13,876 matches
-
productivității altui factor - de pildă, capitalul. A patra dimensiune o reprezintă lichiditatea și cash flow. Se știe că o afacere poate funcționa mulți ani fără profit dacă are un cash flow adecvat - contrariul nu este valabil. Multe afaceri trebuie să abandoneze activități profitabile pentru că nu mai dispun de suficiente lichidități. Dacă o firmă așteaptă până ajunge În această situație, uneori va trebui să vândă noua afacere la un preț de sold. În acest caz, lipsa lichidităților este mai periculoasă decât lipsa
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
mai mult rândurile, aplicând În locul strategiei de reducere a costurilor o strategie de rentabilizare la un preț relativ uniform. Se aplică prețul de „smântânire” produselor fără viitor. Din cauza capacităților de producție excedentare și pierderii treptate a interesului consumatorilor, mulți competitori abandonează cursa. Cel mai frecvent, falimentele sunt produse de declanșarea irațională a „războiului” prețurilor În speranța reabilitării beneficiilor În continuă scădere. Firmele care concurează În sectoare stagnante sau cu creștere lentă trebuie să-și reajusteze obiectivele de performanță la oportunitățile pieței
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
depinde În mod fundamental de politicile și strategiile alese. Acestea trebuie să fie În concordanță cu resursele de care dispune firma, cu caracteristicile domeniului de activitate și ale mediului extern. În cazul În care nu mai corespund, trebuie modificate sau abandonate În favoarea altora. 3.9.9.8. Opțiuni strategicetc "3.9.9.8. Opțiuni strategice" La 1 ianuarie 1996 s-a Înființat Centrul Român de Comerț Exterior (CRCE), instituție publică de interes național având ca obiective principale promovarea exportului românesc de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
alții. O consecință a dezvoltării relațiilor de parteneriat este transformarea structurii organizaționale. Realizarea unui parteneriat impune redefinirea rolului fiecărei funcțiuni implicate În această relație: a) Cumpărătorul trebuie să colaboreze pentru a elabora și aplica o strategie În ceea ce privește parteneriatul și să abandoneze rolul tradițional de comandă și control. La fel, furnizorul trebuie să reconsidere rolul funcției comerciale. b) Funcția de producție trebuie și ea să fie reconsiderată. Obișnuiți cu faptul că ei decid În alegerea componentelor și a modului de fabricație (internă
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
succesele indivizilor sau compartimentelor luate separat. Licențiații români se specializează prea devreme Într-un anumit domeniu. Ei au o idee slabă cu privire la metodele de lucru În comun și nu știu să conducă grupurile mici de colaboratori. Unele firme românești au abandonat metoda de pregătire bazată pe rotația personalului, care ar fi putut să aducă un aport Însemnat la pregătirea personalului. Bulversarea raporturilor de cooperare dintre firmele aceleiași ramuri industriale a condus la rarefierea realizărilor colective, cum sunt cercetarea-dezvoltarea și pregătirea profesională
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
științifică, România nu va Înregistra nici un progres real În viața socio-economică. Productivitatea muncii nu garantează competitivitatea firmei. La aceasta trebuie adăugate inovația și calitatea, care depind de comportamentul, inițiativa și imaginația fiecărui salariat. Ca o consecință a crizei economice, se abandonează strategiile de expansiune și planificare strategică În beneficiul managementului de criză sau „la grămadă” și a pilotării „la vedere”. Situația de impas concurențial al firmelor românești se concretizează prin rare surse de diferențiere și un slab potențial al avantajelor, ceea ce
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
literară, D. debutează editorial în 1929 cu volumul Viața minunată a lui Anton Pann, scris în colaborare cu Romulus Dianu și reluat în 1934 cu titlul Nastratin și timpul său. Genul vieților romanțate, foarte la modă în acea perioadă, este abandonat curând de cei doi autori. În 1931 D. publică Dragoste și moarte în provincie, ce ar fi putut deveni, după cum s-a remarcat, o versiune autohtonă a Doamnei Bovary, dacă finalul nu ar fi fost ratat. Așa, romanul rămâne numai
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
românești („Vers”, „Caete de dor”, „Înșir’te mărgărite” ș.a.). O incisivă analiză a criticii practicate, adeseori, și în Occident din perspective extraliterare, ce determină lansarea unei cărți sau a unui scriitor (Panait Istrati, îmbrățișat în Franța ca scriitor comunist și abandonat odată cu exprimarea impresiilor despre Soviete; C.V. Gheorghiu, lansat de Gabriel Marcel și renegat de același filosof la aflarea trecutului „huliganic”, de participant la războiul contra Rusiei, al autorului romanului Ora 25), conduce la concluzia că, deși „în sarcina «criticilor» din
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
