11,048 matches
-
pentru a-și aminti ce oră e. Iese În fața căminului, Își băgă mâinile În buzunare și ridică umerii până lângă urechi În speranța că Îi va trece frigul. Privirea lui se plimbă cu indiferență peste curtea murdară a căminelor, peste gardul de sârmă Împletită, peste coșul cantinei prin care iese un fum subțirel, peste celelalte trei cămine, unul de băieți și două de fete, Își imaginează că și colegii lui de acolo se ocupă cam de aceleași lucruri la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și pâine și suc de roșii din oraș. Axente, Încă marcat de severitatea bine jucată de Grințu mai devreme, cere un bilet de voie ca să iasă normal, pe poarta păzită a școlii. Grințu râde și-i zice: — Ia-o peste gard! Peste mai puțin de trei minute Îl chiar zărește sărind gardul Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de severitatea bine jucată de Grințu mai devreme, cere un bilet de voie ca să iasă normal, pe poarta păzită a școlii. Grințu râde și-i zice: — Ia-o peste gard! Peste mai puțin de trei minute Îl chiar zărește sărind gardul Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
celor de la casa de copii. Nu voia să se mute Într-o cameră de trei paturi și, În general, refuza violent acest gen de privilegii. Pune de patru cafele, turcule! - zise Grințu către Umit pentru că-l văzuse pe Axente sărind gardul cu o pungă de plastic În mână. După ce gustase din țuică și fumase mai multe țigări pe stomacul gol se bucura acum că se apropie Axente cu salamul și pâinea și sucul de roșii. Aducătorul lor trebuia răsplătit. Înainte de plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul ferestrei. Într-adevăr, dinspre șosea, peste maidanul de lângă gardul liceului, se apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ajunge În Italia „damigianna“ transformându-se până la noi În „damigeană“ și tot așa până la „anteriul lui Arvinte“; „are Chira socoteală“; „sistem Clayton, model nea Gheorghe“; „vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă“; „a nimerit-o ca Ieremia cu oiștea-n gard; „hop și eu cu țața Lina“; „tronc, Marițo!“; „ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba?“; „de lemn Tănase“; „moș Ene pe la gene“; „să vorbească și nea Ion că și el e om“; „Stan pățitul“. Când Îmi veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cele patru colțuri ale intersecției sunt diferite de toate celelalte case ale satului. În primul rând, ele nu au prispe, verande, pridvoare, marchize sau șopronuri În față și apoi nici nu sunt despărțite de drum printr-o curte și un gard. Toate patru au ferestre Înalte, prevăzute cu obloane ca și ușile, aspectul lor este cel sobru al unor prăvălii din respectabile orașe de provincie din regatul român dintre cele două războaie. Poate că la asta și aspirau când au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
după-amiază imposibil de respirat În această intersecție fără umbrar și o simplă privire de-a lungul uneia dintre străzi Îți dovedește că satul e viu dincolo de ea. Sunt copii care se joacă În colbul drumului, sunt femei ocupate cu spoitul gardului cu var, undeva, În zare, un bărbat cu pălărie traversează drumul călare pe o bicicletă semicursieră. Din spatele casei mohorâte și decorate cu o cutie poștală, deci de pe drumul perpendicular pe cel de-a lungul căruia tocmai ai privit, apare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
anterioara declarație, unde am fost sămi ridic valiza. Am adus injurii și amenințări personalului muncitor aflat În canton și păgubire cu o zi Înainte. Am amenințat șeful de echipă că Îi voi arăta eu. La ora 17 am intrat pe sub gard fără să mă prezint la pedagog pentru al anunța că am plecat fără știrea lui. Cele declarate sunt conform cu adevărul. 20 XI 1975 Pascaru Mihai. 4. Declarație. Subsemnații Sumanariu Costache, Pelin D. Costache, Guguluș Gheorghe, Baciu Aurel declarăm următoarele: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
formă pronunțabilă a numelui localității mai există În memoria bătrânului dascăl, deși tu nu asta ai vrea să cauți În ea. Îți porți privirea prin grădinița din fața prispei În care numai zambilele și ici-colo câte o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași Înălțime și toate sunt drepte de parcă ar fi fost laminate și nu crescute din pământ) ocupă partea dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu-l pe dinăuntru cam cu un metru, În lățime. În timp ce te tot Întrebi de numele plantei respective, de utilitatea ei de leac sau de hrană sau de dublură a gardului (știai mai demult că pentru așa ceva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu-l pe dinăuntru cam cu un metru, În lățime. În timp ce te tot Întrebi de numele plantei respective, de utilitatea ei de leac sau de hrană sau de dublură a gardului (știai mai demult că pentru așa ceva se folosește dracila, dar nu părea să fie tocmai asta), bătrânul Își amintește lucruri care pentru el nu vor trece niciodată În uitare. Chiar adaugă din când În când: „n-am să uit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fost că nu era nimeni pe la el prin curte, Își pusese În toată grădina numai zmeură. Zmeură, știi ce-i aia, nu?