10,749 matches
-
absente. Misterul eucharistic se transformă de la Început În aparența unui gest de exhibiționism. Eleva de la care același luase un bilet de cinematograf și pe care o iubise ca pe un fel de avatar purificat al doamnei doctor actuale ajunge să admire, mai târziu, un zootehnician și urmarea este că o boală Îngrozitoare o desfigurează, chipul ei ciuruit de pustule amintind materii alimentare: „urme de bulion și albuș și zer” (330). În sfârșit, În cel de al treilea epilog, eroul se resimte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deja printre funcționarii de la DAAD o bună reputație, se vorbea despre el ca despre un adevărat domn. Așa și era. Îngrijorat și scârbit de situația din țară, nu avea nici un fel de complex de inferioritate față de Occidentul pe care Îl admira, nici față de faimoșii români exilați Eliade, Cioran, Ionesco, pe care am Înțeles că Îi cunoștea și pe care nu se sfia să-i considere datori colegilor din țară, rămași izolați și necunoscuți În crispata lor tenacitate creatoare sub dictatură. Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o vizibilă reținere, cum părea profesorul clujean, nu le puteam considera frivole. Printre acestea, desigur, solicitarea de a scrie despre Rebreanu, În volumul comemorativ pe care l-a Îngrijit. Am și făcut-o, nu știu cât de bine, mai mult de dragul lui. Admiram grupul echinoxist pe care Îl tutelase cu o superioară grijă pedagogică, rolul său de mentor al unor tineri cărturari și artiști cu o lucidă conștiință a menirii lor intelectuale, instruiți să reziste la clișeele și presiunile de tot felul. Ispitele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
casă? Nu puteam. În fiecare an, ne binecuvântează cu un op! Ba despre estetica salatei de boeuf, ba Kant pentru elevi, Hegel pentru studenți și Descartes pentru virgine. Slujba slujbă, drujba drujbă, reportaje din Maramureș, Leningrad și Biafra”. Sau: „Îl admir, domnu’ Norman, zău. Îl admir pe cinefil. Echidistanță și fereală. Stan și Bran. Combativ, zău așa. Nu se atinge de Barbu sau de Săptămâna, dar ia atitudine În procesul Dreyfus, se solidarizează cu Zola și Anatole France. Din când În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
an, ne binecuvântează cu un op! Ba despre estetica salatei de boeuf, ba Kant pentru elevi, Hegel pentru studenți și Descartes pentru virgine. Slujba slujbă, drujba drujbă, reportaje din Maramureș, Leningrad și Biafra”. Sau: „Îl admir, domnu’ Norman, zău. Îl admir pe cinefil. Echidistanță și fereală. Stan și Bran. Combativ, zău așa. Nu se atinge de Barbu sau de Săptămâna, dar ia atitudine În procesul Dreyfus, se solidarizează cu Zola și Anatole France. Din când În când, Îi dă câte o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la index de cenzura primului deceniu comunist, ci și la lansarea și impunerea „generației 60”, În frunte cu Nichita Stănescu. Scrisese cu farmec, inteligență și participare despre „promoția 70”, Radu Petrescu, MHS, Virgil Duda, George Bălăiță, despre mine Însumi. Îi admira pe Mircea Cărtărescu și pe confrații săi din desantul „În blugi”. M-am plâns, cândva, de excesele și insuficiențele scrisului. „Cum, adică, prea atras de nuanțe? Transa nuanțărilor, zici? Nuanțezi, adică, prea mult? Păi, ce altceva este literatura? Spune-mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În anii ’80? Mi se părea o aiureală. Veneam iritat de la Întâlnirile cu el, repetatele tâmpenii revoluționare mă plictiseau. Mă Încântau Însă glumele, bârfele sale. Nu mai puțin, desigur, extraordinarele lecturi, rezumate irezistibil, cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chestiuni de istorie literară sau de istorie, pur și simplu. Mă emoționaseră, În plus, noile și coloratele sale evocări autobiografice - revelatoare pentru premisa modestă, pitorească, seducătoare a tradiționalului „shtetl” evreiesc din Moldova, ca și pentru traseul formării sale intelectuale ulterioare. Admirasem, de asemeni, În turbulenta „tranziție” colectivă, consecvența sa de caracter. Piruetele conjuncturale de care se slujiseră, imediat după schimbarea la față a României, atâția dintre foștii săi colegi și amici din țară și din afara ei Îi erau străine. Nici nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și nu numai. Misiunea i se potrivea, datorită unei delicate diplomații de pacificare cu care opera Între cele două fronturi, dar și În interiorul fiecăruia, ținând cont de inerentele deosebiri de temperament și interese, de vanitățile, frustrările, preconcepțiile fiecăruia. I-am admirat, de asemeni, nu doar implicarea În dramele unor prieteni