12,606 matches
-
dorința de-a nota evenimentele importante ale vieții, sau gândurile ascunse ale universului meu. Am pornit din Iași, marți, 27 decembrie, fără să ne gândim la ghinioane, cu acceleratul de 6,15 dimineața. Deși ninsese și Crăciunul l-am trăit alb imaculat, în dimineața plecării a început o ploaie măruntă, așezată și insistentă, bătându-și joc de zăpada care face bucurie copiilor. Emoțiile erau nelămurite, starea psihică neclară (am avut și ghinionul de-a rata examenul de conducere de două ori
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
variantă. Stăm într-un fel de casă care bănuiesc că are mai multe camere. Avem un apartament de două camere și o baie, o terasă cu zid jos de piatră în fața intrării și un peisaj de vis. Casa, văruită în alb, cu arcade susținute de stâlpi rotunzi, acoperișul de olane cărămizii având o cornișă din lemn vopsit în negru, ferestrele, nu prea mari, cu grilaje frumoase din fier forjat, desenul lor remarcându-se pe albul pereților, interiorul auster, toate acestea ne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
peisaj de vis. Casa, văruită în alb, cu arcade susținute de stâlpi rotunzi, acoperișul de olane cărămizii având o cornișă din lemn vopsit în negru, ferestrele, nu prea mari, cu grilaje frumoase din fier forjat, desenul lor remarcându-se pe albul pereților, interiorul auster, toate acestea ne dau o stare de confort pios, răcoarea zidurilor fiind atât de bine venită în timpul zilelor caniculare. Balcic - joi 22 iulie 2004, ora 07.00 Nu mai pot dormi. Mi-e dor de foșnetul frunzelor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de reședință, plus delicatese "de acasă". Uneori, acțiunile surprindeau prin originalitate lor, ca de exemplu recepția de la ambasada Franței, care în subsolul imens al clădirii a pregătit pe 4 mese la fel de imense 2 butoaie cu vin, unul roșu și altul alb, și un hectar de brânzeturi, care de care mai apetisante, pâine, nuci, struguri și... cam atât! A fost minunat! Știați că Franța e cea mai democratică țară din lume, nu pentru Revoluția de la 1789 sau Comuna din Paris, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se adunau la Giurgiu în vederea încheierii contractelor, de pe urma celor două motonave tot Giurgiul dispunând de piper, cafea, foi de dafin, drojdie, făină, carne și în câteva rânduri și de câteva tone de vopsea furnizată de patronul austriac pentru vopsirea în "alb strălucitor" a navelor, vopseaua "ce-ți lua ochii" ajungând însă pe pereții și pe gardurile din bătrânul port genovez). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și fructe proaspete, castraveții murați și compotul de prune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
altul 7 kilometri, pe care în noaptea de Revelion se aflau peste un milion de "cariocani" naturali sau de adopție ca noi și câteva mii de gură-cască de toate naționalitățile, veniți special pentru Revelionul de la Rio. Majoritatea erau îmbrăcați în alb, pregătiți pentru ruga către Iemanja, zeița mării. Trimeteau pe valurile oceanului mici bărcuțe de lemn în care puneau flori, ofrande pentru Iemanja și câte o lumânărică. Dacă lumânarea rămânea aprinsă și bărcuța înainta pe valuri, era semn că Iemanja ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
speciale. După instalare și un duș reconfortant, am sunat-o pe doamna Rusu și peste o oră plecam împreuna la Muzeul de artă , unde eram așteptați pentru montarea expoziției. Ni s-a pus la dispoziție un etaj întreg și pe albul pereților scoarțele noastre arătau superb. Pe baza fotografiilor trimise cu o lună înainte, cei de la Muzeu făcuseră afișe care fuseseră împânzite prin tot orașul și un frumos catalog. Seara am petrecut-o cu doamna Rusu și câțiva prieteni de-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai răcoros. Lucrările la Palat au fost inițiate în 1840, "înaltul locatar" mutându-se aici la 1845. Astăzi, Palatul a devenit "Museu Imperial". Palatul este, în comparație cu alte edificii senioriale europene, o clădire modestă, de două etaje, zugrăvită în roz și alb, care adăpostește mobilier și obiecte personale ale familiei