11,261 matches
-
Goma, Ion Negoițescu și N. Manolescu. „Venirea lui Breban și a ciracilor săi la Iași, striga T. Popovici În aula comitetlui central, a avut un răsunet de parcă ar fi fost o a doua Unire a Principatelor!” Iată, printre altele, ce ecou putea trezi apariția unui roman bun sub dictatură, dar, repet, o dictatură primitivă, de tipul feudalității târzii, cum a fost ea istalată În România de cei doi dictatori - Dej și Ceaușescu! Romanul meu, Într-un tiraj de treizeci de mii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe relații și forțe externe, și-a spus cuvântul și Înainte și după căderea sa dezastruoasă. Faptul că poetul Baconski a rămas singur și izolat, faptul că Breban a rămas aproape singur și extrem de izolat, că Goma nu a găsit ecou În lumea noastră literară, iar Consiliul Uniunii, unde rezidau zeci de scriitori de marcă, l-a exclus din Uniune știindu-se că Pleșiță și securiștii Îl așteaptă la poartă să-l aresteze, toate acestea nu au fost În măsură să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Cu sărmanul Grigore Hagiu nu i-a reușit persuasiva și cheltuitoarea seducție a lui Paul și a amicilor săi care conduceau Gazeta... și Grigore s-a resimțit apoi, a publicat târziu primele volume și n-a avut nici pe departe ecoul critic al prietenilor săi, Îmbolnăvindu-se apoi de „alcool”, ca nu puțini artiști dotați ai vremii. E adevărat că „stratagema” convingerii lui Paul de propriul meu talent nu i-a reușit nici În cazul meu, dar... aceasta nu a contat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la putere a comuniștilor”, „impostura lui Iliescu” - ceea ce echivala, În fapt, cu contestarea legalității alegerilor din mai ’90 (și ceea ce observatorii occidentali ai alegerilor nu făcuseră!Ă Discuția mea publică cu J.-P. Faye nu a avut nici un fel de ecou În presa largă sau culturală, deși Contemporanul-Ideea europeană avea atunci un tiraj de câteva zeci de mii și o difuzare acceptabilă; ca și o alta, poate mai puțin importantă pentru tema de care vorbim, cea din jurul numelui, operei filosofice și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sinucigașă”, afirmând peste tot și crezând că cele trei romane vor fi o dovadă suficientă că „sub comunism” au putut apărea opere valabile oriunde. Sigur, m-am așteptat ca În absența stăpânilor, Bunavestire și Don Juan să aibe un alt ecou! A fost de vină stângăcia mea relațională sau, cum o cred eu - după o altă pulsiune paranoidă! -, faptul că Parisul zilelor noastre se deosebește esențial de acel Paris dintre războaie unde au găsit refugiu texte și autori singulari, mari, precum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau mai puțin carieră În S.U.A: Toma Pavel, Virgil Nemoianu sau Matei Călinescu. Spirite de excepție toți trei, s-au acomodat „de bine-de rău” la cerințele vieții universitare americane și, dintre ei, mi se pare, Toma Pavel - după ecourile din presa literară pariziană! - a făcut cariera cea mai explozivă, mai comentată. Dar, În ce mă privește, cunoscându-l bine, foarte bine, dinainte, pe Matei! și, prin el, prin mișcarea gustului și a tipului său de a raționa, selecta și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și culturi mândre, al unui ins liber și demn. De fapt, și acest „Început” de nouă și liberă societate democratică este „sfârșitul” sau, dacă vreți, Încununarea atâtor eforturi, speranțe și vise, umilințe și sacrificii care păreau a nu mai avea ecou În istorie. Ne aflăm deci, iată, de vreun secol, În acest balans aiuritor Între mereu un „sfârșit” care este de fapt un „Început”, iar „corpul național” trebuie să-și dovedească Încă o dată și Încă o dată suplețea, vigoarea și „voința de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
brațe cu „noile” sale idei sau obsesii, a conchis că, ce să-i faci, „drumurile noastre” se pare că se vor despărți!... Iar faptul că trei dintre titlurile sale romanești, publicate la Paris Într-o prestigioasă editură, nu au avut ecoul textelor unor Kadare sau Kundera i-a convins Încă o dată pe criticii sceptici din țară, probabil, că „drumul e fals!”. Autorul, Însă, În binecunoscutul și „nemăsuratul” său orgoliu, a conchis - și conchide și azi! - că Însăși exegeza franceză, pariziană trece
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
