11,537 matches
-
care teoria marxistă a desăvârșit ideea unei mai vechi utopii, a împăcării ordinii bisericești a credinței creștine cu statul național modern, un ideal pentru care episcopul englez Thomas Morus (1478-1535) fusese decapitat. Era acolo reprezentat un alt tărâm al fericirii eterne (pământești), realizat de astă dată prin împăcarea statului național cu credința (sau lipsa de credință) creștină. A fost calea pe care statul modern național, aflat sub influența raționalismului materialist al gândirii marxiste, avea să degenereze într-unul totalitar, complet izolat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a mitului "originii umane". A fost exilat în SUA în anul 1940, unde a practicat și a predat disciplina psihanalizei, ca pe urmă să se dedice unor studii asupra "originii și funcțiilor culturii", asupra relației dintre instinctul de moarte și eterna de acum problemă a visului. Experiența cercetărilor sale asupra triburilor indiene din Navajo o va sintetiza în 1951 în lucrarea Psihanaliza și științele sociale. Temele analizate sunt visurile, jocul copiilor, povestirile copiilor, a bonelor copiilor, comportamentul sexual. Antropologia sa psihanalitică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și pentru ai săi, Napoleon aduce un cadru solid de formare inserînd în 1808 liceul în structura rigidă a Universității imperiale și etatizînd religia pînă la caricatura din "Catehismul imperial" din 1806, în care neîndeplinirea îndatoririlor față de împărat antrenează damnarea eternă. Dar le mai aduce și două semne de distincție socială, mai ales, *Legiunea de onoare și intrarea în această nouă nobilime care ia naștere în 1806 în sînul familiei imperiale și se organizează în 1808 cînd mareșalul devine alteță serenisimă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de după război Tineretul agricol creștin (JAC), apoi Centrul național al tinerilor agricultori (CNJA). Schimbarea nu are loc doar în modurile de viață, ci și în mentalități și în sistemele de valori: de aceea, orice discurs despre arhaismul țărănesc și despre "eterna ordine rurală" nu mai merge. Desigur, aceste trăsături de ansamblu merg mînă în mînă cu situații foarte diverse: mici exploatatori de terenuri a căror primă grijă va fi să se îndatoreze, și mari exploatatori, adevărați capitaliști; exploatări credincioase ideii de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Pentru Luther, înfăptuirile omenești nu joacă nici un rol în salvarea individului: numai credința în Dumnezeu îl poate face pe om drept și îl poate salva. Calvin trage de aici concluzia că fiecare om este predistinat de Dumnezeu fie pentru viață eternă, fie pentru moarte eternă. Legat. (din lat. legatus). Reprezentat al Papei trimis cu o misiune generală sau particulară cu titlu provizoriu ori permanent. Legat al lui August propretorul. Membru al ordinului senatorial, ales de împărat pentru a guverna o provincie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nu joacă nici un rol în salvarea individului: numai credința în Dumnezeu îl poate face pe om drept și îl poate salva. Calvin trage de aici concluzia că fiecare om este predistinat de Dumnezeu fie pentru viață eternă, fie pentru moarte eternă. Legat. (din lat. legatus). Reprezentat al Papei trimis cu o misiune generală sau particulară cu titlu provizoriu ori permanent. Legat al lui August propretorul. Membru al ordinului senatorial, ales de împărat pentru a guverna o provincie unde staționează cel puțin
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ar mai putea subzista ca atare în determinarea unor unghiuri definite, ci într-o figură circulară, astfel că nu ar mai avea o figură subzistentă proprie, o figură care să mai poată fi distinsă în intelect de figura circulară și eternă. Tradițiile spirituale situează omul într-o asemenea intimitate de principiu cu Dumnezeu încît Omul originar constituie modelul creației, proiectul ei integral, structura posibilităților divine de manifestare. Cînd divinul se manifestă, auroral, sie însuși, se spune că el își dă chip