risipiți prin lume, ci mai ales cumpănirea, echilibrul dintre afecțiune și detașare. Rămânea el Însuși, oricât consum afectiv presupunea Împrejurarea. Un soi de „insensibilizare” a sensibilității? Portretul tatălui fierar ar putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-și afle expresia. Nu poate fi prelungită oricât eroarea, nici nedreptatea; bruiajele conjuncturii nu pot permanentiza confuzia, când ai Înțeles, fie și după ezitări și precauții, că te aflai pe o undă de recepție Înșelătoare. Am avut ocazia să admir Îngăduința cu care Gabriela evalua pitorescul unor Îndărătnicii deloc stimabile ale unor interlocutori față de care păstra, totuși, „fidelitate” afectivă nestrămutată și să admir, Încă mai mult, fermitatea cu care știa să marcheze, când nu se mai putea altfel, diferența de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după ezitări și precauții, că te aflai pe o undă de recepție Înșelătoare. Am avut ocazia să admir Îngăduința cu care Gabriela evalua pitorescul unor Îndărătnicii deloc stimabile ale unor interlocutori față de care păstra, totuși, „fidelitate” afectivă nestrămutată și să admir, Încă mai mult, fermitatea cu care știa să marcheze, când nu se mai putea altfel, diferența de opinie, deci distanța și, dacă nu se putea altfel, separarea. Curiozitatea și respectul față de dialogul deschis al diversității umane a rămas, mereu, primordial
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mic-burgheză sufocată de strâmtoarea unei căsătorii de conveniență cu un soț oarecare, visând la marile evadări idilice ale amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl admiră și Îl iubește. Ea nu visează la escapade senzaționale, doldora de clișeele feminismului provincial al micilor matroane nefericite. „Bovarismul” ei este nul. Eroina lui Musil ar avea, probabil, formulări drastice despre mediocritatea iluziilor și a eșecului În neautentica și, până la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și fracții, și fragmente, și funcții conflictuale, complementare, până la incertitudinea „realității”. Realitatea!... a cărei măreață simplitate și complexă plenitudine l-au fascinat totdeauna pe Musil și pe care n-a Încetat s-o suspecteze. Nu este Întâmplător că Robert Musil admira scriitorii „realiști”, precum Sigrid Unset, Maxim Gorki, Selma Lagerlöf, dar n-a putut niciodată să le semene. Cum nu este Întâmplător că ferocitatea cu care critica a respins și forfecat fără milă nuvela Perfecționarea unei iubiri, venind după marele succes
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urmă, contradictoriu, contrariant - conjunctul dintre acuitate și adâncime, dintre prospețime și durată, dintre originalitate și adevăr. Metamorfozele și conflictele literaturii lui Bruno Schulz sunt flagrant deosebite de ale lui Kafka, În a cărui descendență este frecvent situat. Schulz l-a admirat, Însă, pe Kafka, al cărui roman Procesul l-a și tradus, În 1936, În poloneză. Figura tutelară a Tatălui nu are la Schulz nimic opresiv, ci este, dimpotrivă, eliberatoare. Nelimitata sa predispoziție infantilă și ludică se opune maturității prozaice, rigide
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Odéon 21. Cinicul feroce, Încântat să răstoarne axiome și canoane, valori și virtuți, era un bărbat scund, subțire, fragil, de o prevenitoare curtoazie. Cel care scrisese, cândva, că dacă ar fi evreu s-ar sinucide și Îl respinsese pe Dumnezeu, admirându-i Însă pe Führer și Căpitan, se Înfățișa modest și tandru, modulat după regulile politeței. Franctirorul adulat al literelor franceze, o celebritate, locuia Într-o mansardă studențească spre care, până În ultimii ani, când se instalase ascensorul, se cățăra voinicește, ne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul invizibil, un soi de „aristocrat” literar și el, de origine socială modestă și deloc agreat de comunitatea etnică din care făcea parte. Știa că Hannah Arendt era Înmormântată la Bard. Nu o admira. „Avea un picior În nazism, cu Heidegger, celălalt În comunism, cu al doilea soț, Bleicher, profesorul de filosofie de la Bard. Ăsta fusese În conducerea comuniștilor germani, cred. Nu vorbea niciodată despre asta. Știa prea multe, se ferea de confesii.” Când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În interviul din 1999 Bellow a dat răspunsuri mai curând stânjenite, evazive. Nu Îi convenea subiectul, am simțit imediat. Nici amintirea fostei soții, nici cea a lui Eliade, nici măcar cea a lui Eugen Ionescu pe care a Înțeles că Îl admiram nu Îl stimulau să vorbească. Devenea limpede abia acum de ce În toți acești ani nu discutase