10,311 matches
-
să fac această operație matematică: să scad din cei 70 de ani de Teatru, pe unde să-i înghesui pe-acolo, să fie și ei cumva. Mă ajută prietenul și colegul meu Constantin Popa, mă salvează cu al său, aș îndrăzni cu al nostru: GHE. POPESCU. Dar fabulos, poate nemeritat, dar regesc. Îi mulțumesc și mă voi strădui să fiu la înălțimea darului său. Iar pe voi, dragi privitori, vă avertizez: fiți atenți, ascultați cu mintea și cu trupul, pentru că și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ceea ce-și spune ea despre ea Însăși și despre lume. Ca În cazul fiecăruia dintre noi. Probabil că i-ar trebui o terapie cognitivă pentru a scăpa de nevroză și de semnele prevestitioare ale unei depresii. Pentru că nu putem Îndrăzni la așa ceva, primul Îndemn ar fi cel la relativizare. Este ceea ce Încerc În paginile următoare, vorbind despre o manieră franceză de a Înțelege postmodernismul și postmodernitatea. I. 2. Contradicțiile literaturii franceze. Reprezentare și expresie Apar tot mai multe cărți de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nominare a intelctualului român, mare inventator de concepte pentru o tribună roasă de complexe culturale. Vestea proastă este că dezbaterea internațională asupra postmodernismului - cu variantele lui: postmodernitate și postmodern - este departe de a se fi Încheiat, ba mai mult, aș Îndrăzni să spun, abia a Început de vreo zece ani, din momentul În care termenul s-a Încetățenit, de voie-de nevoie, și pe teritoriul francez: bine ați venit, aici voiam să ajung. Desigur, a existat precedentul Lyotard și, pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lehamite de ea: să moară odată, Îi spunem victimei care refuză să-și dea sufletul, Încruntîndu-ne la călău. Colac peste pupăză, nici unul dintre intelectualii stîngiști, mai vechi sau mai noi (mai vechi erau mai mulți, mai noi foarte puțini), nu Îndrăznește să se revendice public, măcar cît negru sub unghie, de la Marx. Tocmai acum ar trebui ei să-și dreagă vocile și să-și umple stilourile pentru lupte care - vai! - se Încăpățînează să nu Înceapă. În Franța, Însă, lucrurile nu stau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul terminologic al lui Viart - a romanului total: Malraux În romanul angajat, Butor În Noul Roman, Olivier Rollin În “romanul cultivat” arheologic (sau, Îndrăznesc, “postmodern”, prin asociere cu tematica arheologică a unor Pynchon sau Barth). Personajul romanului contemporan francez ar fi cel măcinat de o “neliniște existențială” conchide, cu rezonanțe heideggeriene, Dominique Viart. Romanele din zilele noastre sînt, crede autorul, sintetice În scriitură, recuperatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În mod special, și le vom regăsi la alți prozatori. Putem vorbi pe de o parte de moștenirea Noului Roman antirealist, anistoric, dar și de criza contemporană a Adevărului, de revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine, ipohondră. Sau, pentru a scrie cuvîntul lui Volodine, exilată. Criza reprezentării se repercutează și În literatură, locul discriminatoriu prin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Lunecă lin prin luminiscența/ Pereților care se subțiază." Ritmica și universul poeziei ne trimite atât la I. Barbu cât și la T. Arghezi: "Și-n miez de noapte, având bluza lipsă,/ Am pus cu sânii luna în eclipsă,/ Și-am îndrăznit să-ntrec în rotunjime/ Izvoarele credinței din vechime" sau: " Pentru odoare, din uleiuri scoși,/ Pe crucea geamurilor zac Hristoși" sau iată-l barbizând: Și cinstea mi-o păstrează fără pată/ Alunecând suav printre supuși/ O, fie-i mâna binecuvântată/ În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
are loc înțelegerea cu Dumnezeu, în virtutea căreia păcatul nu a ajuns-o niciodată. Ana Blandiana are vocația purității: "Din apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave/ Adolescenți frumoși sau doar femei,/ Dulce confuzie, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă." Sau: " Trecând din oglindă în oglindă,/ Din apă în apă,/ încearcă într-una,/ Fără să se desprindă/ Dar fără să-nceapă/ Întregul în somn." Este frumusețea poetei, care, ne mărturisește, îi face rău. Ideea purității, care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
