10,553 matches
-
finali dați, valorile pe care le poate lua "y" prin deformări adiabatice ireversibile plecând de la σ sunt toate strict mai mari(alternativa A), sau strict mai mici (alternativa B) decât cele obținute pe cale cvasistatică. Pentru claritate, fie "x, x ... x" coordonatele geometrice ale unui sistem la temperatura "θ", și "S" entropia sa. Deoarece "T = ∂S/∂U > 0", modificând adiabatic cvasistatic coordonatele geometrice și reîntorcându-ne printr-un proces ireversibil la poziția inițială, energia internă va fi mai mare decât cea de la
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
mari(alternativa A), sau strict mai mici (alternativa B) decât cele obținute pe cale cvasistatică. Pentru claritate, fie "x, x ... x" coordonatele geometrice ale unui sistem la temperatura "θ", și "S" entropia sa. Deoarece "T = ∂S/∂U > 0", modificând adiabatic cvasistatic coordonatele geometrice și reîntorcându-ne printr-un proces ireversibil la poziția inițială, energia internă va fi mai mare decât cea de la început (deci sistemul se va încălzi), dacă alternativa A e adevarată și mai mică (deci se va răci) dacă B
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
În matematică, sistemul de coordonate carteziene este folosit pentru a determina în mod unic un punct în plan prin două numere, numite de regulă "abscisa" și "ordonata" punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
În matematică, sistemul de coordonate carteziene este folosit pentru a determina în mod unic un punct în plan prin două numere, numite de regulă "abscisa" și "ordonata" punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe cele două axe. Coordonatele carteziene sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
pentru a determina în mod unic un punct în plan prin două numere, numite de regulă "abscisa" și "ordonata" punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe cele două axe. Coordonatele carteziene sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte sisteme de specificare a poziției unui punct în plan, de ex. sistemul de coordonate polare. Folosind sistemul
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
două numere, numite de regulă "abscisa" și "ordonata" punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe cele două axe. Coordonatele carteziene sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte sisteme de specificare a poziției unui punct în plan, de ex. sistemul de coordonate polare. Folosind sistemul de coordonate carteziene, formele geometrice (cum ar fi curbele) pot fi
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
cele două axe. Coordonatele carteziene sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte sisteme de specificare a poziției unui punct în plan, de ex. sistemul de coordonate polare. Folosind sistemul de coordonate carteziene, formele geometrice (cum ar fi curbele) pot fi descrise prin ecuații algebrice, anume ecuații satisfăcute de coordonatele punctelor de pe respectiva formă geometrică. De exemplu, cercul de rază 2 poate fi descris de ecuația x
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte sisteme de specificare a poziției unui punct în plan, de ex. sistemul de coordonate polare. Folosind sistemul de coordonate carteziene, formele geometrice (cum ar fi curbele) pot fi descrise prin ecuații algebrice, anume ecuații satisfăcute de coordonatele punctelor de pe respectiva formă geometrică. De exemplu, cercul de rază 2 poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
mai există și alte sisteme de specificare a poziției unui punct în plan, de ex. sistemul de coordonate polare. Folosind sistemul de coordonate carteziene, formele geometrice (cum ar fi curbele) pot fi descrise prin ecuații algebrice, anume ecuații satisfăcute de coordonatele punctelor de pe respectiva formă geometrică. De exemplu, cercul de rază 2 poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine de la "Cartesius", numele latinesc al matematicianului și filozofului francez René Descartes care, printre altele, a contribuit la unificarea
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
Discursului asupra metodei", Descartes introduce ideea nouă a specificării poziției unui punct sau obiect de pe o suprafață, folosind două axe intersectate ca ghizi de măsurare. În "La Géométrie", a explorat mai în profunzime conceptele menționate mai sus. Un sistem de coordonate cartezian în două dimensiuni este definit de obicei de două axe în unghi drept una cu cealaltă, formând un plan. Axa orizontală este în mod normal etichetată "x", și axa verticală este notată cu "y". Într-un sistem de coordonate
