10,806 matches
-
pare să fie o izbândă. » Unii critici au observat că, într-un anumit sens, personajele lui Kafka mor încă de la începutul operei, deoarece, așa cum formulează Maurice Blanchot, Kafka însuși « se simte deja mort, acest lucru îi este un dat, așa cum exilul îi este un dat ». Restul capitolelor sunt așadar variațiuni ale temei inițiale sau simple adnotări la aceasta. Din momentul declanșării, subiectul operei evoluează întortocheat și eratic, la fel ca existența fantomatică a vânătorului Gracchus. Limbajul prozei kafkiene este sec, steril
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
politice democratice, inclusiv a PNL, care și-a încetat activitatea în noiembrie 1947. Mulți dintre fruntașii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viața credința în principiile democratice și valorile liberale, în vreme ce alții au fost forțați să ia calea exilului. Timp de aproape 50 de ani, liberalii din exil, mulți dintre ei foști lideri ai studenților și tineretului PNL, au continuat să-și promoveze ideile și crezurile și au păstrat viu spiritul PNL. 1990 este anul „reinventării” liberalismului românesc. 1990
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
activitatea în noiembrie 1947. Mulți dintre fruntașii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viața credința în principiile democratice și valorile liberale, în vreme ce alții au fost forțați să ia calea exilului. Timp de aproape 50 de ani, liberalii din exil, mulți dintre ei foști lideri ai studenților și tineretului PNL, au continuat să-și promoveze ideile și crezurile și au păstrat viu spiritul PNL. 1990 este anul „reinventării” liberalismului românesc. 1990 este atât momentul reînființării Partidului Național Liberal, cât și
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, fiind redenumit "Constantiana". Publius Ovidius Naso, poetul roman, și-a găsit exilul între anii 8-17 e.n. și și-a petrecut în Constantiana ultimii opt ani din viață. Orașul a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea și al IV-lea, frământate de numeroase invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința provinciei
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
printr-o contralovitură de stat a fost instaurat ca dictator generalul de brigadă Dimitrios Ioannidis ca dictator. La 20 iulie 1974, în urma , regimul s-a prăbușit. Fostul prim ministru a fost invitat să se întoarcă de la Paris, unde trăise în exil autoimpus din 1963, momentul marcând începutul epocii . Primele alegeri multipartid de după 1964 s-au ținut la prima aniversare a revoltei de la Politehnică. La 11 iunie 1975 a fost promulgată o constituție democrată și republicană după un în care locuitorii au
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
greutățile (grăniceri) Imperiului Bizantin, cele mai bine cunoscute fiind poveștile asociate cu . Ciclul klephtic a apărut între perioada bizantină târzie și Războiul de Independență. Acesta din urmă, împreună cu cântecele istorice, "paraloghes" (balade), cântecele de dragoste, , cântecele de nuntă, cântecele de exil și bocetele exprimau viața grecilor. Există o unitate între lupta poporului grec pentru libertate, bucuriile și regretele lor și atitudinea lor față de dragoste și față de moarte. Kantádhes-urile (καντάδες 'serenade'; sing.: καντάδα) heptanezane au devenit strămoșul cântecului grec modern, influențându-i
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
au fost executați. Dintre cei șase membri originali ai Politburo-ului din perioada Revoluției din Octombrie 1917 care au mai trăit până la , doar Stalin a mai supraviețiut. Patru din ceilalți cinci au fost executați. Al cincilea, Lev Troțki, a plecat în exil în Mexic după ce a fost exclus din partid dar a fost asasinat de un agent sovietic în 1940. Dintre cei șapte membri aleși în Politburo între Revoluția din Octombrie și momentul morții lui Lenin din 1924, patru au fost executați
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
al NKVD-ului semnat de Beria a oprit cele mai multe operațiuni ale NKVD-ului de represiune sistematică și a suspendat aplicarea sentințelor capitale. Acesta a fost semnalul sfârșitului epurărilor masive și super-zeloase. Cu toate acestea, practica arestărilor în masă și a exilului a fost continuată până la moartea lui Stalin în 1953. Deși procesele foștilor lideri sovietici se bucurau de o largă publicitate, sutele de mii de alte arestări și execuții nu s-au bucurat de aceeași atenție. Acestea din urmă au devenit
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