vechea literatură și cultură românească. Începuse, prin articolele publicate în „Convorbiri literare” și în alte reviste, ca investigator al literaturii moderne, interesându-se cu deosebire de perioada pașoptistă și, în cadrul ei, de demersul literar al lui Mihail Kogălniceanu. Nu a abandonat această tematică nici mai târziu; se va întoarce la Kogălniceanu, oferindu-și clipe de răgaz în istovitorul efort pe care i-l solicita studierea manuscriselor, pe atunci necatalogate și neclasificate, stabilirea filiației versiunilor, căutarea originalelor unor scrieri ce avuseseră, până
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
masa rotundă, interviul etc. Colaborează la numeroase publicații, de la ziare de provincie până la reviste literare importante, cum este „Manuscriptum”, unde a deținut două decenii o rubrică permanentă de document literar. În „Tribuna”, îi apar schițele Bărbosul și Melchior (1967), opțiune abandonată în favoarea istoriei literare. Debutul său editorial (1972) îl reprezintă volumul Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian (în colaborare cu Iosif Pervain). În 1985 devine cercetător la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj-Napoca, unde își poate exercita vocația pentru valorificarea textului
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
și deplin / Ca-n prăbușirea unui imperiu de garoafe” (Dimineață la mare). Însă Cantoria (1980), volum cu timbru pasionat, senzual, neliniștit și violent, conține cele mai realizate poeme de dragoste ale lui C. Pornind de la un gidianism provocator de destin („Abandonează-te întâmplării”), poetul ajunge la un ton sumbru din ce în ce mai accentuat: „Mi-a întors spatele și mă respinge / Mumă-mea marea, la țărm despuiat; / Pământul mă zvârle, numai un astru fârtat, / miloasă, steaua mea neagră mă ninge.” Dacă, tânăr, poetul se
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
CIOBANU, Radu (8.III.1935, Timișoara), prozator. Este fiul Dorinei (n. Demian) și al lui Silviu Ciobanu, avocat. Frecventează cursurile Liceului „Constantin Diaconovici-Loga” din Timișoara (1950-1954). După bacalaureat devine student al Facultății de Agronomie din Timișoara (1954-1958), abandonată în anul al IV-lea, apoi al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1959-1964). Mai întâi profesor la Hunedoara și, din 1978, la Deva, lucrează, în continuare, ca metodist cultural în același oraș. Debutează cu proză (schița Băiatu
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
Thorndike și-a renovat sistemul. Dar nu „din temelii”. El n-a renunțat la viziunea asociaționistă. Conexionismul thorndikean din Principiile fundamentale ale învățării (1932) și din Psihologia dorințelor, preocupărilor și atitudinilor (1935) este aproape confundabil cu behaviorismul. Marele psiholog a abandonat „legea exercițiului”, retrăgându-i statutul de „lege a învățării”; a păstrat-o doar cu semnificația de „funcție a repetării” într-un volum de legături întărite. Nici „legea efectului” nu a rămas nerevizuită. Thorndike i-a redus valabilitatea la jumătate. A
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
născuse în orășelul Lincoln din Nebraska în 1886; absolvise universitatea de acolo în 1907 cu rezultate excepționale la matematică; la profilul „Filosofie” însă dovedise puține aptitudini, părând a opta pentru o carieră de matematician. Șitotuși, s-a ambiționat să nu abandoneze total domeniul pentru care părea inapt. În anii 1909-1910 a urmat cursuri intensive de matematică și psihologie la Nebraska; apoi a trecut la Universitatea din Pennsylvania, unde a prezentat o disertație despre „paradoxurile dlui Russell și istoria lor”, o teză
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
al animalului de a persevera în învățarea giumbușlucurilor cerute de stăpân. Guthrie s-a invocat și pe el însuși, în calitate de cititor. Dacă intervine oboseala, continuăm lectura cărții fără să-i mai urmărim conținutul și, mai devreme sau mai târziu, o abandonăm. Parafrazând o celebră butadă a lui Cesare Pavese, putem spune: „Lavorare stanca” („Munca obosește”). În consecință, putem folosi „tehnica excesului de paradis”. Dacă vrem să dezvățăm pe cineva să facă ceea ce îi place mult, atunci trebuie să-l obligăm să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
experimentală sau, mai simplu, anihilare. 5.3.2. Recuperarea spontană (spontaneous recovery)tc "5.3.2. Recuperarea spontană (spontaneous recovery)" Efectele anihilării - susțin Miller și Dollard - tind să dispară o dată cu trecerea timpului. După o serie de expediții nereușite, un pescar abandonează ideea de a mai ajunge pe viitor la un anumit curs de apă. Pe măsură ce timpul trece, tendința de a relua acele călătorii revine treptat după anihilare, așa că, luna următoare sau anul viitor, poate își va încerca norocul din nou. Această
