12,059 matches
-
a întâmplat însă până în după-amiaza zilei, când Antonescu a fost arestat. Imediat, s-a constituit un nou guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu, în care au intrat ca miniștri fără portofoliu personalități desemnate de cele patru partide din Blocul Național Democrat, printre care și Iuliu Maniu din partea PNȚ. La 31 august 1944 a fost repusă parțial în vigoare Constituția din 1923, ceea ce a permis reluarea legală a activității PNȚ. Perioada următoare a fost dominată de lupta împotriva instaurării regimului comunist în
Partidul Național-Țărănesc () [Corola-website/Science/299660_a_300989]
-
000 de aderenți. Asta pot să confirm pentru că eu, în calitate de secretar general adjunct, mă ocupam cu evidența membrilor de partid”. Alegerile programate pentru noiembrie 1946 aveau să fie decisive pentru viitorul țării. Ele s-au încheiat cu victoria Blocului Partidelor Democrate, condus de comuniști, care au obținut conform numărătorii oficiale, 68,62% din voturi, rezultate însă care, potrivit opiniei majorității istoricilor nu reflectă rezultatele reale, fiind falsificate. În condițiile în care activitatea oficială a PNȚ era tot mai dificilă, conducerea partidului
Partidul Național-Țărănesc () [Corola-website/Science/299660_a_300989]
-
desfășura activități importante până la căderea regimului comunist. După Revoluția din 1989, un grup de foști lideri ai PNȚ, printre care s-au remarcat în special Corneliu Coposu și Ion Diaconescu au reconstituit partidul, sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD). Acesta a fost un factor de primă importanță în viața politică românească în perioada 1992-1996 (când a fost principalul partid de opoziție) și între 1996 și 2000 când a fost principalul partid de guvernare. După alegerile din noiembrie 2000
Partidul Național-Țărănesc () [Corola-website/Science/299660_a_300989]
-
Soviețk în Oblastul Kirov) cu numele de Viaceslav Mihailovici Skriabin (Скря́бин), fiind fiul unui vânzător de magazin. Era nepotul compozitorului Alexandr Skriabin. A urmat școala secundară în Kazan și a devenit membru al facțiunii bolșevice a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia în 1906. În lupta politică și-a luat pseudonimul Molotov (din cuvântul rusesc "молот (molotok)", "ciocan"). A fost arestat pentru prima oară în 1909 și a petrecut doi ani în exil în Siberia. În 1911 a
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România. După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost. a fost ales senator în Parlamentul României în 1992. s-a născut la data de
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
faza stalinistă a regimului comunist din România. După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost. a fost ales senator în Parlamentul României în 1992. s-a născut la data de 20 mai 1914 în Bobota, comitatul Sălaj. Tatăl său, Valentin Coposu, a fost preot român unit (greco-catolic) la
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
înscris la doctorat, pe care l-a obținut după 3 ani. În această perioadă a devenit campion de haltere în cadrul Clubului Sportiv Universitar. În 1933 înființează filiala Cluj a PNȚ iar în 1935 a fost ales președinte al Uniunii Studenților Democrați din Universitatea Cluj și președinte al Tineretului Național Țărănesc. Una dintre dimensiunile fundamentale ale activității intelectuale și politice ale lui Corneliu Coposu a fost legată de activitatea sa jurnalistică. El a fost un ziarist politic talentat; primii ani de jurnalism
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
lui Virgil Madgearu. Maniu și Coposu s-au deplasa de urgență la locul asasinatului, unde ”cel care a fost profesorul Virgil Madgearu, economistul de prestigiu european, dascălul atîtor generații de studenți, strălucitul debater parlamentar, iscusitul ministru de Finanțe, emeritul ideolog democrat al României postbelice, zace întins pe spate, mînjit de sînge, cu fruntea spartă de gloanțe, purtînd pe corp urme de violență și tortură” . În acest sens, ziarista Doina Alexandru a povestit cum pe vremea comunismului, în timp ce lucra la ”Radio Europa
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
care își asuma misiunea de continuitate cu Partidul Național Țărănesc, desființat de comuniști. Mai mult, pentru a marca afilierea la grupul partidelor creștin-democrate și conservatoare, la Internaționala Creștin-Democrată, PNȚ și-a completat denumirea și identitatea, devenind Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, nume asumat public și deja recunoscut pe plan internațional după schimbarea regimului politic. Pe 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului București a autorizat funcționarea primului partid postcomunist, PNȚCD. Între 1990 și 1995, Coposu a fost președintele partidului . Corneliu Coposu a dovedit
