10,301 matches
-
Ockham merge mai departe în localizarea sursei moralei din voința divin], afirmând c], având în vedere c] Dumnezeu este omnipotent, el poate face orice, în afar] de ceea ce este imposibil din punct de vedere logic. Criteriul imposibilit]ții logice este contradicția. Deci, dac] o afirmație nu este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic și, în felul acesta, creat] de Dumnezeu. Dar o afirmație moral] precum „furtul este permis” nu este contradictorie - chiar dac] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din voința divin], afirmând c], având în vedere c] Dumnezeu este omnipotent, el poate face orice, în afar] de ceea ce este imposibil din punct de vedere logic. Criteriul imposibilit]ții logice este contradicția. Deci, dac] o afirmație nu este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic și, în felul acesta, creat] de Dumnezeu. Dar o afirmație moral] precum „furtul este permis” nu este contradictorie - chiar dac] este fals]. Similar, dac] Dumnezeu este omnipotent, atunci El
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie realizat] pentru a obtine pl]cere: pl]cerea este unul dintre mijloace, scopul fiind procrearea. Totuși, punctul slab al acestui argument (mai ales în formele sale simpliste) iese cu ușurinț] la iveal]. Orice acțiune este greșit] dac] într] în contradicție cu o functie biologic] relevant]; ar însemna c] pan] și comportamente inofensive că s]rutul și scrisul (sau tehnoredactarea) sunt, de asemenea, greșite. Gură trebuie folosit] pentru hr]nire și (posibil) vorbire și nu pentru s]rut; deși mâna este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste virtuți s] nu fie reunite sub semnul uneia singure, ci s] împ]rt]șeasc] aceeași esenț], prin urmare s] dețin] un înțeles comun. Aristotel era de p]rere c] un prost nu poate avea nici o virtute, afirmație aflat] în contradicție cu morală creștin]. O teorie mai recent] este cea a lui Edmund Pincoffs, care propune o abordare „funcționalist]” a virtuții, potrivit c]reia adev]ratele virtuți sunt cele indispensabile unei vieți decente, indiferent de forma pe care o îmbrac] „viața
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ecosistemelor și a biosferei. De asemenea, holismul ecologic poate fi asociat oric]rei etici descrise anterior. Spre exemplu, asocierea cu etică drepturilor animalelor ar presupune atât luarea în considerare a intereselor animalelor, cât și conservarea biosferei. În cazul unei eventuale contradicții, spre exemplu, un caz particular în care salvarea unor animale este posibil] doar prin simplificarea unui ecosistem, este necesar] g]sirea unui compromis sau a unei soluții compensatorii. Argumentarea eticii mediului Este ușor de evaluat în ce const] atracția pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucruri ale acestei lumi, trebuie s] fie subordonat dobândirii mântuirii eterne („Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii”) (Cor. 7, 32-33). Deși Sfanțul Pavel postula un ideal aflat în contradicție cu înv]ț]turile Noului Testament și, desi influențat de tendințele dualiste grecești, a fost aproape de a sugera c] sexul este un r]u în sine. Pe m]sur] ce Biserică dorea s] realizeze convertiri în rândul neamurilor, moștenirea să
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
om sau animal, moartea ne reduce pe toți la nimic” (1985). Viziunea lui Regan asupra drepturilor are unele deficiențe. Este o viziune care îl las] pe individ paralizat atunci când trebuie s] fac] o alegere dificil] sau îl forțeaz] s] accepte contradicția c] toți suntem egali, dar, în unele cazuri, unii sunt mai egali că alții. Punctul lui de vedere încearc] s] conserve valoarea individului dincolo de orice considerație asupra meritelor acestuia. Totuși, în încercarea de a minimiza impactul îndemnurilor de promovare „a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
devenit instituția central] și cea mai important] virtute a societ]ții moderne. Dar versiunea popular] degradat] a tezei lui Smith („l]comia este bun]”) nu era de natur] s] conduc] la subiectul eticii afacerilor (nu cumva aceast] expresie este o contradicție în termeni?), iar analiza moral] a afacerilor a p]strat înclinația perioadelor antice și medievale de a se împotrivi afacerilor. Oameni de afaceri precum Mellon și Carnegie susțineau conferințe pe tema virtuților succesului și a obligațiilor pe care le au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are loc nu într-o jungl], ci într-o comunitate pe care o servește și de care depinde în același timp. Lumea afacerilor înseamn], în primul rând, cooperare. Competiția este posibil] doar în cadrul limitelor stabilite de interese comune și, în contradicție cu metaforă „fiecare pentru sine”, afacerile implic] aproape întotdeauna cooperare și încredere reciproc], nu numai corporații, ci și rețele de furnizori, angajați, clienți și investitori. Competiția este o tr]s]tur] esențial] a capitalismului, dar etichetarea ei greșit], ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ianjen pentru c] ajung s] cred, în mod fals, c] p]ianjenii eman] un miros nepl]cut. Cu sigurant] am spune, în mod obișnuit, c] am „o dorinț] irațional]”. Oricum, motivul pentru care am spune acest lucru nu este în contradicție cu ideile enunțate pan] acum, pentru c] dorința mea de a nu fi niciodat] aproape de un p]ianjen se bazeaz] pe o alt] dorinț] și percepție: dorința mea de a nu simți acel miros nepl]cut și percepția mea conform
