent electric, de slaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ușa din spate și scara corespunzătoare de acces. Mi-am zis, în sinea mea: "Nu vine nici un demnitar dacă cel așteptat e adus prin scara din spate". Așa a și fost. Privind pe fereastră spre clădirea principală a aeroportului, am zărit cum, la un moment, când așteptarea devenise agasantă, că de avion s-a apropiat în viteză autoturismul reprezentantului TAROM, pe care nu-l văzusem, cum ar fi fost normal, la îmbarcarea pasagerilor. De pe bancheta din spate au coborât două persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fusese instalat în minister, dar înainte de a pleca la Moscova, făcuse un fel de inspecție prin toate birourile. Când a intrat în biroul secției Ceremonial din Direcția Protocol, după ce a aruncat o privire critică peste noi, cei patru diplomați, mă zări la biroul din colțul meu, de lângă fereastră: Aici, ești Sbârnă? Să-ți faci bagajele. Mă trimiteți la post, tovarășe ministru? Te trimit la dracu', îmi replică el pe un ton răstit. Ieși din birou, urmat de director, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nici o descendență. Nu i-am prins în timpul vieții mele pe Arghezi sau pe Blaga, nu i-am cunoscut, adică. Dar nici pe Nichita Stănescu nu am apucat să-l văd, el, cel cunoscut de o întreagă suflare românească. L-am zărit, totuși, pe Ștefan Augustin Doinaș pe o stradă în București și l-am cunoscut pe Mihai Șora. Sunt, totuși, contemporan, prin natura lucrurilor, cu câțiva importanți poeți români: cei doi Ivănescu, Cezar și Mircea, Virgil Mazilescu, Cristian Simionescu, Angela Marinescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vârsta de fier nici un mesaj nu animă vocile mele vocile spun bine căci pe mai multe vorbesc dar într-o singură limbă limba din care toți vă trageți ca puii predestinați să fie orfelini și primei scârbe pe care o zăresc să-i zică mamă. Am cunoscut totul m-au lăudat ca pe Masiah au trimis succubi să mă convertească să-mi sugă măduva de Sefirot. M-au publicat m-au făcut celebru mi-au dat de băut. Am șters cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ningă. Uneori treceau unul pe lângă celălalt fără să-și dea seama și atunci, în loc de trei, picurau din ochii lor șase perechi de lacrimi și unde cădeau, acolo făceau gaură-n asfalt. O singură dată, pe partea adevărului ai fi putut zări o umbrelă roșie, iar pe partea minciunii, o umbrelă albă, din ochiul adevărului picurând în loc de lacrimi, stropi de întuneric, iar din ochiul minciunii pietre topite, rostogolindu-se până spre seară la deal. A doua zi însă, totul reveni la normal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]