10,052 matches
-
de comandanții germani era separarea în două niveluri a problemei. Unitățile aviației de vânătoare care apărau zona Mării Nordului au fost subordonate "Luftgaukommando" XI (Comandamentul Districtului Aerian 9) din Hannover. Aceste unități ale aviației de vânătoare aveau să funcționeze ca un comandament autonom, "Jagdfliegerführer". Comandant a fost numit "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher, fostul comandant al II./"Jagdgeschwader" 77. Schumacher își începuse serviciul în "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană) în Primul Război Mondial cu gradul de aspirant, luând parte la Bătălia Iutlandei. Șefii săi
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
ușor să coopereze cu cei din "Kriegsmarine". Schumacher și omologul său din marină aveau însă același grad, nu aveau atoritate unul asupra celuilalt, iar lipsa unității de comandă s-a menținut. Schumacher a fost numit la comanda Stab./ "Jagdgeschwader" 1 (Comandament/Escadrila de vânătoare 1, ori JG 1), cunoscută și ca JG Nord (Escadrila de vânătoare Nord) ori JG Schumacher. În afară de aparatele Bf-109D și 109E, escadrila a fost echipată și cu Messerschmitt Bf 110. Inactivitatea din timpul Războiului ciudat a permis
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
războiului de o forță de apărare aeriană eficientă. În același timp, bombardamentele aeriene diurne ale aliaților împotriva țintelor din Germania au fost în număr mic în perioada 1939-1940. Responsabilitatea apărării spațiului aerian german cădea la începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Statului Major al "Luftwaffe" Hans Jeschonnek, a definit pentru prima oară rolul avioanelor de vânătoare de zi în cadrul sistemului de apărarea a teritoriului german. Unitățile de avioane de vânătoare erau desemnate unor sarcini defensive specifice și erau puse sub comanda comandamentelor antiaerian local. În cele din urmă, toate escadrilele de avioane de vânătoare aveau să fie trecute sub comanda unei dintre cele câteva "Luftflotten" (Flote Aeriene), care trebuiau să urmărească apărarea obiectivelor germane într-o manieră „legată direct cu conceptul strategic
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
investițiile necesare și era mult mai puțin puternică în comparație cu alte ramuri ale Luftwaffe și a avut un ritm de dezvoltare mai slab decât acestea după izbucnirea ostilităților. Ca o consecință imediată, Forțele de vânătoare nu aveau niciun reprezentant în Înaltul Comandament. Forțele de vânătoare au rămas împărțite între mai multe Flote aeriene și nu au fost puse sub o comandă unificată. Când înainte de izbucnirea războiului s-a pus problema organizării unui anumit tip de apărare aeriană, graba cu care a fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a crescut doar cu o treime. Creșterea forțelor defensive aeriene și dezvoltarea conceptelor lor s-au datorat în principal activității inamicului. Planificarea defensivei aeriene a fost tot timpul una de tip reactiv. La Reichsluftfahrtministerium (RLM, Ministerul Aerului) sau al Înaltului Comandament (OKL) nu a existat niciun departament tehnico-tactic. Din acest motiv, "Luftwaffe" nu avut nicio strategie pentru oferirea de echipamente militare forțelor sale. Începând cu anul 1940, întreaga planificare s-a făcut exclusiv pe termen scurt și era influențată din punct
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
experiență să fie imposibile. Pentru ca situația să fie și mai proastă, nu a existat nicio organizație de comandă a aviației de vânătoare la începutul războiului și nu au fost niciodată suficienți piloți ofițeri care să fie numiți în funcție atunci când comandamentele de vânătoare au fost organizate. La nivelul întregii "Luftwaffe" erau foarte puțini ofițeri de Stat Major. Efortul de război german a fost influențat negativ de faptul că foar 5% dintre ofițerii de comandă ai "Luftwaffe" aveau pregătire tehnică, iar majoritatea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a redus capacitate operațională. Operațiunile efectuate în condiții meteo defavorabile au pus o amprentă negativă asupra unităților de vânătoare, au provocat pierderi mari de personal și aparate de zbor și au provocat o scădere a moralului și încrederii în Înaltul Comandament. Chiar și OKL nu a înțeles nevoia de creștere a puterii RLV. Toate raidurile trebuiau executate cu maximul de forță, ceea ce a dus la rapida epuizare a apărătorilor. O contribuție la starea de epuizare a echipajelor de vânătoare a fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