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
ca fiind perpendiculare una pe cealaltă. (Primele sisteme permiteau și axe oblice, adică axe care nu se intersectau în unghi drept, astfel de sisteme fiind folosite și astăzi, dar mai ales ca exercițiu teoretic.) Toate punctele dintr-un sistem de coordonate cartezian luate împreună formează un așa-numit plan cartezian. Ecuațiile care folosesc sistemul de coordonate cartezian sunt numite "ecuații carteziene". Punctul de intersecție a axelor se numește "origine" și se notează cu "O". Axele "x" și "y" definesc un plan
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
nu se intersectau în unghi drept, astfel de sisteme fiind folosite și astăzi, dar mai ales ca exercițiu teoretic.) Toate punctele dintr-un sistem de coordonate cartezian luate împreună formează un așa-numit plan cartezian. Ecuațiile care folosesc sistemul de coordonate cartezian sunt numite "ecuații carteziene". Punctul de intersecție a axelor se numește "origine" și se notează cu "O". Axele "x" și "y" definesc un plan denumit "planul xy". Pentru a specifica un anume punct pe un sistem de coordonate bidimensional
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
de coordonate cartezian sunt numite "ecuații carteziene". Punctul de intersecție a axelor se numește "origine" și se notează cu "O". Axele "x" și "y" definesc un plan denumit "planul xy". Pentru a specifica un anume punct pe un sistem de coordonate bidimensional, se indică întâi unitatea "x" (abscisa), urmată de unitatea "y" (ordonata) de forma ("x","y"), pereche ordonată. Alegerea literelor provinde dintr-o convenție de a folosi literele de la sfârșitul alfabetului pentru a indica valorile necunoscute. Prin contrast, literele de la
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
o convenție de a folosi literele de la sfârșitul alfabetului pentru a indica valorile necunoscute. Prin contrast, literele de la începutul alfabetului erau folosite pentru a nota valori cunoscute. Un exemplu de punct "P" în sistem este arătat în figura 3, folosind coordonatele (3;5). Intersecția celor două axe dă naștere la patru regiuni, denumite "cadrane", notate cu numerele romane I (+,+), II Convențional, cadranele sunt etichetate în sens invers acelor de ceasornic pornind de la cel din drepta-sus (de "nord-est"). În primul cadran, ambele
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
3;5). Intersecția celor două axe dă naștere la patru regiuni, denumite "cadrane", notate cu numerele romane I (+,+), II Convențional, cadranele sunt etichetate în sens invers acelor de ceasornic pornind de la cel din drepta-sus (de "nord-est"). În primul cadran, ambele coordonate sunt pozitive, în al doilea cadran abscisele sunt negative și ordonatele pozitive, în al treilea cadran ambele coordonate sunt negative iar in al patrulea cadran, abscisele sunt pozitive iar ordonatele negative. Sistemul de coordonate carteziene în trei dimensiuni furnizează cele
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
II Convențional, cadranele sunt etichetate în sens invers acelor de ceasornic pornind de la cel din drepta-sus (de "nord-est"). În primul cadran, ambele coordonate sunt pozitive, în al doilea cadran abscisele sunt negative și ordonatele pozitive, în al treilea cadran ambele coordonate sunt negative iar in al patrulea cadran, abscisele sunt pozitive iar ordonatele negative. Sistemul de coordonate carteziene în trei dimensiuni furnizează cele trei dimensiuni fizice ale spațiului — lungime, lățime și înălțimile. În figurile 4 și 5 sunt arătate două moduri
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
de "nord-est"). În primul cadran, ambele coordonate sunt pozitive, în al doilea cadran abscisele sunt negative și ordonatele pozitive, în al treilea cadran ambele coordonate sunt negative iar in al patrulea cadran, abscisele sunt pozitive iar ordonatele negative. Sistemul de coordonate carteziene în trei dimensiuni furnizează cele trei dimensiuni fizice ale spațiului — lungime, lățime și înălțimile. În figurile 4 și 5 sunt arătate două moduri obișnuite de reprezentare a acestuia. Cele trei axe carteziene care definesc sistemul sunt perpendiculare două câte
