11,044 matches
-
cu aceeași anvergură poetică, dar scrisă în alt registru, și fără să fie cenzurat nimicitor ca volumul Ilenei, să-l considere din start marele Poet. Mai târziu, în 1982, poetul Alexandru Mușina a publicat în revista Vatra, dacă nu mă înșel, textul vizionar Noul antropocentrism, reluat apoi în toate volumele sale de eseuri, de la Unde se află poezia?, din 1996, până la Poezia, teze, ipoteze, explorări, din 2008. Ei bine, întreaga viziune a lui Alexandru Mușina asupra evoluției liricii românești, spre "poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
A salvat o omenire... Adunând turma mereu El, o scapă de cel rău. De cel ce ne scoate În cale Doar lucruri amăgitoare. Și-n deșertăciuni ne-afundă, În suflet să ne pătrundă Veșnic voi să privegheați! Ca să nu fiți Înșelați Căci cu ochi-nlăcrimați De pe cruce vă privește Iisus Cel ce Pătimește! Deci, vă Întoarceți la Hristos Să vă fie de folos! Să primiți mic cu mare Sfânta Binecuvântare! Copiii mei luați aminte La ale mele cuvinte: Duhul Domnul, vi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
acesta Voi să știți c-aproape este Vine Sfânta Împărăție Nu mai are să-ntârzie De va spune cineva: Iată-L pe Hristos colea! Înăuntru, În chilie ... S-au departe-i În pustie! N-ascultați! Că mulți Hristoși Răsări-vor mincinoși Înșela-vor mult popor Crezământ să nu dați lor! Precum fulgerul ivit De acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-o dată Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire Astfel va veni de sus Fiul Omului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de vagoane lărgite (adaptate ecartamentului mai lat din URSS), 30 au fost refuzate de către inginerul părții sovietice, delegat cu recepția produselor, ca fiind rău executate. Se pare că practica acoperirii cu vopsea și livrării ca produse noi nu a putut înșela ochiul vigilent al comisarului sovietic. Neajunsurile nu împiedicau însă viața să urmeze cursul firesc al acelor timpuri, o desfășurare anostă între ședințele celulelor de partid, în plină reorganizare, și lipsurile de tot felul, interfața unor ani de refacere după distrugerile
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am dat bacalaureatul, șapte obiecte într-o singură zi. Am intrat duminică, la ora două și am ieșit seara, la ora nouă, cu o pauză dintre primele patru materii, o singură pauză de o jumătate de oră, dacă nu mă-nșel. Vă dați seama: ieșeai de la masa asta, de la comisia asta, te duceai la comisia aialaltă, te duceai de acolo, te duceai la comisia aialaltă... și, eu cum sunt oleacă ghinionist, la fizică aveam o materie - ceva cu magnetismul, nu știu ce, cam
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cele mai înalte. Cum să nu fie dezorientat? Cum să nu crează că totul se uită, că situația materială și socială șterge orice păcat, că adevărul se înăbușă și sfidarea reușește? Tineretul judecă repede și categoric, dar aparența îl poate înșela. El trebuie lămurit, trebuie să știe că adevărul este etern, adică poate aștepta, dar nu piere; că într-o zi, fie chiar depărtată, scutură tot ce l învăluie și apare triumfător și strașnic. Eu pot să îndrăznesc a i-l
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
scrisese lui Beldiman cu multă falsitate de intențiile regelui și ale lui Ionel de a nu intra în război contra Puterilor Centrale - „am văzut scrisorile“, adăugă; 2. că eu fusesem amabilă cu von dem Bussche și Legațiunea germană ca să-i înșel și să-i ademenesc; 3. că voiau să lovească în familia Brătianu, de aceea vor aresta pe Lia; 4. că toată istoria automobilului era îndreptată în contra ei, crezând că trăsura aparținea lui Vintilă și fusese ascunsă la mine; 5. că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
expunem la distrugere. Nu le puteam dona acum, biroul Academiei lipsind din București, dar propuneam să se depună și, la întoarcerea guvernului nostru, să facă actul legal. Bianu refuză, „pentru că nu putea pune fraudulos aceste acte printre ale Academiei și înșela autoritățile germane, de ar descoperi lucrul“. Am pledat călduros că nu era o fraudă, ci o anticipare, că nu eram ținuți să nu ascundem bunurile noastre de vrăjmașul care ne jefuia fără de nici un drept și cu nerușinare, că numai la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a declarat că nu mai cere nimic și voia să plece când a sosit micul subofițer cu Schein-ul. Fără a se supune ordinului superiorului său, cu o obrăznicie de rândaș, scutura hârtia între două degete și striga că „toți românii înșală, dar că dânsul va căuta lemnele chiar în pod“. Colonelul declară că nu-l urmează și se urcă în trăsura [de] la poartă. Eu l-am luat pe jidan repede, l-am dus la pod, l-am băgat cu zorul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