necesitatea de măsuri punitive excepționale, și un model timpuriu pe care să-l perfecționeze. Amplasarea de către autoritățile sovietice a instituțiilor punitive din sistemul gulag în locuri izolate, pe vastele și firav populatele întinderi ale Siberiei, este, astfel, o moștenire a exilului forțat din epoca țaristă, în acea perioadă exilul putând fi provocat de variate delicte, dintre care unele puteau fi chiar și încălcări minore ale legilor sau doar a cutumelor, precum era cazul cu inhalarea tutunului sau ghicitul. În istoria sistemului
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
timpuriu pe care să-l perfecționeze. Amplasarea de către autoritățile sovietice a instituțiilor punitive din sistemul gulag în locuri izolate, pe vastele și firav populatele întinderi ale Siberiei, este, astfel, o moștenire a exilului forțat din epoca țaristă, în acea perioadă exilul putând fi provocat de variate delicte, dintre care unele puteau fi chiar și încălcări minore ale legilor sau doar a cutumelor, precum era cazul cu inhalarea tutunului sau ghicitul. În istoria sistemului penitenciar țarist pot fi găsite numeroase ecouri ale
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
iobagilor. Țarul ordonă în aceeași perioadă și trimiterea condamnaților în Siberia, la minele de argint din Dauria. O altă categorie de indivizi din sistemul penitenciar siberian al Rusiei presovietice este și aceea a "colonilor consemnați". Acești deținuți erau obligați în exil siberian fără a fi închiși într-o pușcărie, o dată ce ajungeau la locul consemnat în sentință. Doar între 1824 și 1889, mai bine de sapte sute de mii de astfel de condamnați au fost trimiși în Siberia, mulți însoțiți de familiile
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
a celor condamnați la muncă silnică ("katorga"), întrucât colonii consemnați erau trimiși în regiuni îndepărtate, pustii, unde pământul putea fi doar cu greu cultivat, mulți dintre ei murind de foame în timpul lungilor ierni la capătul a doar câțiva ani de exil siberian, așa cum povestea cândva Cehov, care a traversat Siberia pentru a vizita Sahalinul. În 1912 în Rusia trăiau sub legea marțială 2,300,000 de indivizi, alți aproximativ 63 milioane afându-se sub un regim de supraveghere sporită. Ca și gulagul
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
răstoarne guvernul, unele recurgând la terorism și asasinate politice. Mișcările revoluționare au fost supuse unor represalii severe, efectuate de atotputernica Ohrana, poliția politică țaristă. Mulți revoluționari au fost închiși sau deportați, alții au reușit să fugă și să plece în exil. Din acest punct de vedere, revoluția din 1917 este doar punctul culminant al unei lungi succesiuni de mici revolte. Reformele necesare, pe care nici răscoalele țărănești, nici atentatele politice și nici activitatea parlamentară a Dumei de Stat nu au reușit
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
era implicată în activitățile ilegale ale Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. Inessa Armând a distribuit materiale de propagandă considerate subversive și în 1907 a fost arestată (pentru a treia oară) și a fost condamnată la doi ani de exil la Arhanghelsk. Ea a fost urmată în exil de Vladimir, dar acesta s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a plecat la tratament în Elveția, unde a și murit în 1909. Cu sprijinul financiar al tolerantului său soț, în 1909, după
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
Democrat al Muncii din Rusia. Inessa Armând a distribuit materiale de propagandă considerate subversive și în 1907 a fost arestată (pentru a treia oară) și a fost condamnată la doi ani de exil la Arhanghelsk. Ea a fost urmată în exil de Vladimir, dar acesta s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a plecat la tratament în Elveția, unde a și murit în 1909. Cu sprijinul financiar al tolerantului său soț, în 1909, după eliberarea din exil, Inessa a părăsit Rusia și
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
Ea a fost urmată în exil de Vladimir, dar acesta s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a plecat la tratament în Elveția, unde a și murit în 1909. Cu sprijinul financiar al tolerantului său soț, în 1909, după eliberarea din exil, Inessa a părăsit Rusia și s-a înscris la Universitatea din Bruxelles. S-a stabilit în același an la Paris, unde l-a cunoscut pe Lenin și pe alți bolșevici care trăiau în exil. Din acest moment, ea a trait
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
soț, în 1909, după eliberarea din exil, Inessa a părăsit Rusia și s-a înscris la Universitatea din Bruxelles. S-a stabilit în același an la Paris, unde l-a cunoscut pe Lenin și pe alți bolșevici care trăiau în exil. Din acest moment, ea a trait aproape nedespărțita de Lenin și soția lui. Legătură foarte apropiată care a avut-o cu Lenin, i-a făcut pe mulți istorici și biografi occidentali să presupună că ea a făcut parte dintr-un