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doctrin] reducționist]. Deși exist] adev]ruri morale (de exemplu, afirmațiile adev]rate), nu exist] fapte morale sau propriet]ți particulare (stare de lucruri moral] distinct]) dincolo de faptele și propriet]țile care pot fi expuse folosind termeni amorali. Apare aici o contradicție fâț] de filosofii „intuiționiști” precum G.E. Moore (1874-1958): „Dac] sunt întrebat « Ce este binele?», r]spund c] binele este bine și cu asta basta. Sau dac] sunt întrebat: «Cum trebuie definit binele?», r]spund c] el nu poate fi definit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la situații identice, atât ipotetice, cât și actuale, este un instrument important în argumentarea moral] (Hâre, 1981, pp. 112 și urm.). Dar nimic din toate acestea nu implic] faptul c] studentul lui Sartre ar fi îndrept]țiț s] între în contradicție cu altcineva în aceeași situație care ar acționa diferit; ar putea s] considere impertinent] c] nu-și p]streaz] gândurile pentru sine. Prescriptiviștii universali susțin atunci c] judec]țile de tip „se cuvine” sunt prescriptive că imperativele simple, dar difer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi o form] de subiectivism în sensul folosit mai sus. Teoriile internaliste sunt în contrast cu teoriile externaliste, care susțin c] cineva poate accepta o judecat] moral] independent de motivațiile sale. Așadar, de exemplu, conform externaliștilor, cineva poate afirma f]r] contradicție sau chiar inconsecvent] practic]: „Ar trebui, dar nu am nici o înclinație”. Prin „inconsecvent] practic]” se înțelege greșeală logic] pe care o g]sim în afirmația: „El era deja aici, dar eu nu cred”. Internaliștii și prescriptiviștii au fost comb]tuți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se opune „lumii” c]minului, a virtuții familiale și a sacrificiului femeii, nu este doar „lumea” r]zboiului sau chiar a politicii, este și aceea a „pieței”. Conceptul „pieței” definește un ț]ram al existenței „publice” care se afl] în contradicție cu un ț]ram privat al familiei și al relațiilor personale. Structura individualit]ții, presupus] de conceptul de piaț], este una care cere o judecat] instrumental], direcționat] c]tre scopul abstract al producției și al profitului și c]tre urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
b]rbații sunt participanți atât la relațiile familiale, cât și în lumea muncii și a pieței. Iar constrângerile și obligațiile experimentate de c]tre indivizi în viața lor de zi cu zi pot duce la generarea de tensiuni acute și contradicții care pot fi experimentate atât practic, cât și moral. (Un exemplu clasic ar fi femeia care se afl] în fața conflictului dintre cerințele „impersonale” ale situației sale de la locul de munc] și ale propriilor nevoi de activitate în afara c]minului, și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un anumit mod de a gândi, care, întâmpl]tor, ține de sfera adev]rului obiectiv. Acest lucru este valabil pentru concepțiile cu privire la evoluția progresiv] și direcționat]. În cel mai r]u caz, o moral] obiectiv] este irelevant], ceea ce reprezint] o contradicție în termeni. Morală r]mane f]r] temelie. S] punem o ultim] întrebare: de ce o astfel de tez], ca cea discutat] anterior, pare neplauzibil] în mod intuitiv? De ce pare atât de ridicol - pentru mulți oameni - s] susții c] morală nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au trebuit reluate în termeni mai moderni. Atunci când, în partea a patra, volumul trece de la trecut la prezent, ni se ofer] numeroase teorii despre cum ar trebui s] tr]im și despre natura eticii, toate plauzibile, dar fiecare fiind în contradicție cu toate celelalte abord]ri. Din moment ce concluzion]m cu un set de provoc]ri la adresa întregului demers al eticii, vom încheia desigur cartea într-o lamentabil] stare de confuzie, neștiind ce s] credem despre nici o parte a ei. Pe m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Rusu ni se arată împuternicit să poarte marca unei generații binecuvântate și a unei școli de gândire pe care timpul n-ar mai putea s-o învingă în ciuda vremurilor ostile. ILIE BĂDESCU INTRODUCERE Identitate și schimbare doi termeni aparent în contradicție și o idee în jurul căreia se încheagă întreaga lucrare: identitatea în schimbare. Cum putem vorbi de identitate și în același timp de schimbare, pentru că cea dintâi este, așa cum spune Weiseltier (1997), inamicul schimbării? Lucrarea propune o perspectivă sociologică asupra acestei