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Ion Iliescu și a Frontului Salvării Naționale era cea a opoziției unite (de unde și deviza ” Nu putem reuși decît împreună”). Pe 26 noiembrie 1991, s-a format coaliția/alianța electorală și politică cunoscută sub numele Convenția Democratică (mai tîrziu Convenția Democrată din România/CDR), care cuprindea drept membrii fondatori paisprezece partide și asociațiii civice (PNȚCD, Partidul Național Liberal, Pardidul Social Democrat Român, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Partidul Alianței Civice, Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat Creștină, Asociațea Foștilor Deținuți Politici
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
1991, s-a format coaliția/alianța electorală și politică cunoscută sub numele Convenția Democratică (mai tîrziu Convenția Democrată din România/CDR), care cuprindea drept membrii fondatori paisprezece partide și asociațiii civice (PNȚCD, Partidul Național Liberal, Pardidul Social Democrat Român, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Partidul Alianței Civice, Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat Creștină, Asociațea Foștilor Deținuți Politici din România, Alianța Civică, Sindicatul politic ”Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, Solidaritatea Universitară, ”România viitoare”). Primul președinte al Convenției Democratice a fost
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Convenția Democratică (mai tîrziu Convenția Democrată din România/CDR), care cuprindea drept membrii fondatori paisprezece partide și asociațiii civice (PNȚCD, Partidul Național Liberal, Pardidul Social Democrat Român, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Partidul Alianței Civice, Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat Creștină, Asociațea Foștilor Deținuți Politici din România, Alianța Civică, Sindicatul politic ”Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, Solidaritatea Universitară, ”România viitoare”). Primul președinte al Convenției Democratice a fost Corneliu Coposu. În mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni veniți din întreaga țară. Acest curent de simpatie a contribuit la victoria Convenției Democrate la alegerile generale din 1996. Este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic. Numeroase locuri publice îi poartă numele. În Piața Revoluției din București a fost dezvelit un monument în amintirea lui Corneliu Coposu (realizat de către sculptorul Mihai Buculei), monument așezat față
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Comisiei Aliate de Control, a fost împărțită în patru zone de ocupație corespunzătoare. Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a fost construit, constituind, timp de aproape 28 de ani, o barieră de separare între Republica Federală Germană și Republica Democrată Germană. Războiul Rece a fost, însă, un conflict la scară mondială, SUA și URSS mai având și multe alte state aliate în afara Europei, ce nu făceau parte din cele două alianțe militare oficiale. La nivel economic, Războiul Rece a fost
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
care a devenit RSS Carelo-Finică), Moldova, (care a devenit RSS Moldovenească) . Teritoriile din Europa de Est eliberate de naziști și ocupate de către forțele armate ale Uniunii Sovietice au fost adăugate la Blocul de Est, prin transformarea lor în state satelit, comunizate: Republica Democrată Germană (Germania de Est), Republica Populară Polonă, Republica Populară Bulgară, Republica Populară Ungară, Republica Socialistă Cehoslovacă, Republica Populară Română și Republica Populară Albania. Regimurile de tip sovietic care au apărut în Blocul de Est nu numai că reproduceau economiile planificate
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
ajutați de Iugoslavia lui Josip Broz Tito , unii politicieni americani acuzau Uniunea Sovietică că conspiră împotriva regaliștilor eleni pentru a lărgi influența sovietică. Enunțarea Doctrinei Truman a marcat începutul unui consens în domeniul apărării și politicii externe între republicani și democrați, axat pe politica de stăvilire, numită descurajare, care a slăbit în timpul și după Războiul din Vietnam, dar a persistat ulterior. Partidele moderate și conservatoare din Europa, precum și social-democrații, au sprijinit, practic, necondiționat alianța occidentală, în timp ce comuniștii europeni și americani, plătiți
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Iranul și Irakul au semnat Acordul de la Alger (1975), SUA au sistat sprijinul. În Africa, ofițeri din armata Somaliei, conduși de Mohamed Siad Barre, în 1969, au organizat o lovitură de stat, fără vărsare de sânge, și au creat Republica Democrată a Somaliei, o țară socialistă. Uniunea Sovietică a promis să sprijine Somalia. Patru ani mai târziu, împăratul pro-american al Etiopiei, Haile Selassie, a fost răsturnat printr-o lovitură de stat, în 1974, de Derg, un grup radical de ofițeri din