217 și 4.000 Messerschmitt Bf 109. Milch a ordonat limitarea risipei. El a cerut ca metalul să fie reciclat, iar metalul din avioanele prăbușite să fie refolosti. Aceste măsuri au crescut disponibilitatea de metal cu 57%. În ciuda eșecurilor Înaltului Comandament și ale lui Göring, conducătorii industriei aeronautice au reușit să stabilizeze producția și să acopere pierderile "Luftwaffe". Hans Jeschonnek s-a opus la început planurilor lui Milch pentru creșterea producției. Dar în iunie, el și-a schimbat poziția și a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a fost baza navală de la Wilhelmshaven. Aceste raiduri au continuat în decembrie 1939. În timpul luptelor aeriene cunoscute ca Bătălia din Golful Heligoland de pe 18 decembrie 1939, RAF a pierdut 12 din cele 22 de bombardiere care au participat la misiune. Comandamentul bombardierelor a fost forțat să accepte că nu poate face față luptelor diurne și a hotărât începerea bombardamentelor de noapte. Strategii britanici discută încă pe tema naturii strategiei britanice în perioada 1939-1941, care va deveni baza strategiei britanice de-a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
comanda RAF Bomber Command în 1942, el a folosit acest raport ca pe un argument în favoarea bombardamentelor „în zonă” . Organizatorul aviației de vânătoare nocturnă Josef Kammhuber a recrutat doi ași ai aerului, pe Hermann Diehl și pe Wolfgang Falck în comandamentul său. Aceștia au fost două dintre cele mai importante figuri ale sistemului vânătorii de noapte. Folosind radarul " Freya", ei au reușit să conducă avioanele de interceptare până la 500 m de bombardierele inamice. Diehl a contribuit la dezvoltarea apărării sprijinite de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Reich" cu scopul protejării Germanii și a restului Europei Centrale. "Reichsmarschallalul" Hermann Göring i-a ordonat pe 27 septembrie 1940 generalului-locotenent Hubert Weise, comandnatul "I.Flakkorps" (Corpul antiaerian I), care se distinsese în timpul Bătălia Franței, să formeze "Luftgaukommando III". Acest comandament a fost conceput inițial să protejeze Berlinul, dar mai apoi aria sa de responsabilitate s-a extins pentru ca să asigure apărarea aerinană până în sud la Dresda. Weise a format "Luftwaffenbefehlshaber Mitte" (Comandamentul Central al Forțelor Aeriene - "Lw Bfh Mitte") pe 24
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
distinsese în timpul Bătălia Franței, să formeze "Luftgaukommando III". Acest comandament a fost conceput inițial să protejeze Berlinul, dar mai apoi aria sa de responsabilitate s-a extins pentru ca să asigure apărarea aerinană până în sud la Dresda. Weise a format "Luftwaffenbefehlshaber Mitte" (Comandamentul Central al Forțelor Aeriene - "Lw Bfh Mitte") pe 24 martie 1941. Weise a creat de asemenea și "Nachtjagddivision" (Divizia Vânătorilor de Noapte) sub comanda generalului-maior Josef Kammhuber, care a avut ca obiectiv respingerea atacurilor de noapte ale RAF Bomber Command
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
mari decât ale B-17, dar în schimb nu putea să mențină formația de zbor la altitudini mai mari de 21.000 picioare, ceea ce îl făcea mai vulnerabil la focul de baraj al artileriei antiaeriene și la atacurile avioanelor de vânătoare. Comandamentul american nu luase în considerație nevoia pentru dotarea cu avioane de vânătoare cu rază lungă de acțiune în 1942 și, la fel ca RAF, considerase că bombardierele vor putea tot timpul să își croiască drumul către țintă. Dat fiind acest
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a făcut ca bombardamentele în adâncul teritoriului german să fie suspendate în octombrie 1943. Doar după introducerea noului aparat cu rază lungă de acțiunea P-51 Mustang, capabile să escorteze bombardierele până la țintă și înapoi, bombardamentele strategice au fost reluate. Comandamentul german nu avea o părere bună despre forțele aeriene americane. Göring i-a dat asigurări lui Hitler că bombardierul B-17 era de o calitate mizerabilă, americanii fiind în stare să fabrice doar frigidere funcționale. Generalul-colonel Hans Jeschonnek a comentat în
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de război, a contribuit substanțial la opera de reorganizare a oștirii și a sistemului național de apărare a țării între anii 1879-1890, care a inclus, printre altele, trecerea armatei la cadrul de pace (1879), elaborarea și aplicarea Legii asupra organizării comandamentelor militare (1882), a Legii asupra administrației militare, adoptarea Legii asupra serviciului de stat major (1883) și a Regulamentului asupra serviciului de stat major. A lăsat posterității lucrarea de memorii „Campania 1877-1878” Bustul este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul
Bustul generalului Alexandru Cernat din București () [Corola-website/Science/332760_a_334089]
-
major. A lăsat posterității lucrarea de memorii „Campania 1877-1878” Bustul este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2375, . Monumentul se află în curtea clădirii de pe strada Știrbei Vodă nr. 75, sector 1, unde a funcționat Comandamentul Armei Geniului, în prezent sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA).