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de independență deci, a revoluțiilor și a primei conflagrații mondiale; nu trebuie să uităm că pentru societatea românească toată această perioadă este una a marilor prefaceri sau transformări instituționale, este perioada finalizării trecerii de la feudalism la capitalism, este perioada marilor contradicții între "țara reală" și straturile parazitare, beneficiarele "țării legale", cum zicea Eminescu 10. În acest sens, Motru oferă o imagine-frescă, foarte sugestivă, a acelei perioade: "Individualismul european, trecut în imitația românească, în loc de a produce opere minunate, ca în Apus, a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ziua tragediei americane țopăia pe culoar: Bine le-a făcut! Bine le-a făcut! 21 septembrie Sub înaltul patronaj... Formulă subțire la origini, preluată abuziv de grosierii comuniști și exacerbată sub pantofarul epocii de aur. Conținînd, de altfel, o flagrantă contradicție în termeni, dacă juxtapunem rădăcina "patron" colectivismului plebeian. Preluată, la rîndu-i, de moștenitoarea directă, actuala administrație neocomunistă, și aplicată, indistinct, unde vrei și unde nu vrei, sub zîmbetul paternel al unui Iliescu ce vrea să ne convingă că fanul lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al mișcării. Tensiunea creată între diferitele "instanțe" definește complementaritatea lor și, în același timp, le dă sens. Formalizarea sistemului propus de Thomas ajunge la o lectură logico-structurală a tipurilor de relații dintre termenii polarizați, anume cele de contrarietate, complementaritate și contradicție. Mecanica duală a simbolului este extrapolată la nivelul ansamblului, unde devine cu adevărat "sistemică", pentru că ea poate ajuta în depășirea contrariilor și poate duce la o nouă stare de echilibru după un conflict tragic. Spre exemplu, într-o situație de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de panopticon, al cărui specific e dat de efectele de sens, obținute prin teatralizarea jocurilor de putere în relație cu configurațiile spațiale. Numai că acestea din urmă, ca și faptele pe care le înregistrează, intră ele însele în relații de contradicție (pe direcție oblică în careul semiotic), de complementaritate (pe linie verticală) sau de contrarietate (pe orizontală). Între forțele lor non-congruente care se înfruntă, sursa de sens - puterea voievodului − este complet golită de timp. Chiar ea, monograma "Io", indestructibilă, părăsește centrul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dintr-o motivație "logică", înaintea celui corespunzător principiului identității (desigur, și formulei identității, A este A, care va concentra, paradoxal, toate sensurile posibile ale identității, odată ce reglarea "logică" va funcționa judicativ). Spun "scapă din vedere", fiindcă însăși preeminența identității (alături de contradicție și terț exclus) în privința aspectului formal al cunoașterii o identitate implicând gândul diferenței, atât într-un sens ontologic, cât și în unul cognitiv este o chestiune "judicativă", dependentă, prin urmare, de principiul judicativ S este P. Astfel, așezarea identității între
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încă Aristotel, în Fizica; dar infinitul trebuie gândit în sensul de ceva potențial, care se sporește pe sine fără nici o limită; în această perspectivă, potențialitatea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine în contradicție cu "actualitatea" lui Dumnezeu, cu totul necesară (înseși ființei infinite, omnisciente, omnipotente etc.). Pe de o parte, fiecare dintre aceste atribute necesare poate fi predicat despre Dumnezeu, iar pe de altă parte, orice atribuire capătă sens numai în măsura în care "subiectul" rămâne
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
S este (nu este) P, care au primit, așadar, o "interpretare" tocmai dinspre reguli. Iar acestea nu sunt în mod absolut factori primi: țin de structura originară S P, fiindcă toate decurg, în necesitatea lor absolută sau relativă, de la principiul contradicției, el însuși dependent de formula corespondenței alethice, adică de structura judicativă originară. Așadar, linia de condiționări ar fi următoarea: a) structura judicativă originară, prin ea însăși, dar, de asemenea, ca depozitar al regulilor de corectitudine a gândirii (și rostirii și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]