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care concepem, printre altele, trupul. A-l clasa drept un rest opresiv, iremediabil muritor, de care trebuie să te distanțezi ori să te lepezi ar condamna persoana la incompletitudine metafizică : Corpul face parte din configurația totală a omului, din configurația eternă a persoanei Creștinismul crede în reînvierea omului total, în reconstituirea completă a persoanei. Excludere sau integrare a trupului în întreprinderea spirituală? Libertatea ca separare sau ca înglobare, completitudine? Pentru a marca, în ce privește atitudinea față de trup, noutatea creștină, Peter Brown menționează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ar fi proprie geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o transcendență de tip spațial, vertical : un dincolo care depășește universul. Creștinismul a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că, în funcție de tipul lor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin Noica, au resimțit acut atît necesitatea, cît și dificultățile de a articula istoria/cultura Occidentului european și tradițiile locului. Sîntem eternii țărani ai istoriei, exclama Noica, în vreme ce Eliade vorbea despre teroarea istoriei care apasă peste Europa de Răsărit. Totuși, pentru a se integra în istorie și în modernitate, ortodoxia oficială a găsit un mijloc foarte la îndemînă, care nici în Occident
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cadru civilizațional)? să nu ignorăm calitatea contingentă a polarelor noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc să le gîndim potrivit unei cauzalități realiste, cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la locul ce li se cuvine, le putem
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
vertebrată de axa verticală. Despre acest copac se spune în Bhagavad-Gșt‡ (XV, 3) : De aici (din planul nostru de existență) nu i se vede forma, nici capătul, nici începutul, nici cît ține. în poemul indian, acest arbore e un smochin etern, cu rădăcina în sus și crengile în jos (Bhagavad-Gșt‡, XV, 1). Solul în care se fixează el e realitatea supremă, Principiul realului. Trunchiul și ramurile sînt desfășurarea posibilităților cuprinse în rădăcina lui metafizică. Copacul acesta este, potrivit uneia dintre numirile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare în teritoriul făcut posibil prin transcenderea de sine a lui Dumnezeu, care se retrage în străfundul Deității sale, unde își are locul propriu nașterea eternă a Fiului din Tatăl, unde Tatăl îl naște pe Fiul în abisul increat al sufletului. Alături de doctrinele metafizice ale altor tradiții, teologia creștină mistică se concentrează și ea pe misterul divinului, pe realitatea lui supra-esențială, față de care ființa și actele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
răzbunătoare: „Înfrigurat de-un singur gând... I-ai dat răspunsul răzvrătit: Mai pot!” Verbele violente sparg cadrul tradițional al baladei: „a smulge”, „a strivi”, „a încinge”etc. Confictul între cele două personaje e rezolvat în favoarea creației, simbolul unei puteri eterne „o floare albă”. În poezia lui Labiș există o permanentă încercare de a oferi o viziune proprie atât asupra realității înconjurătoare cât și asupra unor creații preexistente: opera lui Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu sau asupra literaturii populare: Meșterul, Miorița. O constantă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să devină obsedante: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Munții „veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de Eminescu: „Eu m-am desprins
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
au adus în timp, încercând și câteva posibile răspunsuri la acestea. Richard Swinburne consideră că cea mai potrivită definiție pe care un teist ar trebui să i-o atribuie lui Dumnezeu ar fi următoarea: "o ființă fără corp, care este eternă, liberă, capabilă să facă orice, cunoaște totul, este bunătatea întruchipată, creatorul și susținătorul Universului"6. Unii filosofi consideră că întrebarea despre existența lui Dumnezeu nu poate fi pusă, iar în cazul în care este pusă, nu i se poate răspunde
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
necesar faptul că cele trei unghiuri ale sale sunt egale cu două unghiuri drepte și se convinge în mod absolut că triunghiul are trei unghiuri egale cu două unghiuri drepte, tot așa, doar din intuirea faptului că existența necesară și eternă e inclusă în ideea pe care o are despre o ființă cu totul perfectă, trebuie să concluzioneze că această ființă întru totul perfectă este ori există 102. Această deosebire de natură între idei produce și o consecință de felul celei