“ Da, ai zis tu și chiar În clipa aia ochii ți-au zburat spre bețele vag Înfrunzite pe lângă gardul dinspre stradă al grădinii Învățătorului Popescu. — Nu cumva...? — Păi, sigur că da, asta e, ești băiat deștept, bravo, a zis el și a plecat Înăuntru, În casă, după o sticlă de vin. Într-adevăr curiozitatea grădinii lui consta În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și să-i spună, pe șoptite aproape, doar atât: — Domnu’ Învățător! Furtuna se apropia și era, așa cum dinainte ați știut cu toții că va fi, o adevărată furtună de vară. Răbufnise Întâi un vânt dogoritor și grăbit care făcuse să scârțâie gardul vechi de lemn și acoperișul casei, ridicase În aer frunze uscate din toamna trecută și praf, mult praf. Se oprise și iar Începuse de mai multe ori. Nu avea o direcție sau, mai bine zis, se repezea de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cazane și deci sută-n sută că mai era acolo, avea de stat toată noaptea. — Cazanu-i colea, după moară - Îi explicase din nou tot Costel - uite, treci pe aici, prin curte pe la Industria Locală, vezi că-i o spărtură În gard, treci prin ea și-ai ajuns, găsești ușor după miros. * (HOTEL DE LUX) ...așadar, ori de câte ori, datorită mediului, interlocutorului sau interdicțiilor, decid conștient să nu folosesc decât o parte a trupului sau creierului meu, propria mea identitate personală este pusă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cum să ajungă la cazanul de țuică. Între timp vin și celelalte și-și dau cu părerea asupra celui mai bun traseu de urmat. În cele din urmă una dintre ele se decide să-l conducă până la respectiva spărtură În gardul de tablă garnisit cu sârmă ghimpată. Celelalte rămân În mijlocul curții și chicotesc. După ce trece dincolo de gard, Popescu primește rucsacul din mâinile fetei și mulțumește politicos. Tinerețea lui, vârsta pe care tu o ai acum, el trebuie s-o fi trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
părerea asupra celui mai bun traseu de urmat. În cele din urmă una dintre ele se decide să-l conducă până la respectiva spărtură În gardul de tablă garnisit cu sârmă ghimpată. Celelalte rămân În mijlocul curții și chicotesc. După ce trece dincolo de gard, Popescu primește rucsacul din mâinile fetei și mulțumește politicos. Tinerețea lui, vârsta pe care tu o ai acum, el trebuie s-o fi trăit prin 1939. Numeroase lucruri s-au Întâmplat atunci și puține pot fi descifrate de tine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
România? Dar despre România ce știa? Despre el Însuși știa mai mult decât poți Închipui tu citind datele statistice dintr-un anuar privitor la acel an și căutând aproximativ pătura socială și regiunea În care el trăia? Prin spărtura din gardul de tablă se iese pe un maidan pe care se aruncă gunoaiele. Se văd mai multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă jucați de-a perghelu?“ Aproape imediat unul dintre puștii care mai devreme ieșiseră cu boștina caldă, s-o ducă la groapa cu bălegare fumegânde de lângă gardul metalic, Întreabă ce-i ăla perghelu și, iată Încă o dovadă că tot ce se spunea acolo avea ca destinatari tocmai pe băieții ăștia mai tineri, omul din fața focului face paranteză și le descrie un joc uitat. Un joc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fost cu totul altceva. Casa e mare și pare a unui om Înstărit. În tencuiala casei sunt prinse bucăți de oglindă și romburi colorate de faianță. În spatele curții, cineva care ar privi mai atent l-ar vedea pe Tudor sărind gardul cu o furcă În mână. Mai departe, tot pe partea dreaptă a drumului, se află și clădirea cu etaj a miliției. Pe scările de la intrare se vede o femeie nu tocmai subțire, cu mânecile rochiei de diftină suflecate și purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce oră va trece pe aici autobuzul. Ciocnesc apoi păhărele cu țuică și le dau pe gât. Încep să mănânce din brânza, pâinea și ceapa puse pe masă de bătrân. Tac amândoi și se uită peste câmpul care Începe dincolo de gardul viu al curții. Între ei doi ar putea fi o legătură secretă, dar autorul acestor rânduri o ignoră deocamdată cu desăvârșire. * (KITSCH)... cuvântul abțibild fiind unul din nu prea numeroasele neologisme de origine germană ale limbii române. El semnifică, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de voie decât pe o jumătate de zi. Către sfârșitul lui septembrie, Într-o după amiază ploioasă de joi, Zare apăru amețit la poarta 1 a liceului, se certă cu portarul care nu voia să-l lase să intre, ocoli gardul de prefabricate și se strecură printr-o spărtură din spatele școlii nimenind chiar sub fereastra atelierului În care se afla Gelu. Maistrul Minea fu bucuros să-l revadă pe Zare, se Îmbrățișă cu el și puse mâna pe o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pline de noroi până când crezu el că nu mai poate fi ajuns de Zare, În cazul În care acesta s-a trezit și a plecat după el. Ajunse la cămin după ora zece și se strecură prin aceeași spărtură a gardului de prefabricate prin care mai devreme intrase și Zare În curtea școlii. Abia peste o lună primea o altă scrisoare de la Zare care Îl anunța că-și face serviciul militar Într-o unitate de geniu, că speră să fie șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui. Era această poliță de 1000 lei. La poalele muntelui zona părea mai degrabă de câmpie decât de deal și era presărată cu numeroase construcții mici și mari, acareturi obișnuite sau specifice unei mânăstiri, porți, clopotnițe, chilii, arbori singuratici, grajduri, garduri și surse de apă, livezi desenate mai mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă de vitregia vremurilor prin anii 1614, 1762-1785
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se văd totuși perdelele Înflorate țesute În război de mâna bătrânei. Fântâna cu cumpănă În dreapta intrării În curte. Gardul de nuiele Împletite se oprește În ghizdul de ciment plin de mușchi, astfel că jumătate din fântână se află În curte și jumătate afară. Găleata e plină și se reazemă de ghizd. Grințu se oprește să bea apă. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]