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
în trei dimensiuni furnizează cele trei dimensiuni fizice ale spațiului — lungime, lățime și înălțimile. În figurile 4 și 5 sunt arătate două moduri obișnuite de reprezentare a acestuia. Cele trei axe carteziene care definesc sistemul sunt perpendiculare două câte două. Coordonatele relevante sunt de forma "(x,y,z)". De exemplu, figura 4 arată două puncte trasate într-un sistem cartezian tridimensional: "P"(3;0;5) și "Q"(−5;−5;7). Coordonatele "x"-, "y"-, și "z" ale unui punct pot fi considerate
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
axe carteziene care definesc sistemul sunt perpendiculare două câte două. Coordonatele relevante sunt de forma "(x,y,z)". De exemplu, figura 4 arată două puncte trasate într-un sistem cartezian tridimensional: "P"(3;0;5) și "Q"(−5;−5;7). Coordonatele "x"-, "y"-, și "z" ale unui punct pot fi considerate a fi distanțele de la acel punct la planele "yz", "xz", și respectiv "xy". Figura 5 arată distanțele de la punctul P la plane. Planele "xy", "yz", și "xz" împart spațiul tridimensional
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
împart spațiul tridimensional în opt subdiviziuni denumite octante, similar cu cadranele din spațiul 2D. Deși au fost stabilite convenții de etichetare a cadranelor din planul "xy", în spațiul tridimensional doar primul octant este etichetat. El conține toate punctele ale căror coordonate "x", "y" și "z" sunt pozitive. Fixarea sau alegerea axei "x" determină și axa "y". Anume, axa "y" este neapărat perpendiculara pe axa "x" în punctul marcat cu 0 pe axa "x". Rămâne de ales care din cele două semidrepte
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
pozitive este "regula mâinii drepte". Punând o mână dreaptă cu palma în sus pe plan cu degetul mare îndreptat în sus (direcția pozitivă a axei "y"), cele patru degete arată direcția de la axa "x" spre axa "y". Orientarea sistemului de coordonate se păstrează prin rotație. Interschimbarea lui "x" și "y" va schimba orientarea.
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
distribuției din spațiile liniare la semigrupuri, definind de asemenea produșii lor în mod unic (în teoria matematică, numai combinațiile lineare sunt definite). Extensia devine posibilă prin cerința fizică prin care integralele de drum trebuie să fie invariante la transformările de coordonate . Această proprietate este necesară pentru echivalența formulării integralelor de drum cu teoria Schrödinger. Ca și o alternativă la teoria stringurilor, Kleinert a folosit analogia completă între geometria non-Euclideană și geometria cristalelor cu defecte pentru a construi un model al universului
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
(sau M13 sau Roiul Globular din Hercule sau încă Marele Roi Globular din Hercule) este un obiect ceresc care face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Coordonatele sale cerești sunt: ascensie dreaptă 16h 41m 41,44s și declinație +36° 27′ 36,9″. Cu o magnitudine aparentă de 5,8, acesta este abia vizibil cu ochiul liber pe o noapte fără turbulențe atmosferice și fără Lună. Diametrul său
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
a fost punct de cotitură al războiului. NATO a decis că acest conflict ar putea fi rezolvat numai prin introducerea unei forțe militare de menținere a păcii sub egida NATO, pentru a forța stăpânirea celor două comunități. Un set de coordonate cu atenție diplomatică a fost anunțat simultan pe 30 ianuarie 1999: Discuțiile de la Rambouillet a început la 6 februarie, cu Secretarul General al NATO Javier Solana negociind cu ambele părți. Ele au fost destinate să încheie de 19 februarie. Delegația
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
ghidare ca elemente care asigură deplasarea relativă precisă a pachetului mobil în timpul prelucrării. În ultimele decenii au cunoscut un real progres centrele de stanțat CNC. Aceste centre de stanțat au o magazie de scule de regulă cu schimbare automată iar coordonatele la care se execută stantarile sunt precis stabilite prin CNC. Pot fi cu cadru închis (cadru "O") sau cadru deschis (cadru "C"). După tipul magaziei pot fi centre de stanțat cu turelă sau cu magazie liniară. Producători importanți: Trumpf, Amada
Ștanțare () [Corola-website/Science/311414_a_312743]