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
ministru de externe al Republicii Federale Germania între 2009-2013, în al doilea cabinet condus de Angela Merkel. Între octombrie 2009 și mai 2011 a deținut funcția de vicecancelar federal. Din 2001 până în aprilie 2011 a fost președinte al Partidului Liber Democrat ("FDP") din Germania. Este deputat în parlamentul Germaniei, numit Bundestag, începând cu anul 1996, din 2006 fiind și liderul grupului parlamentar (fracțiunea parlamentară) al "FDP" din Bundestag. După succesul major al partidului "FDP" la alegerile federale germane din sept. 2009
Guido Westerwelle () [Corola-website/Science/299101_a_300430]
-
II î.Hr.) simbolurile a două moduri de organizare și exercitare a puterii politice: oligarhia și democrația. Pericle (495-429 î.Hr.) a fost un om de stat atenian. Descendent al familiei aristocratice a Alcmeonizilor, s-a afirmat de timpuriu ca lider al „democraților” atenieni în lupta împotriva conservatorilor. A condus cetatea în funcția de strateg. A încercat să impună hegemonia Atenei în Mediterana de Est și să creeze un adevărat „imperiu maritim”; totodată, a sprijinit artele, ca unul dintre cei mai străluciți protectori
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
a fost condus de către Dumitru Diacov, care, între anii 1997-2001, a deținut funcția de președinte al Parlamentului. În 1999, în fruntea guvernului țării a fost numit reprezentantul MPMDP, Ion Sturza. La Congresul din 15 aprilie 2000 Mișcarea pentru o Moldovă Democrată și Prosperă și-a schimbat denumirea în Partidul Democrat din Moldova. La alegerile parlamentare din 2001, partidul a obținut 79.757 voturi (5,02%), dar nu a reușit să treacă pragul electoral de 6%. Însă, la alegerile locale din 25
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
1997-2001, a deținut funcția de președinte al Parlamentului. În 1999, în fruntea guvernului țării a fost numit reprezentantul MPMDP, Ion Sturza. La Congresul din 15 aprilie 2000 Mișcarea pentru o Moldovă Democrată și Prosperă și-a schimbat denumirea în Partidul Democrat din Moldova. La alegerile parlamentare din 2001, partidul a obținut 79.757 voturi (5,02%), dar nu a reușit să treacă pragul electoral de 6%. Însă, la alegerile locale din 25 mai 2003 PDM a reușit sa obțină aproximativ 8
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
din 22 noiembrie 2003 a stabilit sarcini noi în activitatea formațiunii. Unul din documentele de bază adoptate la Congres a fost noua redacție a programului politic, unde partidul declară caracterul invariabil al scopurilor și principiilor sale politice. La Congres, Partidul Democrat și-a declarat intenția de a deveni membru al Internaționalei Socialiste și a adoptat Rezoluția ce ține de relația Partidului Democrat din Moldova cu mișcarea sindicală. La 8 mai 2004, reacționând la așteptările electoratului ce țineau de consolidarea forțelor reformatoare
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
noua redacție a programului politic, unde partidul declară caracterul invariabil al scopurilor și principiilor sale politice. La Congres, Partidul Democrat și-a declarat intenția de a deveni membru al Internaționalei Socialiste și a adoptat Rezoluția ce ține de relația Partidului Democrat din Moldova cu mișcarea sindicală. La 8 mai 2004, reacționând la așteptările electoratului ce țineau de consolidarea forțelor reformatoare și democrate, Partidul Democrat din Moldova, Alianța "Moldova Noastră" și Partidul Social-Liberal (PSL) au creat Blocul "Moldova Democrată" (BMD). În urma alegerilor
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
a declarat intenția de a deveni membru al Internaționalei Socialiste și a adoptat Rezoluția ce ține de relația Partidului Democrat din Moldova cu mișcarea sindicală. La 8 mai 2004, reacționând la așteptările electoratului ce țineau de consolidarea forțelor reformatoare și democrate, Partidul Democrat din Moldova, Alianța "Moldova Noastră" și Partidul Social-Liberal (PSL) au creat Blocul "Moldova Democrată" (BMD). În urma alegerilor parlamentare din 6 martie 2005 PDM obține 8 mandate în parlament, fiind singurul partid ce a pierdut alegerile în 2001 și
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
intenția de a deveni membru al Internaționalei Socialiste și a adoptat Rezoluția ce ține de relația Partidului Democrat din Moldova cu mișcarea sindicală. La 8 mai 2004, reacționând la așteptările electoratului ce țineau de consolidarea forțelor reformatoare și democrate, Partidul Democrat din Moldova, Alianța "Moldova Noastră" și Partidul Social-Liberal (PSL) au creat Blocul "Moldova Democrată" (BMD). În urma alegerilor parlamentare din 6 martie 2005 PDM obține 8 mandate în parlament, fiind singurul partid ce a pierdut alegerile în 2001 și a reușit
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]