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nu poate împiedica posibilitatea a ceea ce nu cuprinde în sine nici o mărginire, nici o negație și, în consecință, nici o contradicție, aceasta ajunge pentru a cunoaște a priori că Dumnezeu există. Existența lui Dumnezeu am mai dovedit-o și prin realitatea adevărurilor eterne. Am dovedit-o însă și a posteriori, de vreme ce există făpturi contingente, iar acestea nu pot avea rațiunea lor ultimă, adică suficientă, decât în ființa necesară, care își are temeiul existenței sale în ea însăși"222. Leibniz aduce o obiecție argumentului
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
distinctiv, nimic altceva nu are o astfel de necesitate ultimă. Existența lui Dumnezeu, singura printre existențele individuale, reprezintă un adevăr a priori, iar celelalte adevăruri ale existențelor individuale nu sunt a priori. Leibniz susține că pentru Dumnezeu, toate adevărurile sunt eterne și a priori. Dar astfel, claritatea și punctul de plecare a lui Leibniz sunt pierdute. Pentru a favoriza adevărul a priori al teismului, înseamnă de fapt a nu favoriza adevărul a priori al lucrurilor în general. Din perspectiva lui Hartshorne
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
existe sau să nu fi existat vreodată 290. John Hick și Alvin Plantinga 291 au considerat că "ființa factual necesară" este un concept adecvat din punct de vedere religios deoarece o astfel de ființă este prin definiție necauzată, independentă și eternă. Dacă a întreba de ce un anumit lucru sau ființă există înseamnă a întreba care este cauza, iar dacă o "ființă factual necesară" este necauzată atunci nu are rost să ne întrebăm de ce o astfel de ființă există 292. 4.6
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pe această problematică. Dar nu a fost admisă concluzia pe care Aristotel o extrage de aici: dacă a cunoaște ceva înseamnă e fi într-un anumit raport, Dumnezeu nu poate cunoaște lucrurile contingente și schimbătoare. El poate cunoaște doar necesitățile eterne și față de această poziție a existat un dezacord total din partea gânditorilor creștini sau islamici. Ei nu puteau respinge omnisciența lui Dumnezeu și să mențină în același timp o legătură cu Scriptura 350. Ceea ce a încercat Aristotel să arate a fost
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care cunoaște toate întâmplările actuale (evenimente sau stări de lucruri) și care poate cunoaște, de asemenea, toate posibilitățile 379. Devreme ce Dumnezeu este perfect într-o manieră care nu poate fi schimbată, orice se întâmplă trebuie să fie cunoscut în mod etern de către Dumnezeu. Întâmplările de mâine, necunoscute de către noi sunt întotdeauna cunoscute de către Dumnezeu pentru care nu există un viitor deschis. La această perspectivă a teismului clasic, Hartshorne răspunde că Dumnezeu cunoaște "contingențele viitoare", întâmplările care urmează să aibă loc, doar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
an, văzându-le drept simbol al triumfului vieții asupra morții. Se spune că primii locuitori ai Peninsulei Scandinave obișnuiau de asemenea să omagieze bradul, în timp ce druzii aveau în casele lor ramuri de plante perene, considerate sfinte și care simbolizau viața eternă. Cei superstițioși își atârnau ramuri de palnte deasupra ușilor, în scopul de a le proteja casele de vrăjitoare, fantome sau spirite rele. Forma triunghiulară simbolizează Sfânta Treime. Unele surse povestesc despre tradiția împodobirii bradului ca fiind un obicei preluat de la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
din gură în gură. Tipologiile genurilor discursive diferă de tipologiile comunicaționale prin caracterul lor variabil din punct de vedere istoric. În orice societate și în orice epocă există categorii precum "didactic", "ludic", "prescriptiv" etc., în timp ce talk-show-ul și editorialul nu sînt eterne. Putem astfel caracteriza o societate cu ajutorul genurilor discursive pe care ea le face posibile și care, la rîndul lor, o fac posibilă. Genuri și tipuri Unele persoane utilizează "gen" și "tip de discurs" fără a le distinge, dar tendința dominantă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ar exista independent de orice relație publicitară. Textul nu face loc cititoarei-consumatoare decît în mod indirect, sub forma unei non-persoane: "obiect de iubire la încheietura aceleia care îl poartă". Ea este chemată să ocupe acest loc care pare să existe etern, independent de procesul de enunțare. Scenografia îndepărtării coenunțiatorilor face parte din însăși universul pe care publicitatea încearcă să-l construiască. Un compromis Să analizăm acum o altă reclamă, care exploatează într-un mod foarte diferit dispariția coenunțiatorilor. FĂRĂ PROBLEME Toate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]