reînnoiască, crezând că nu voi descoperi frauda, compuseră un nou cântec cu câte o strofă din fiece cântec ce știau. Vorbele se loveau în cap și melodiile împestrițate formau un pot-pourri foarte caraghios. Când au văzut că nu m-au înșelat, s-au rușinat; înfricoșați, au luat-o la fugă de frica bătăii ce-și închipuiră că le voi da în ziua aceea, în loc de zahăr. Au revenit însă și am rămas prieteni; adesea mă însoțeau la plimbare și culegeau flori cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Kerenski 147, recunoscând trădarea armatei, revolta soldaților, refuzul lor de a se supune ordinelor ofițerilor și amenințările ce le fac, confirma această tragică știre. Apelul adresat poporului ca o supremă încercare spre a-i readuce la datorie nu putea înșela pe nimeni. Ce era să ne facem noi, ce se făceau biata Moldovă, armata, ai noștri? Unde să se ducă, apucați între aliații de ieri, azi revoluționari vânduți Germaniei, și inamicul care înainta peste Trotuș? Niciodată nu fuseserăm într-o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îmbunătățise, atmosfera se limpezise. Nu știu de se luminase și cunoștința ei despre d-ra Văcărescu, dar niciodată nu vorbea de dânsa, fie dintr-un rest de supărare pe cei ce o îndepărtaseră, fie dintr-o mortificare de a se fi înșelat. Regele făcu apel la d-na Maurojeny, pe care o cunoștea îndestul ca să poată avea toată încrederea în inteligența și devotamentul ei. Se duse, dar, s-o ia de la Palanza, pe lacul Maggiore, unde se cobo râse de la Sigenhausen. La
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pretinzând că a refuzat să se bată. Carp făcu o apostrofă cu totul deplasată în ședință publică la Cameră, unde nu se atacau adversarii în viața lor privată, uitând că a lui nu era din cele mai austere. Dar mă înșel zicând că nimic nu se schimbase în viața noastră, căci două prietene, pe încrederea și afecțiunea cărora credeam că ne putem rezima, se depărtară ostentativ de noi și rupseră orice relațiuni nu numai cu fratele învinuit, dar cu mama și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ce se întâmplase. Acesta sosi și îl rugă să nu facă o ruptură ireparabilă, să-l lase, să-l aducă înapoi. „Încearcă, dar să știi că nu mai poate reveni, de mult lucrează pe ascuns în contra noastră, a mințit și înșelat toată vremea, nu mai e de ai noștri.“ Dinu, totuși, îl chemă la dânsul și îi spuse: „Vintilă consimte să uite ce ai făcut. Peste o oră avem co mitetul la club. Vino și tu și declară-te solidar cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și publică un program de destindere. Iluzii își făceau toți miniștrii. Când m-am dus la d. Petre Andrei pentru întocmirea conferințelor despre regele Carol I, mi-a spus cu sinceritate că gardiștii nu mai sunt, „au fost exterminați“. „Vă înșelați, domnule ministru, sunt mai numeroși ca altădată și în toate serviciile publice, chiar în poliție. De nu ar fi astfel, cum ar fi putut să fugă fiul lui Lucă Sturdza, nepotul generalului Mavrocordat, când poliția a înconjurat casa ca să-l
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ridică. * A sta cu privirile în pământ înseamnă că ai pierdut ceva. * Pentru a obține performanțe mai bune, unii alergători apelează la „iepuri”; iepurii apelează la ogari. * Cum urechile nu le aud pe toate, nici ochii nu văd totul. * Aparențele înșeală pe unii, realitățile pe alții. Concluzia: toată lumea e înșelată. * Mulți se înșeală singuri; și mai mulți îi înșeală pe alții. * E ușor să dai sfaturi altora; e mai greu să le urmezi tu însuți. * Laudele excesive sunt critici mascate. * Critica
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Pentru a obține performanțe mai bune, unii alergători apelează la „iepuri”; iepurii apelează la ogari. * Cum urechile nu le aud pe toate, nici ochii nu văd totul. * Aparențele înșeală pe unii, realitățile pe alții. Concluzia: toată lumea e înșelată. * Mulți se înșeală singuri; și mai mulți îi înșeală pe alții. * E ușor să dai sfaturi altora; e mai greu să le urmezi tu însuți. * Laudele excesive sunt critici mascate. * Critica în absență se cheamă bârfă. * Bârfa este recunoscută, dar nu și legiferată