experienței. * Lipsa pregătirii, "boala", și mai mult decât primele, absența geniului, m-au condus la o legătură săracă cu limba. Resimt în mod dureros acest lucru, ca o suferință esențială a vieții mele. Efect secundar al unei lecturi bune: nu îndrăznești să mai scrii, neputând să te apropii de acel "nivel de gândire" și turnare a gândurilor în cuvinte. Adaugă "deja rostirea" gândurilor pe care le consideri cele mai proprii. Poate că, în principiu, deja a fost scris tot ceea ce se
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
azi l-a angajat patronu’... da’ vine imediat, domniță“; după o jumătate de oră mi-am dat seama că nu făceau decât să-l acopere pe chiulangiu: cu toții îmi evitau privirea, stăteau cu ochii ușor plecați, de parcă n-ar fi îndrăznit să mă mintă în față... Managerul pieței a bâiguit niște explicații penibile - alt mincinos, și el îmi evita privirea -, dar a intervenit numărul trei, care a fost un domn: nu s-a holbat prea mult la sânii mei și m-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
dar ca supliment i-am gătit din prima ceai la plic. Ne întoarcem la aragaz. Parcă nu-mi vine să cred că am ajuns cu teoria atât de repede la această mașinărie. Mie mi-a luat aproape un an ca să îndrăznesc să-l folosesc în mod intensiv. Pentru început este bine să lămurim câteva aspecte tehnice cu privire la acest aparat extrem de util, dar teribil de complex: - aragazul este de obicei o cutie de tablă cu înălțimea de cel mult un metru, care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
gătit, găteam doar pentru musafiri... Una peste alta, pentru niște oameni simpli erau chiar binecrescuți. La câteva minute după aceste refuzuri mă uitam peste gard și vedeam că, odată ajunși la baracă, mâncau ca disperații... Doar în prima seară au îndrăznit să se așeze la masă (în cinstea lor și cu o carte de bucate franțuzească în față făcusem primele chifteluțe marinate din viața mea), dar nici atunci n-au apucat să mănânce prea mult; șeful de echipă, un tip mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aceea nici nu accepta să mergem cu jeepul meu. Încolo conducea el... Era o adevărată spaimă a șoselelor; și eu conduc sportiv, dar la el mă îngrozea violența extremă a manifestărilor. Odată a și bătut un șofer de X5 care îndrăznise să-i ia fața... Ca prin minune, când lua mâna de pe volan, redevenea bărbatul mai degrabă timid, cu o privire visătoare și o mângâiere caldă. La pădure găseam o poiană pustie, făcea niște mititei tare gustoși, el - multă bere, eu-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
prozatori și de poeți. Primii își înmulțesc treptat vadurile, astfel că un autor ca Liviu Rebreanu putea să afirme, la începutul deceniului al patrulea, că „un roman găsește ușor peste zece mii de cititori”, tiraj la care cei mai mulți dintre poeți nu îndrăzneau nici măcar să viseze. Volumele acestora depășeau rareori cinci mii de exemplare (dacă te numeai Arghezi), și, în ciuda prețurilor mici, abia se vindeau. Poezia, păduchii și rîia Apariția volumului Plumb a fost anunțată în ianuarie 1916. în aceeași lună, în numărul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
categorie sînt mai multe: în formulări perifrastice, în poezie; directe, de cîteva ori, în proză. Autorul lui Cu voi... e, după Al. Depărățeanu, Al. Macedonski, Traian Demetrescu, Mircea Demetriade, D. Th. Neculuță și Radu D. Rosetti, unul dintre poeții care îndrăznesc să scrie despre prostituate. în „De iarnă”, ele sînt ultimele figuri din cortegiul celor afectați de rigorile anotimpului: „în ecouri bocitoare/ Vine iarna, vine acuși -/ Plîng copile pe la uși/ Din harmonii cerșitoare.// Plîng fecioare din clavire/ Prin palate boierești -/ Plîng
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Poate de aci i se trage inhibiția de a se numi pe sine „scriitor”. Oricum, titlul acesta era compromis: „Pe atunci [adică în primul deceniu al secolului trecut - n. m.] - zice undeva Rebreanu - prestigiul scriitorilor era foarte scoborît. Nimeni nu îndrăznea să se numească scriitor, căci era confundat cu copiștii de la primărie”2). Pe Bacovia îl obosește și-l irită o activitate de acest gen. Sila lui față de ea e evidentă în ultima strofă din „Belșug”: „Mă duc, tot acolo, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o dorință de viață, și aș voi să cunosc puțin siguranța (zilei de mîine), gloria, nemulțumirea