I: v 95 1 î n c e p u t u r i l e „Reușești să te imiți pe tine însuți de minune.“ E prima frază din Lunar Park iar simplitatea și minimalismul ei promitea o revenire, un ecou, la formula de început a romanului meu de debut Mai puțin decât zero. „Oamenilor le e teamă de îngustarea subită a benzilor pe autostrăzile din Los Angeles.“ De atunci încoace formulele de început ale romanelor mele - indiferent cât de măiestrit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
meu se găsea un stal pentru dușuri și baia cu aburi, cu mai multe rozete și o cadă imensă din marmură italiană pe care o admiram de fiecare dată când intram în baia lui Jayne; extravaganța ei își găsea un ecou în mine, mă definea cumva, cel care eram acum, ceea ce devenisem, chiar dacă în același timp se transforma într-un simbol al perisabilității mele în această lume. După ce m-am terminat inspecția capilară, am ieșit din baie și am mângâiat cearșafurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
băieți pe care Ashton le-a descărcat pe calculator. Simțeam cum tremură în momentul în care mi-am smuls brațul și mi-am întors capul. Le trimite prin e-mail, Bret. Nadine rostise cuvintele astea atât de tare încât au produs ecouri în curtea goală. - Cui le trimite? Nu m-am putut stăpâni. Trebuia să întreb. - Le trimite băieților ălora. Nu m-am mai zbătut, apoi, forțat de teamă, m-am întors încet spre ea. - Îi cunoștea...pe unii dintre băieții dispăruți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
râu uriaș de cenușă curgând invers. La început am fost cuprins de un soi de mirare, dar când am înțeles că nu era legată de nimic în particular, mirarea se dezintegră în teamă. Urmată de o durere îndoliată și de ecourile ascuțite ale unui trecut pe care nu voiam să mi-l amintesc, astfel încât m-am concentrat asupra predicțiilor reverberând în sinea mea, pe care, din cauza naturii lor întunecate, eram nevoit să le ignor. Negarea totală mă salva grațios de realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fie Patrick Bateman. După ce am devenit foarte încet conștient că nu mai dormeam ochii mi-au rămas închiși și am simțit o greutate pe piept. Încă mai trepidam de pe urma unui vis în care ciorile se transformau în pescăruși. - Tată? Un ecou. Nu-mi puteam deschide ochii. Dacă i-aș fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cum adică? am întrebat pierdut. - Ca cele de la un computer sau televizor sau telefon sau chiar corp uman - toate acestea pot emite semnale care ne induc în eroare. Vocea lui Miller avea o rezonanță gumoasă și ricoșa în interiorul microbuzului în ecouri lăturalnice. - Și aia ce e? M-am pomenit arătând spre o mașinărie voluminoasă care arăta ca un aparat de aer condiționat supradimensionat. - Un galvanometru. Înregistrează emisiuni de energie inexplicabile. Bineînțeles. Bineînțeles că asta e. Asta știai și tu, Bret. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
O pauză importantă păru să umple încăperea după ce am invocat acest lucru. S-au întins mâini, s-au forțat zâmbete. Era greu pentru mine să rămân treaz din cauza heroinei pe care mi-o administram zilnic. Ca printr-un soi de ecou cameral am auzit pe cineva spunând că din moment ce nu existase un acord prenupțial, putea oare ca acest lucru să cauzeze vreo „dificultate“ negocierilor de divorț? Nu. Fiul nostru era pierdut, astfel încât cuvântul „custodie“ n-a fost menționat. Jayne a renunțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de lună totul deveni mai luminos ca niciodată, iar cenușa începu să se scurgă spre pământ, învârtindu-se, strălucitoare acum, fiind înghițită curând de o viziune luminoasă în care imaginile încep să se sfărâme. Cenușa se prăbușea în toate, surmând ecourile. Se cernu peste mormintele părinților săi și în cele din urmă pătrunse în lumea rece, luminată, a morților, unde începu să plângă deasupra copiilor din cimitir și apoi undeva departe, la capătul Pacificului - după ce au fremătat deasupra paginilor acestei cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