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
unii alergători apelează la „iepuri”; iepurii apelează la ogari. * Cum urechile nu le aud pe toate, nici ochii nu văd totul. * Aparențele înșeală pe unii, realitățile pe alții. Concluzia: toată lumea e înșelată. * Mulți se înșeală singuri; și mai mulți îi înșeală pe alții. * E ușor să dai sfaturi altora; e mai greu să le urmezi tu însuți. * Laudele excesive sunt critici mascate. * Critica în absență se cheamă bârfă. * Bârfa este recunoscută, dar nu și legiferată. * Nu litera legii, ci spiritul ei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
că ar trebui să introduc în povestirea mea un personaj cheie în începuturile mele în arta naivă, pe d-l Mihai Vintilă, de profesie medic veterinar, dar un foarte bun pictor naiv. Dânsul pictează de prin 1979, dacă nu mă înșel, și este un pictor foarte prolific și în prezent. Trebuie să recunosc faptul că datorită lui am luat cunoștință cu pictura naivă, prin anumite împrejurări am ajuns la el acasă, am văzut ce pictează, mi-a plăcut, și am zis
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
am ajuns la drumul indicat pe hartă, ce pornea în sus pierzându-se în desișul pădurii. La bifurcația drumului forestier cu cel național era un preot și l-am întrebat daca acela era drumul care ducea spre Semenic. Nu mă înșelasem, acesta era, Sfinția Sa mergea în aceeași direcție, la mănăstirea ce se afla sus pe vârful muntelui. Bucurându-ne că ne-am întâlnit pornirăm împreună să urcam. Aveam un bun prilej de a discuta și mai cu seamă de a găsi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
rămas legate de această profesiune, câteva personalități marcante din elita medicinii ieșene făcând parte din aceste familii, infirmierii constituind în câteva cazuri prima generație a acestor familii de profesioniști onești, deseori remarcabili. VRACIUL Un ins pitoresc, deseori un multiplu impostor, înșelând naivitatea și stimulând iluzorii speranțe, aventurier (atât cât necesită "serviciul"), un vagabond, mai întâi cu o căruță cu coviltir, mai apoi cu faeton sau chiar cu automobil, prezent la toate târgurile, băgându-se în toate necazurile bolnavilor care îl caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unei demonstrații lucid provocate și urmărite. Aici este, de altfel, particularitatea cea mai izbitoare a cazului înfățișat de Benador. Bărbatul pune la cale o experiență al cărei cobai este propria soție, pentru a verifica adevărul tezei că femeia, orice femeie, înșală, dacă e adusă în situația de-a o face. Sunt necesare anumite condiții, pe care eroul-experimentator le creează el însuși, aducându-l în casă, ca locatar pentru câteva luni, pe fostul coleg de liceu Ivănescu, întâlnit din întâmplare, bărbat în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că luciditatea nu atenuează suferința gelosului, ci o ascute, pregătindu-l, în cazul de față, pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu, al confirmării „tezei“. Iar când căderea Hildei e un fapt împlinit, când nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din chiar mărturisirea Hildei, ajunge să tânjească după vremea torturantelor bănuieli încă neconfirmate, a nesiguranței, a incertitudinii chinuitoare care totuși îl mai lăsa să spere că iremedia bilul nu se produsese. „E îngrozitor. Tot ce bănuiam până acum, tot ce
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu îmbrățișa chiar totul și nici nu evita să spună ce-i displăcea, fiindcă era spontan. Verdictul negativ, rostit cu o expresivă strâmbătură a gurii, era o surpriză pentru cei care așteptau de la el elogii necondiționate. Omul putea să se înșela asupra lui Titel cine se fixa la această impresie. Eu însumi m-am înșelat până când am luat act pe propria piele, ca să vorbesc astfel, de spiritul critic neconcesiv al colegului meu. I-am prezentat odată un caiet de versuri pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
era spontan. Verdictul negativ, rostit cu o expresivă strâmbătură a gurii, era o surpriză pentru cei care așteptau de la el elogii necondiționate. Omul putea să se înșela asupra lui Titel cine se fixa la această impresie. Eu însumi m-am înșelat până când am luat act pe propria piele, ca să vorbesc astfel, de spiritul critic neconcesiv al colegului meu. I-am prezentat odată un caiet de versuri pe care le comisesem în ultimii ani de liceu, impresionând cu ele persoane dragi mie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]