KorAP: Find »[drukola/base=crin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...392 393 394 ...402 >

10,048 matches

Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

După volumul de debut, celelalte care îi vor urma se vor succeda firesc. Făcând o trecere în revistă, le vom menționa pe fiecare, cu anul publicării: Cărți de poezie: Pasărea tăiată, 1967; Către Ieronim, 1970; Inima reginei, 1971; Poezii, 1973; Crini pentru domnișoara mireasă, 1973 (Premiul Academiei); Ardere de tot, 1976; Peste zona interzisă, 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Cele mai frumoase poezii, 1980; Sora mea de dincolo, 1980; Linia vieții, 1982 (Premiul Asociației Scriitorilor din București); Peste zona interzisă / A travers

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara mireasă) Observăm o

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara mireasă) Observăm o imagine apocaliptică dominantă, care guvernează totul și care marchează prima etapă a ritualului salvării prin moarte. Demolarea oricărei valori, a oricărei certitudini, a oricărei speranțe este necesară unei ulterioare reconstrucții. Purificarea, la Ileana Mălăncioiu, presupune

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Ana Blandiana, Patria mea A4: poeme noi, București, Editura Humanitas, 2010. b) Ileana Mălăncioiu: Ileana Mălăncioiu, Pasărea tăiată, București, Editura Tineretului, 1967. Ileana Mălăncioiu, Către Ieronim, București, Editura Albatros, 1970. Ileana Mălăncioiu, Inima reginei, București, Editura Eminescu, 1971. Ileana Mălăncioiu, Crini pentru domnișoara mireasă, Editura Cartea Românească, 1973. Ileana Mălăncioiu, Ardere de tot, Editura Cartea Românească, 1976. Ileana Mălăncioiu, Peste zona interzisă, Editura Cartea Românească, 1979. Ileana Mălăncioiu, Sora mea de dincolo, Editura Cartea Românească, 1980. Ileana Mălăncioiu, Linia vieții, Editura

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693

Sloterdijk, Sphären I. Blasen, trad. fr. Bulles I. Sphères, Pauvert, 2002, pp. 373-433 Mounir Laouyen, Op. cit. Manet van Montfrans, "Vers une issue de l'impasse postmoderne: à propos de Robbe-Grillet ", in Littérature et postmodernité, studii reunite de A. Kibédi Varga, CRIN, n° 14, 1986, p. 82. Gerard Genette, Op. cit., p. 53. Semnul exclamării Îi aparține. Op. cit. Op. cit. Peter Sloterdijk, Op. cit., p. 220 Samuel Beckett, Molloy, Paris, Minuit, coll. « Double », 1999, p. 82 Carole REYNAUD PALIGOT, A propos de la politisation des avant-gardes

[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

bujori albi și cu ramuri înghețate pe sticla ferestrelor. Poetul descrie tablouri cu bujori, natură moartă, cheamă mirosuri și creează beții olfactive, adevărate paradisuri în descendența lui Anghel și a lui Mihai Celarianu. Ca și aceștia, cântă nuferi și lăcrămioare, crini, lalele, însoțite de alăute, viole, menuete care ne trimit la Bacovia, fără ca poetul să trăiască dramele acestuia. Horia Zilieru rămâne la desfășurări ritualice, indiferent dacă este vorba de o lirică erotică, de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Horia Zilieru rămâne la desfășurări ritualice, indiferent dacă este vorba de o lirică erotică, de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat în formule clasice sau în prețiozități de vibrație barocă. Marin Mincu face trimiteri la Macedonski 2 " Agonizează crinii în cetate/ Și muzici pun pe tâmple o paloare/ Și pene ard în albul în lingoare,/ În ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor folclorice

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental calești și caftane ne amintește de trecerea prin metempsihoză a iubitei, desprinsă din adâncul ceștii de email a "Paharului fermecat" al lui D. Anghel: "Calești ce-mi poartă încă-adolescența/ Ca pe un crin de delicată vază/ Lunecă lin prin luminiscența/ Pereților care se subțiază." Ritmica și universul poeziei ne trimite atât la I. Barbu cât și la T. Arghezi: "Și-n miez de noapte, având bluza lipsă,/ Am pus cu sânii luna în

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-o să-i grefeze pielea." Tudor George face poezie din orice, și nu fără har, chiar dacă descoperim gestul și muzica minulesciană în poezia lui: "Dă-mi gura Ta cu imnul dragostei Dă-mi ochiu-ți constelat ca o fântână Dă-mi crinul mâinii tale dacă vrei. Să-l fac pecetea mea, să-mi fii stăpână." Sau iată-l confesându-se umil că a făptuit trei lucruri: o casă, un copil și o carte, ultima este singura care va dura. Tudor George este

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în unele poeme. Singurele amintiri frumoase ale poetului sunt legate de o dragoste rămasă undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O șoaptă, o șoaptă cu buze de crin/ bună seara, bună seara/ prințul din stele se cutremură/ te iubesc Ofelia eu sunt amurgul!" Poetul solitar este născut de cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe ce au fost; este sfântul și

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia fierbinți nu mai sunt/ acum voi pleca spre un țărm cunoscut." Poemul amintește vag de Arghezi. N. Manolescu îl citează pe Macedonski, comentând poezia lui M. Ursachi. Crinii, rozele, flori și hiacintul, rubine și topaze, valuri de aur vin cu o hipersensibilitate rafinată de parfum și culoare pentru lumea de senzații a lui M. Ursachi: "vom mai străbate iubito, vom mai străbate/ drumul acela de roze ". Expansiunea fanteziei