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acele indicii. În acest fel, pedeapsa acționează indirect. Anxietatea este atașată actului pedepsirii, fie direct, fie prin intermediul repetiției simbolice a actului, în timp ce pedeapsa e administrată. Mai târziu, această anxietate crește ca un indiciu pentru determinarea stopării actului. După ce actul e abandonat, micșorarea anxietății servește ca o răsplată. Anxietatea este unul dintre răspunsurile intrinsece la durere. Reacțiile psihologice ce produc senzația de anxietate pot fi ușor învățate ca răspunsuri la noi situații, în timp ce acelea care produc durerea de la început nu pot fi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
luptă între ele. După un număr suficient de teste, o persoană poate prezice performanțele posibile în alte teste adiționale. Nu putem extrage aceste preziceri direct din condițiile experimentului, dar nimic nu ne împiedică să putem descoperi astfel de legi dacă abandonăm controversele și ne dedicăm determinării acestor legi - considerau Miller și Dollard. La momentul scrierii cărții lui Miller și Dollard, limitele erau stabilite de principiul cam vag, dar general, că o întărire diferențială poate determina organismele să învețe să răspundă la
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
unei alternative este cu atât mai mare cu cât alternativa aleasă este mai importantă și cu cât celelalte alternative erau mai atractive. Frustrarea intelectuală este cu atât mai puternică cu cât suntem nevoiți să optăm pentru ceva ce este necesar, abandonând altceva mai plăcut; de pildă: „Mi-ar plăcea să privesc un film interesant, dar trebuie să învăț pe dinafară cinci strofe din Coșbuc”. Aici, magnitudinea disonanței cognitive este foarte mare! 2. „Magnitudinea disonanței postdecise descrește în funcție de numărul de elemente cognitive
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
confruntarea cu ideea de moarte. Acestea au fost mai importante pentru a învăța experiențe profunde decât doctoratul sau decât oricare dintre cele 15-150 de credite sau cursuri! - susține autorul. Astfel, a învățat „să azvârle” unele dintre „cunoștințele” sale, adică să abandoneze obiceiurile, tradițiile și asociațiile care i-au fost impuse. Uneori, acesta a fost un nivel neînsemnat, și totuși plin de înțeles. Maslow își amintea cu umor de momentele în care și-a dat seama că într-adevăr urăște salata verde
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
3) apoi, echipele se întâlnesc de pe poziții contradictorii, oferindu-și, în mod curtenitor, argumente în dezbatere, pro și contra; (4) echipele își inversează rolurile, încercând să susțină punctul opus de vedere într-un mod cât mai convingător; (5) echipele își abandonează rolurile de avocat al unei poziții ori alta și trebuie să alcătuiască, în scris, un raport care să se bazeze pe compromis; (6) fiecare persoană din colectivul de cursanți participanți la controversa structurată primește un test scris bazat pe materialul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
comenteze argumentele aduse de către grupul pro. Apoi, procedura se inversează: grupul contra își prezintă argumentele, iar grupul pro se implică în dezbaterea acestora. Procesul va fi repetat, grupurile pro și contra alternându-și argumentele; (5) instructorul cere grupurilor să-și abandoneze rolurile de avocat al unei poziții ori alteia și să încerce să ajungă la un compormis (suma soluțiilor este listată pe tablă/flip-chart, alături de comentariile fiecărui grup); (6) instructorul sau unul dintre cursanți închide sesiunea controversei structurate printr-o analiză
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Nu fără situarea, în probleme de orientare, pe unele poziții rigide, cu manifestări de opacitate și intoleranță față de anumite valori, față de structuri artistice tradiționale îndeosebi, dar și față de unele moderne (Nina Cassian). După 1970, consacrându-se creației beletristice, G. a abandonat în cele din urmă critica. Proza sa narativă e de aparență autenticistă, dar, spre deosebire de autenticismul așa-zis clasic, nu respinge „literatura” sau o respinge doar declarativ și nu în permanență. Nu numai că nu o repudiază, dar și-o asumă
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
totală a fertilității era în scădere iar indicatorii demografici nu oscilează brusc în condiții de stabilitate socioeconomică și politică. Dacă dintre cei 250 000 copii nedoriți, 2% (adică 5 000) nu au putut fi acceptați de familie și au fost abandonați, totalul abandonului timp de 18 ani - cat stă un copil abandonat în instituție - ajunge la 90 000, numărul de copii instituționalizați în momentul Revoluției în România. Decretul lui Ceaușescu, deși nu singura, a fost cea mai importantă cauză a apariției
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
brusc în condiții de stabilitate socioeconomică și politică. Dacă dintre cei 250 000 copii nedoriți, 2% (adică 5 000) nu au putut fi acceptați de familie și au fost abandonați, totalul abandonului timp de 18 ani - cat stă un copil abandonat în instituție - ajunge la 90 000, numărul de copii instituționalizați în momentul Revoluției în România. Decretul lui Ceaușescu, deși nu singura, a fost cea mai importantă cauză a apariției unui număr mare de copii instituționalizați în România în perioada comunistă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]