de mine. Ceva teribil îmi spune: încearcă. Din atîtea planuri și din atîtea proiecte, îngrămădite în două sau trei cartoane, pe care nu mai îndrăznesc să le deschid, ce voi sfîrși? Poate niciodată nimic”. (Charles Baudelaire, „Cugetări și paradoxe”, în „Universul literar”, 43, nr.1, 2 ianuarie 1927, p. 8). Pot adăuga: a mai fost unul, Bacovia. De tînăr, viața lui s-a încadrat în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Covurlui, care l-a avut de fiu pe Iordache lurașcu, căsătorit cu Maria, fiica pitarului Neculai Kogălniceanu" și de la acest fiu l-ar fi avut de nepot pe Vasile Iurașcu, bunicul lui Eminescu. După cîte știm, Gh. Ghibănescu n-a îndrăznit să afirme categoric această filiație 27. Dar Augustin Z. N. Pop afirmă cu curaj: "Bunicul Ralucăi (Eminovici) a fost paharnicul Iordache Iurașcu, căsătorit, în vremea lui Scarlat Calimah, cu Maria Kogălniceanu"26. Acest amănunt genealogic ne obligă la o scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cost. Iurașcu n-a fost căsătorit, n-a avut familie. Iordache (Iorgu), fiul lui Vasile Iurașcu, fiind "cam trăsnit cu leuca", se purta foarte urît, cu tatăl său. Îl ocăra, îl înjura, îi răspundea obraznic, ba și cu arma a îndrăznit a se obrăznici asupră-i, încît bătrînul tată s-a plîns mitro politului Veniamin (17 februarie 1837), iar acesta a mijlocit, pentru a fi pedepsit, cu închisoare, pentru pocăință, la mănăstirea Săcul 75. În anul 1837, octombrie 20, și decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
intervenit la prietenul său, Samson Bodnărescu, directorul liceului, ca să admită o derogare, în favoarea acestui băiat și să-l primească în internat, printre bursieri, căci plata unei gazde și celelalte cheltuieli de întreținere grevau prea mult în bugetul unui țăran care îndrăznea să-și dea copilul la liceu. Oricum, nici această intervenție nu dovedește că Eminescu ar fi fost "tatăl real" al băiatului, cum susține Augustin Z. N. Pop. Fără a admite vreo Ileană, ca iubită a poetului, la Ipotești ori la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
agresiunii („deplasarea”): cu cât inhibiția agresiunii directe este mai mare, cu atât tendința „deplasării” acesteia este mai intensă; direcții deplasării agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită situației frustrante (copilul, de exemplu, nu îndrăznește să-și descarce nemulțumirea asupra părinților, îndreptând-o asupra jucăriilor sau a fraților mai mici), b') Modificarea formei agresiunii; agresiunea directă este, în general, inhibată de cultură, de interdicțiile morale ale societății; ea îmbrăcând atunci forme mai subtile, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
-se spre noi, cu severitate: «De ce râdeți? Eu am cercetat această familie (cette lignée) și am probe evidente despre afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!». Matei s-
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
gândul lui „e numai măcel și sânge și vaier de moarte”: „Iar dacă eu am să intru-n ??179 pământ pentru tine, Patrocle, N-o să te pun în mormânt pînă nu-ți voi aduce-nainte Capul și armele aceluia, care-ndrăzni să te-omoare, Șase perechi de troieni, toți oameni aleși, înaintea Rugului am să-i înjunghii ca eu să răzbun a ta moarte”. Spre deosebire de orgoliosul Achille, care se prezintă prin excelență ca un erou al „pasiunii și al gloriei”, Hector
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în felul acesta, impresia de vinovăție pe care el și-a format-o, va rezulta un comportament aberant din partea copilului respectiv, concretizat fie dintr-o reacție de retragere exagerată în sine (de izolare de părinți, în ochii cărora nu mai îndrăznește să se uite, din cauza remușcărilor și a rușinii puternice pe care o simte față de el însuși), fie printr-o reacție de fugă din fața părinților, de îndepărtare de familia sa, căreia i-a înșelat așteptărilor (fugă de acasă și vagabondaj în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pretenția vană de a cunoaște, de a descoperi ce există deja. Ambiția sa e să producă un obiect autonom grație unei sinteze al cărei model se află în vis". Iar după ce construiește, poetul Emil Brumaru scenografiază, regizează, joacă și chiar îndrăznește să iasă la rampă, în fața unui public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]