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
pe cel", " Crezi poate", " Dorm și visez" poartă un "ce" nostalgic, fără însă să ne convingă. Într-un poem ca "Aflați", încearcă să se definească. Firea deosebită a poetului e "o câmpie verde/ unde aleargă și îngenunchează/ un cal de crin plângând sfâșietor/ un cal de crin plângând ca o minoră", numai că plânsul poetului este undeva în afara zbuciumului, în versuri și imagini pretențioase, care fac loc unor schițe comune, triste prin opacitatea lor. Infuzia sensibilității feminine și substanțializarea lirismului Suntem

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
visez" poartă un "ce" nostalgic, fără însă să ne convingă. Într-un poem ca "Aflați", încearcă să se definească. Firea deosebită a poetului e "o câmpie verde/ unde aleargă și îngenunchează/ un cal de crin plângând sfâșietor/ un cal de crin plângând ca o minoră", numai că plânsul poetului este undeva în afara zbuciumului, în versuri și imagini pretențioase, care fac loc unor schițe comune, triste prin opacitatea lor. Infuzia sensibilității feminine și substanțializarea lirismului Suntem de părerea unor critici care afirmă

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
și amintiri întoarse în posibilitate, ca și "Pastelurile", vibrează iarăși în suflet. Constanta Buzea este o poetă inegală, dar poetă. Ileana Mălăncioiu "Pasărea tăiată", E. P. L., 1967; "Către Ieronim", Eminescu, 1970; "Inima reginei", Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1973; "Crini pentru domnișoara mireasă", Editura Cartea Românească, 1973. Poemele Ilenei Mălăncioiu evocă întâmplări, pentru a ne sugera stări afective: drumul este întunecat și boii timpului șchioapătă din cauza potcoavelor care-i rănesc; la răscruce, berbecii se împung și îi taie drumul, generând

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
de copii se cuprind în invocarea îngerului: "Tare ca fierul/ Iute ca oțelul/ Bună ca somnul/ Blândă ca Domnul/ Care trupul de moartă îl vede/ Și nu-l crede." Așa cum remarcă Al. Piru, tot decorul din celelalte volume reapare în "Crini pentru domnișoara mireasă". Oul, banul, rana, mortul și viul, ochiul rece și ochiul cald sunt elemente ce apar obsesiv și straniu. Poeta pune la îndoială posibilitatea morții: Dacă trupul iubitei tale mereu regăsit/ Ca-ntr-un mormânt fără hotare/ E

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
senzualitatea caracteristice marelui poet. Trupul se supune metamorfozelor, se preface în pom, preot, aripi albastre, în pui, în șarpe sau " Iese un bărbat frumos și femeia lui". Imaginea morții este redată în acele păpuși de piatră, (preluate din folclor), în crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
în șarpe sau " Iese un bărbat frumos și femeia lui". Imaginea morții este redată în acele păpuși de piatră, (preluate din folclor), în crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului". Ileana Mălăncioiu riscă să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
frumos și femeia lui". Imaginea morții este redată în acele păpuși de piatră, (preluate din folclor), în crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului". Ileana Mălăncioiu riscă să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu, 1970; "Adagio", poeme, Eminescu, 1973. Se

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului". Ileana Mălăncioiu riscă să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu, 1970; "Adagio", poeme, Eminescu, 1973. Se pare că Ioana Diaconescu este eleva Anei Blandiana în sensul că descoperim afinități și aceleași trăiri, aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
1973) îi descoperim Ioanei Diaconescu și note proprii: "Adagio pietrelor și mărăcinilor,/ Adagio fiului; și-a maicii sale vină/ Fie curat ispășită de lacrima luminii/ Etern întoarsă într-un ochi senin/ După o fugă, după vânătoare/ Înalt prin pădurea de crini". Obiectele se însuflețesc și poeta se mișcă lejer, pentru că ea le-a creat: "Desenez lucruri care se trezesc/ Și se prefac în ființe adevărate/ cu glas, cu inimi și cu aripi,/ Cu părul lung împrăștiat pe spate." Uneori prea feminină

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
din cer pe brațele incestului/ În sexele pământului cum apărură urmărite din spate de însuși lucrul în sine?". În "Imnele bucuriei" cunoașterea poetică devine posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
de clopot, ce anunță vecernia și îngenuncherea Ardealului. În 1973, "Imnele" devin ale bucuriei, ele sunt "lumină din lumină", cum ne spune poetul, trecând printr-un proces de înseninare. Universul se transcendentează și totul devine cântec: apar păduri mari de crini, universul este un cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș de crini/ Venind spre munte de departe". ("Imn"). În concluzie, poetul creează acel imn de slavă și bucurie, o lumină "orbitoare" care ne amintește de vechea poezie egipteană 3, dar și de N. Labiș, care cântă lumina, apa, trezirea la viață, iubirea

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
caii fac viermi în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc.

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
experiența artistică a lui Tudor Arghezi: Pe când ceapa încordată ca un bolovan de minereu/ cutremurată se cuprinde de veghe/ cracii cărnoși ai rădăcinilor ei de animal marin/ umblă prin pământ, înoată și sapă/ Câtă vreme carnea albă ca floarea de crin/ se îndestulează lacom de apă." Sub semnul zodiacului "Cavalerul Trac", apărut în anul 1969, încearcă recrearea unei mitologii autohtone cu implicări în istorie, deschizând drum Zoosophiei și icoanelor pe sticlă. Volumul are structura unei saga germanice, al cărei erou este

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]