imperiale, fotografii, cărți, manuscrise, bijuterii, costume pentru acțiunile protocolare. În grădina Palatului pot fi admirate trăsuri din secolele XVIII și XIX, cu decorații de aur și harnașamente pentru 8 cai. În apropiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de șantier", verificând zilnic ce și cum s-a făcut. Lucrările trebuiau terminate înainte de 15 decembrie, dar s-au prelungit, din cauza sărbătorilor, până la 15 ianuarie. Oricum, de ziua lui Eminescu Cenușăreasa devenise Prințesa și arăta superb, ca o mireasă, în alb strălucitor și cu borduri ici și colo de cărămidă smălțuită roșie. Aranjasem și gradina, tăind toate tufele crescute aiurea, plantasem trandafiri și iasomie, semănasem gazon, iar în fața ambasadei plantasem un palmier și tufe de leandri roz și albi. Toți trecătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tr)gând din narghilea. Dennis m) duce Într-un stabiliment cu jocuri de noroc, Într-o cafenea, unde oamenii trântesc pe mas) c)rți de joc mari și joac) biliard. Postavul verde este peticit cu leucoplast și nu exist) bil) alb) - treiul lovește În nou), iar cinciul În paisprezece. Juc)torii sunt tineri, bruneți, subțirei, cu o min) serioas). Într)m Într-o sal) de body building, aproape de Via Dolorosa. O numesc sal) de body building deoarece cu greu aș putea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de șase zile” etiopienii au schimbat lac)tele și au putut folosi din nou ușile. Au dou) capele mici cu icoane - destul de primitive -, iar pe pereți sunt pictate niște dungi stacojii, verzi și galbene, portretele unor patriarhi cu b)rbi albe și priviri fixe. Din umbr), prind contur niște preoți cu p)l)rii mari, negre. Cu secole În urm), ei au pus st)pânire pe acest loc sacru și nu au mai renunțat la el. Comedii În care planșetele pleac
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
prea b)trân s) mai alerge, are dinții stricăți, ochii de sub latele maro sunt lipsiți de str)lucire, iar sub coad) toat) blană Îi e Încâlcit). Mississippi este o c)tea mare, cu picioare lungi, cu blană scurt), maro cu alb, inteligent), vioaie, afectuoas) și lacom). Este un „câine pentru copii” - ți se așaz) În brațe, pune o lab) pe brațul ț)u când iei ceva apetisant, care i s-ar p)rea c)-i este destinat. Pentru c) are vreo
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Chicago Inc) se mai purtau must)ți mari, ca ale acestor soldați și oameni de stat. Le vedeai pe South Halsted Street, În apropiere de Hull House, În cafenele și magazine de dulciuri. Cei care conduceau furgoanele bogat ornate În alb și stacojiu ce transportau vafele și care-i anunțau pe copii prin sunete de goarn) purtau astfel de must)ți bogate. (Vafele, din aluat nedospit, cleioase și preș)rate cu zah)r pudr), un penny bucată.) Ne uit)m prin
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fost Începutul unei relații speciale cu Grotowski, care s-a dezvoltat În timp. L-am revăzut după un an la Festivalul internațional de la Persepolis. Aproape că nu l-am recunoscut când l-am zărit coborând din avion, Îmbrăcat complet În alb, cu barbă și păr lung, slăbit, arătând ca un fel de apostol. Venea din India, unde fusese pentru un timp În contact cu un yogi renumit. Același fior mistic, ascuns ani și ani sub costumul cu vestă și cravată neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
repetiție, pe malul Senei am văzut venind spre mine un bătrân care, cu gestul cel mai firesc, mi-a pus În palme un porumbel alb și a dispărut fără nici o explicație: „renașterea“ lui Oreste: cel crezut mort apărea Îmbrăcat În alb, pe o scară care părea să coboare din cer, În sunet de clopote tibetane care aveau o reverberație perfect potrivită cu momentul recunoașterii dintre sora și fratele revenit printre cei vii. Mulți ani mai târziu, la București, după ultima reprezentație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
relație directă cu momentul prezent, cu ceva care e În aer și poate fi captat. Sigur că sensul metafizic al subiectului era mai puțin evident, deși finalul operei celebra reconcilierea conflictelor pe melodia senină, armonioasă a corului care, Îmbrăcat În alb, crea o punte Între sală și scenă. Soliștii și actorii, adunați În jurul Mesei Tăcerii a lui Brâncuși, executau mișcări hieratice și liniștitoare, ca pe un ritual În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
