11,250 matches
-
cercuri? N-am lăsat neobservate locuri mai apropiate interesului bine înțeles al nostru și ne-am alipit de cercuri cu mult mai depărtate? Centrul cercurilor concentrice este incert în viața spirituală a românilor [Nota lui M. Eminescu] {EminescuOpXIV 922} puterea gravității, după legile naturei. Interesul general uman l-am însemnat că ar fi acest centru; dacă acum cineva, în interesul culturei sale, ar începe prin a se ocupa și a persista asupra unui teren de știință foarte depărtat, spre a avea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ludică, spațiul acesta ambiguu s-ar putea purifica. Ce lucru minunat să îți propui să faci un concurs de "cine ajunge primul sus", la capătul celor 130 de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două, să opui derizoriul jocului gravității exaltate a fanatismului. Și iată-ne luând startul de la poalele amfiteatrului (și riscând infarctul) Gelu, Cătălin și eu, în timp ce Bogdan se pregătește, fericit, să filmeze acest happening, nevenindu-i să creadă că are parte de un asemenea "subiect" într-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eliberîndu-mă ludic și atingând, în interiorul însuși al naturii mele crispate, acel grad de cabotinism fără de care comunicarea socială și scrisul de o anumită factură nu sânt cu putință, Andrei, în schimb, a trăit, cred, prin mine o anumită cădere în gravitate pe care formal nu a experimentat-o și pe care la mine, temîndu-se de ea, a ironizat-o. Hazul acestei prietenii născute din diferență este cu atât mai mare cu cât, de când mă știu, mi-am căutat prietenul care să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În camera de serviciu pe care o ocupam la ultimul etaj al unei clădiri de pe bulevardul Raspail, unde toată lumea, cu siguranță, fusese deja la liturghia de dimineață. Puneam la pick-up Missa solemnis a lui Mozart, crezînd că astfel voi atenua gravitatea păcatului meu iminent. De ce nu existau liturghii permanente, ca la cinema? De ce nu i-aș propune lui Rossellini să vină cu mine la liturghie? Să mergi la liturghie cu Rossellini ar fi un adevărat eveniment pentru un băiat al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
decît să atragă atenția. Cei care nu văzuseră articolul ar putea vedea rectificarea, iar eu n-aș face decît să sporesc și mai mult confuzia. Răul era deja făcut. Mai bine lăsam lucrurile așa cum erau. Nu-și dădea seama de gravitatea situației. Trebuia cumva să-i mărturisesc că ar fi fost bine să adopt un pseudonim, tocmai ei, care Îmi spusese deja că numele meu nu era ușor de reținut? „Dar un drept la replică? - Nici prin cap să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
subterfugiul tinerei de a-și înștiința mama că a născut, pentru a o atrage în cursă (Electra). Desigur, complicarea excesivă a intrigii se realizează în dauna tensiunii dramatice, iar pitorescul se substituie profunzimii. Suntem aici la antipodul simplității pline de gravitate a lui Eschil, la care neliniștea se acumulează lent pe măsura înaintării fatale a acțiunii. Imitarea modelelor merge uneori până la preluarea aproape identică a unor replici. Agamemnon refuză să pășească pe covorul de purpură întins de soție la întoarcerea de la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
imediat următoare (I, p. 10). Ordinea cosmosului și rostul întâmplărilor nu pot fi deslușite de astfel de făpturi mărginite, private de accesul la cunoașterea globală : numai în sămânța viitorului am putea citi sensul (I, p. 11). Prea puțin impresionat de gravitatea coreuților, Spyros îi tratează ca pe niște actori de duzină, după cum îi apostrofează și Hamlet pe cei chemați să joace scena uciderii tatălui său : Ar trebui totuși să jucați cu mai multă convingere. [...] Vorbiți tare, să se audă până în fundul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
opere inspirate din tragedia elină, autorii moderni exprimă tendințe contemporane specifice. Corespondența situațiilor și a stărilor de spirit se explică prin perenitatea problemelor general umane, însă, dincolo de ceea ce este permanent, se manifestă particularitatea momentului istoric. În încercarea de a regăsi gravitatea unui teatru religios și civic într-o perioadă când, cel puțin în spațiul francez, scena era amenințată de frivolitate și divertisment, autorii care pornesc din nou pe căile deschise de cei elini o fac în altă manieră decât aceea tradițională