Bustul generalului Alexandru Cernat din București () [Corola-website/Science/332760_a_334089]
-
au făcut câteva greșeli strategice și operaționale: Din punct de vedere militar, strategia română a fost cea mai proastă. Alegând Transilvania ca obiectiv prioritar, armata română a ignorat total armata bulgară din spatele ei. Când ofensiva prin munți a eșuat, înaltul comandament român a refuzat să economisească forțele de pe front pentru a permite crearea unei rezerve mobile, cu care amenințarea de mai târziu a lui Falkenhayn să fie respinsă. Românii nu și-au masat nicăieri forțele în mod corespunzător pentru a obține
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
aprilie 1856, Glatz, Prusia - d. 1942, Germania) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 10 Infanterie, Corpului I Armata și Corpului X Rezervă. A îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. s-a născut la 5 aprilie 1856, fiind ultimul din cei zece copii ai cuplului Hermann și Agnes Kosch (născută Heinrich). La 3 aprilie 1880, s-a căsătorit cu
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
Pour le Mérite", cu frunze de stejar. La sfârșitul lunii februarie 1916, a participat la Bătălia de la Verdun, fiind avansat la gradul de "general de infanterie" la 18 august 1916. La 28 august 1916 a fost numit la conducerea nou-înființatului Comandament General 52 Rezervă, care a fost dislocat în Bulgaria la frontiera cu România. Între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916 se desfasoara Bătălia pentru București. „Grupul Kosch”, aflat sub comanda generalului August von Mackensen a trecut Dunărea pe la Zimnicea și
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
în Moldova. Începând cu 1 mai 1917, generalul Kosch a asigurat comandă temporară a Armatei 9 după plecarea generalului Falkenhayn și până la sosirea generalului Johannes von Eben. După desființarea „Armatei Dunării”, în martie 1918 Kosch a participat în calitate de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă la ocuparea Ucrainei și luptele împotriva Armatei Roșii. La 1 mai 1918 a fost numit comandant al tuturor trupelor din Taurida și Crimeea. După război a preluat comanda de "Forțelor de Supraveghere a Frontierei Estice". A trecut
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
și prin grija pentru menținerea unui moral ridicat în cele mai dificile momente ale luptei. Bătălia de la Lule Burgas s-a încheiat cu victoria bulgarilor dar armata bulgară a avut peste 20.000 de victime, fapt care a determinat Înaltul Comandament bulgar să ordone trupelor trecerea în refacere pentru câteva zile. Ulterior Divizia 4 Infanterie a luptat pe linia Chataldzha, până la încheierea ostilităților. În cel de-Al Doilea Război Balcanic Divizia 4 Infanterie, incluzând regimentul 8 Infanterie, a făcut parte din
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
din compunere au fost redislocate succesiv pe alte fronturi, începând cu Divizia 14 Infanterie, urmată de Diviziile 7 și 8 Infanterie. Divizia 15 Infanterie va rămâne pe poziție pe Valea Oituzului, intrând în compunerea Armatei 2. La 13 decembrie 1916 comandamentul Armatei de Nord a fost desființat, marile unități din compunerea sa continuând să lupte în compunerea Armata 1 și Armata 2, participând la operațiile militare până la sfârșitul războiului În baza Directivei operative nr. 1 și a Ordinului Marelui Stat Major
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
fi atacată de forțe mult superioare. În fața atacurilor unor forțe numeroase se va retrage treptat pe frontieră, cu misiunea de a apăra teritoriul național, în regiunea cuprinsă între Valea Bistriței și Valea Cașinului"”. Sub presiunea evenimentelor și datorită erorilor înaltului comandament român, retragerea avea să se materializeze extrem de repede. După cum arăta uletrior, malițios și subiectiv, dar pe fond corect generalul Gheorghe Dabija: „"Se străbate în înaintare 130 km în timp de 23 de zile iar aceeași distanță se străbate în retragere
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
ocupa un front de 55 de km la sud - sud-est de Sibiu, pe aliniamentul Racovița-Avrig-Săcădat-Cașolț-Gura Râului, cu flancurile sprijinite pe Munții Făgăraș la est și Munții Cibin la vest. Marile unități ale corpului erau dispuse astfel: Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armatei 9: Corpul XXXIX Rezervă cu trei divizii de infanterie - Divizia 76 Rezervă, Divizia 187 Rezervă și Divizia 51 Honvezi - precum și Corpul Alpin. Bătălia de la Sibiu nu a fost atât câștigată de partea germană cât
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]