putea fi sensibilizate de subsemnatul, În clipa În care ați considera că sunteți În posesia unui material exponibil. Sunt sigur că În Cluj, atât În lumea studenților, cât și În lumea adulților intelectuali și oameni de cultură, ați găsi un ecou autentic și o receptivitate viguroasă, de vechi tradiții. M-aș face cu plăcere purtătorul de cuvânt al dvs., În cazul oricărei inițiative care ar evidenția la modul modern că „nasc și la Moldova oameni”. În ceea ce m-ați rugat să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Cluj” data=”28 nov. ‘77 6 dec. ’77”> Stimate „domnule” Eugen și dragă Eugen, Scurtă și fulgerătoare, „cosmetică” i-aș zice, a fost trecerea matale prin Cluj. Dar a lăsat dâre prelungi care nu se sting ușor și a reverberat ecouri, pe care cu plăcere ți le aduc la cunoștință. Fără a fi interpelați, o mulțime de colegi te-au audiat, plus Dl. Hanga (prof. de Drept roman) au apreciat la superlativ: erudiția matale, stilul expunerii, ineditul și surpriza conținutului, limba
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am putut da seama cum a fost primit discursul meu, nu știu ce percepție au francezii, și în special niște locuitori ai unui oraș de provincie ca Bordeaux (care nu este, totuși, nici Bălți, nici Pitești). S-au exprimat unele regrete față de ecoul destul de restrâns pe care îl are în Franța de azi poezia de inspirație religioasă, gen Paul Claudel, despre care vorbea Adrian Popescu. În schimb, a fost ridiculizată poezia sentimentală. Domnul des Garets a spus că în Franța, de la Alfred de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că o vor ajuta prea mult cunoștințele sale de limbă rusă. Îmi amintesc cum Corinne îmi vorbea entuziasmată, modulându-și vocea ca o adevărată actriță, despre spațiul rus în care vom intra foarte curând. Zicea: „Vai, Nevski Prospect! Vom auzi ecoul pașilor lui Maiakovski mergând spre Neva, îmbrăcat într-o cămașă galbenă!...”. VITALIE CIOBANU: Orașul țarilor, capitala nordică a Rusiei de pe țărmul Golfului Finnik ne-a întâmpinat cu o grimasă ursuză: Gara Varșovia în care am intrat, oamenii de pe peron, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mugur și-a echivalat studiile la Filologie, a fost profesor în provincie, s-a căsătorit cu Iulia, apoi a fost redactor la editura Cartea Românească și, timp de câteva decenii, până la revoluție, a publicat volume de poezie, cu un excelent ecou literar și, în volum, dialoguri cu Marin Preda și Paul Georgescu. Putem înțelege mai bine entuziasmul real comunist care îi anima pe colegii lui Mugur, dintre care am citat mai sus câteva nume, e suficient să spun, încheind paragraful în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
volume de teorie și critică literară, acreditând printre altele conceptul de modernism în critica și teoria română, „și-a adus” aminte că este el însuși poet și prozator. Astfel a dat la iveală câteva volume lirice, medii, fără prea mare ecou, și un roman-eseu care a avut un succes remarcabil, mai ales în lumea intelectuală - Viața și opiniile lui Zaharias Lichter -, roman ce cunoaște interes și reeditări și după revoluție. În America, profesor vreo trei decenii la Indian University, a publicat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
psihologia sa din acea vreme față de literatura „pe care o lăsase în urmă”. În anii șaptezeci, când mă găseam eu însuși în exil la München, după demisia de la Paris, o doamnă, șefa unei mici edituri din localitate, Desch-Verlag, auzind de ecoul de presă stârnit de două romane care primiseră premiul Uniunii Scriitorilor și creaseră alături de altele, interesante (precum Intrusul lui Marin Predaă, un „an al romanului” în presa literară, și anume Îngerul a strigat de Fănuș Neagu și Animale bolnave de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poză în fața Zidului Plângerii, cu kippa pe creștet? Credibilitate internațională? Charles E., un ziarist curajos și experimentat, temperează uimirea plină de admirație pe care mi-o inspiră acești sprinteri fotosensibili veniți să-și ratifice in situ o opinie deja făcută. "Ecou mediatic garantat, mă liniștește el pe un ton zeflemitor, și reluări asigurate. Aici, e imposibil să treci neobservat: maximum de microfoane pe minimum de metri pătrați." O pasiune franceză și o obligație profesională: raidul la Ierusalim a ajuns un fel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să-i răspund: nu cine știe ce. Privirea lui insistentă, anxioasă și ușor umezită, cea a unui rebel care a aruncat o piatră în mlaștină și așteaptă pe mal o veste bună care nu va mai veni niciodată, o recenzie elogioasă, un ecou de simpatie ori un telefon amical, îmi amintește de ceva. Am văzut deja, în altă parte și în alte vremuri, această pândă pudică și patetică, această privire de copil pedepsit căutând iertarea în ochii celor mari, dar unde anume oare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]