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
În martie 1915, ea s-a dus în Elveția, unde a organizat "Conferință Internațională a Femeilor Socialiste", o întrunire antirăzboinica. Pe 1 martie 1917, tarul Nicolae al II-lea a abdicat, lăsând toată puterea în mâinile Guvernului Provizoriu. Bolșevicii din exil erau în acel moment disperați să să se reîntoarcă în Rusia, pentru a nu rămâne în afara vieții politice din țară. Ministrul de externe german, care spera că prezența la Petrograd a radicalilor bolșevici va ajuta încheierea unei păci separate pe
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
care spera că prezența la Petrograd a radicalilor bolșevici va ajuta încheierea unei păci separate pe frontul de est, a oferit fonduri substanțiale și un tren special, sigilat, pentru V.I.Lenin, I. Armând și alți 26 de revoluționari ruși din exil, cu care aceștia au călătorit nestingheriți din Elveția, prin toată Germania aflate în plin război, prin Suedia și Finlanda, până în capitala Rusiei. După Revoluția din Octombrie, Inessa Armând a fost un critic ferm al deciziei guvernului sovietic de a semna
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
o "șarașka", închisoare specială în care savanții arestați erau puși să facă cercetare în folosul Uniunii Sovietice. Din 1950, muncește în lagăre de reeducare din Karaganda. Soția (Natalia Reșetovskaia) divorțează. Este chinuit de o tumoare malignă. Februarie 1953 - Fixare în exil pe viață, în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul, Kazahstan. 1959 - Scrie povestirea "O zi din viața lui Ivan Denisovici", publicată abia în 1962 cu permisiunea lui Hrușciov. Corespondența primită de la foștii "zek" (deținuți politici) îi va întări imboldul de a scrie
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
țarului. Cel mai cunoscut caz a fost cel al lui Anna Anderson, care a afirmat că ar fi fost Marea Ducesă Anastasia și chiar a reușit să convingă de acest fapt pe mai mulți membri ai familiei Romanov aflați în exil. Este foarte posibil ca până și ea să fi crezut că este Anastasia, dar testele ADN făcute post-mortem au arătat că acest lucru nu e adevărat. Imediat după dezmembrarea Uniunii Sovietice, trupurile Romanovilor au fost localizate, exhumate și identificate în
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Heracle și zeul apei Achelous, pentru a obține mâna Deianirei, sora lui Meleager, căruia, în Infern, eroul îi făgăduise să o ia de soție. După căsătorie, omorând din greșeală o rudă a soției sale, Heracle este silit să pornească în exil împreună cu soția sa, Deianira, și cu fiul lor, Hyllus. Pe drum Deianira este atacată de centaurul Nessus, care vrea s-o violeze. Heracle îl rănește mortal cu una din săgețile sale otrăvite. Înainte de a muri, centaurul îi dăruiește Deianirei un
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
Otoman. Într-un interviu din martie 2006, Barba a declarat că ""România e singura patrie a aromânilor"". La Freiburg se află de mai bine de o jumătate de veac o amplă bibliotecă macedoromână. În Italia, la Salo, a trăiit în exil Constantin Papanace, aromân născut la Veria, ajuns mai apoi deputat în Parlamentul României și ministru de finanțe. În America, "Societatea Fărșărotul", înființată in 1902 de Nicolae Cican, un fost elev al școlilor românești din Albania, este încă activă în statul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
grațiat pe Cezar și familia sa și i-a permis să se reîntoarcă la Roma. Într-un moment profetic, se spune că Sulla a comentat pericolul de a-l fi lăsat în viață pe Cezar. Potrivit lui Suetonius, în momentul revocării exilului lui Cezar, dictatorul ar fi spus: „El, a cărui viață o dorești atât de mult, va deveni, într-o zi, cel care va răsturna partea de nobili a căror cauză o susții alături de mine; căci în acest singur Cezar vei
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
un complot pentru asasinarea lui Cicero. Complotul a eșuat, iar Catalina a plecat pentru a se alătura rebeliunii din provincia Etruria. Au fost condamnați la moarte și executați, fără proces, cinci romani notabili, aliații lui Catilina. Alternativa ar fi fost exilul, încarcerarea înainte de proces nemaifiind folosită; însă, dacă ar fi fost exilați, cei condamnați s-ar fi pus în fruntea armatelor lui Catilina, în Etruria. Senatul a dezbătut această temă, iar Caesar s-a numărat printre puținii care s-au pronunțat
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]