niciodată cu mine textul meu despre Eliade, nu mă Întrebase nimic despre ceea ce deja știa sau Încă nu aflase despre România, nu mă avertizase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a scăpat și unde continuă să sape, continuu, prin lectură și scris, În subterana vieții sale, pentru a o ruina, se substanțializează În noul roman prin mărturia celor de care a fost apropiat (soția, amanta, redactorul de editură care Îl admiră până la monomanie). Faptul că unele date biografice și replici din Kaddish par contrazise În Liquidation devine mai puțin important decât complementaritatea celor două cărți, variante ale unui portret (sau autoportret) fictiv, articulat În epicentrul dezastrului moral al secolului XX. Retrospectiva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
didactic, abolind viața frazei, modulațiile, rafinamentele, vulgaritățile ei. Speriați de elasticitatea, obscuritătile, anomaliile, argoul, asperitățile, surprizele stilistice ale autorului, intermediarii Îl și uită, nu o dată, pe acesta, grăbiți doar să-l „Încetățenească” În propria lor limbă. Nu puteam decât să admir, din nou, curtoazia generoasă a lui Claudio și În buna colaborare cu buni traducători. „Fidelitatea trebuie să fie, ca toate fidelitățile, absolut liberă”, Încheiase Claudio seminarul nostru tripartit. „Toate infracțiunile sunt permise pentru a păstra, În limba-țintă, esența originalului. Opțiunile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
definiție și circumstanțe, necunoscut, dar poate fi, prin asumarea imaginarului, reprezentat. Autorul refuză să accepte relația de mutuală excludere Între viață și moarte, ca și Între derivatele lor opuse. Scriind visul unor decedați, mari creatori și gânditori pe care Îi admiră, Tabucchi creează reprezentări ale subconștientului somnolent, animă viața cerebrală, pune la Îndoială capacitatea sau necesitatea minții de a muri”. Reprezentarea devine, În cele din urmă, un joc pe care mintea Îl joacă Împotriva ei Însăși, șansa de a vedea ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prieteni nu erau ocrotiți de sarcasmul conținând și un soi de milă și necruțare de sine pentru ghinionul acestei proveniențe caricaturale. Oapartenență, s-ar zice, trecând, insidios, În viziunea asupra lumii Însăși, chiar și a celei americane pe care o admira, cu un limpede sentiment de gratitudine. Doar un nume beneficia de perfecta intangibilitate a afecțiunii: sora sa, Lica. O adorase, se pare, și făcuse totul s-o scoată din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adus aici clar pentru exterminare, căci nu avea nici o legătură, nici cu procesul, nici cu „reeducarea”de la Pitești. Dan Dumitrescu student la Facultatea de Medicină din Iași, un tânăr cu o aparență frumoasă, curajos, puternic spiritual, calități pentru care era admirat de toți camarazii. în închisoarea Pitești atât de groaznic a fost torturat încât și ultima fibră musculară și nervoasă căpătase deformații permanente. Devenise un alt om. Din înger devenise demon; din sfânt torționar. I se crease un nou reflex condiționat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un cartonaș, data la care trebuia returnată cartea, iar cartonașul era introdus într-un buzunărel de pe interiorul copertei din spate. Așa se proceda în copilăria mea și mie îmi plăcea sistemul. În timp ce ea manevra meniul cu multă îndemânare, i-am admirat spatele și părul lung și frumos. Nu știam ce să cred despre ea. Era frumușică, amabilă, părea inteligentă, fusese capabilă să mă impresioneze cu intonarea titlului. Ca pe o poezie. Nu găseam nimic care să nu-mi placă la ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
minte că erau ochi de sticlă, dar mișcarea pupilelor adeverea că nu erau. Cred că avea un metru nouăzeci și cinci și era foarte lat în umeri. Cămașa, uriașă de altfel, stătea să-i plesnească peste piept. Matahala și-a admirat câteva clipe opera - adică ușa dărâmată - și apoi m-a privit ca pe un dop scos dintr-o sticlă de vin. Nu cred că-i făceam impresia unei ființe umane. Mă analiza ca și pe alte piese de mobilă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce naiba îi trebuia atâta ulei? Ciudat! Paznicul a ieșit de sub căruță și mi-a făcut semn cu mâna în chip de salut. Mi s-a părut bine dispus. — Cam devreme, cam devreme! Ce vânt te-aduce aici? Am ieșit să admir zăpada. Se vedea atât de frumos de sus, de pe deal! Paznicul pufni în râs și-mi puse, ca de obicei, mâna pe umăr. Nu avea nici măcar mănuși. — Ești tare ciudat! Toată iarna o să ai parte de zăpadă și tu cobori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]