revăzută, mai 1964). Cele două mutări descrise În capitolul 14 au fost republicate În Probleme de Șah de Lipton, Matthews & Rice (Faber, 1963, p. 252). Cea mai amuzantă invenție a mea este Însă o problemă de „Mutare de retragere a albului“ pe care am dedicat-o lui E.A. Znosko-Borovski, publicată de el prin anii treizeci (1934?) În cotidianul emigranților din Paris, Poslednie Novosti. Nu-mi amintesc Îndeajuns de limpede poziția pentru a o putea consemna aici, dar poate că vreun iubitor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
comun al timpului, un mediu total diferit de lumea spațială, pe care nu numai omul, dar și maimuțele, și fluturii o pot percepe. În acea clipă, am devenit extrem de conștient că ființa de douăzeci și șapte de ani, Înveșmântată În alb și roz, care mă ținea de mâna stângă, era mama și că ființa de treizeci și trei de ani, Înveșmântată Într-un alb necruțător și În auriu, care mă ținea de mâna dreaptă, era tata. În timp ce ei Înaintau cu pas regulat, eu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pot percepe. În acea clipă, am devenit extrem de conștient că ființa de douăzeci și șapte de ani, Înveșmântată În alb și roz, care mă ținea de mâna stângă, era mama și că ființa de treizeci și trei de ani, Înveșmântată Într-un alb necruțător și În auriu, care mă ținea de mâna dreaptă, era tata. În timp ce ei Înaintau cu pas regulat, eu pășeam țanțoș Între ei, apoi alergam și iarăși pășeam țanțoș, din strop de soare În strop de soare, pe mijlocul unei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă, imperturbabilă, Întoarsă spre cer. De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice de hei-rup ale bărbaților invizibili
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sărmanul țarevici atât de mititel, În uniformă cercheză cu pumnal și cartușieră, surorile lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți. Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea s-o sufere, condamnând cu aceleași lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au fost expediate din Nisa cu un mesager special, s-au obținut toate florile cu care se obișnuiseră simțurile lui rătăcite, În toată varietatea și bogăția lor; o porțiune din zidul casei, vizibil de la fereastră, a fost zugrăvit Într-un alb strălucitor, pentru ca de fiecare dată când Își recăpăta relativ luciditatea, să aibă impresia că se află În siguranță, pe iluzoria Riviera Înscenată artistic de mama; și aici s-a stins În pace, pe 28 martie 1904, cu exact optsprezece ani
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din marii mei preferați, ajunsese atât de scurt, Încât abia mai putea fi manevrat. Doar cel alb, albinos slăbănog printre creioane, Își păstra lungimea inițială sau cel puțin și-a păstrat-o până ce am descoperit că, departe de a fi un șarlatan care nu lăsa nici o urmă pe hârtie, era unealta ideală, de vreme ce Îmi puteam imagina orice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
orice clipă altele mai atrăgătoare mă făceau să mă opresc cu răsuflarea tăiată. Îmi amintesc cum Într-o zi mi-am apropiat cu precauție plasa de un Hairstreak neobișnuit care se așezase curajos pe o crenguță. Vedeam clar W-ul alb de pe partea de dedesubt a trunchiului. Aripile erau Închise, iar cele inferioare se frecau una de cealaltă cu o ciudată mișcare circulară - producând probabil un vag țârâit jucăuș, prea acut pentru auzul omului. Îmi doream de mult acea specie și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee. Sub pinii Ponderosa Înfloreau crini Mariposa. În depărtare, umbrele norilor fugari Împestrițau verdele Întunecat al versanților de deasupra arborilor de construcție și griul cu alb al vârfului Longs. Mărturisesc că nu cred În timp. Îmi place să-mi strâng covorul fermecat după folosință, În așa fel Încât să suprapun o parte a modelului peste alta. Vizitatorii n-au decât să se Împiedice. Și bucuria cea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]