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
s-a părut o stratagemă propagandistică În favoarea vidului moral al universului și a brutalității mecanice cu care acesta distrugea piesele ce nu-i mai erau de folos. Fermín păru să-mi citească aceste gînduri atît de profunde și Încuviință cu gravitate. — Mama natură e-o mare curvă, ăsta-i tristul adevăr, zise el. Curaj și la atac. Prima mea rundă de Întrebări nu-mi oferi decît priviri goale, gemete, rîgÎieli și aiureli din partea tuturor celor pe care i-am chestionat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nu tocmai. Sau da, Într-un fel. — Ce voiați să-mi spuneți, don Gustavo? Librarul Îmi zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul lor, mi s-a părut că intuiesc o anumită gravitate, un pic de precauție și nu puțină Îngrijorare. — În dimineața asta l-am cunoscut pe don Manuel Gutiérrez Fonseca, În vîrstă de cincizeci și nouă de ani, burlac, funcționar la morga municipală a Barcelonei din anul 1924. Treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
organizare a exploatării. Acțiunile de acaparare s-au putut face pentru că obștea își pierduse vechea putere. Ea se destrămase astfel încât cumpărătorii nu mai tratau cu colectivitatea moșnenilor, ci cu fiecare membru în parte. Statul este obligat în final să recunoască gravitatea situației, iar în expunerea de motive a Codului silvic din 1910 se afirmă (apud Stahl, 1998, vol. II, pp. 189-191): „Societățile mari de exploatare, compuse aproape în unanimitate din străini, asigurându-și sprijinul moșnenilor sau al răzeșilor fruntași, au cumpărat
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
răspund față de cei care au dreptul de a apropria resurse sau sunt chiar unii dintre aceștia.” Și în cazul satelor devălmașe, monitorizarea se făcea de către membrii comunității care deținea bunul comun. e) „Pedeapsa pentru încălcarea regulilor operaționale se stabilește în funcție de gravitatea faptei.” Pe parcursul analizei am identificat doar tipuri de pedepse în funcție de tipurile de acțiuni, nu și pedepse proporționale cu fapta. f) „Mecanismele de aplanare a conflictelor nu sunt costisitoare.” Am argumentat pe parcursul analizei că acest principiu era respectat și în satele
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
neîntrecute le urmează o prăbușire lucidă și nemângâiată. Sensul mai adânc al iubirii nu este inteligibil nici prin "geniul speței" și nici chiar prin depășirea individuației. Cine poate crede că ea ar atinge intensități atât de furtunoase, de o neumană gravitate, dacă noi am fi simple instrumente într-un proces în care personal pierdem? Și cine poate admite că ne-am angaja în suferințe atât de mari, ca să fim doar victime? Sexele nu sânt capabile de atâta renunțare și nici de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
actualitatea ei supremă decât în durere. Orizontul funebru al culorilor, al sunetelor și al gândurilor ne scaldă într-un infinit zilnic. În lumina lui solemnă, plină de un sfârșit vast, orice am face la suprafața noastră se adâncește într-o gravitate incurabilă, într-atît că și clipitul din ochi devine un reflex al Absolutului. Și nu noi ne deschidem privirile spre lume, ci ea se deschide în privirile noastre. Nostalgia morții ridică întreg universul la rangul muzicii. Isus a fost prea puțin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
manifestări ale unei sensibilități exuberante, căreia-i lipsește acea infinită seriozitate ce caracterizează pe acela care a intrat în problemele periculoase. A avea o infinită seriozitate este a fi pierdut. Nu e aici vorba de spiritul calm și nici de gravitatea fără fond a oamenilor numiți serioși, ci de o tensiune atât de nebună, încît în fiecare moment al vieții ești ridicat în planul eternității. Viețuirea în istorie nu mai are atunci nici o semnificație, deoarece clipa este trăită cu atâta exagerată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cauzează implicit o anihilare. Regretele fac pe om melancolic fără să-l paralizeze sau să-i rateze aspirațiile, deoarece în regret există o conștiință a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum deschis. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrată, închisă, dezvoltată pe o afecțiune organică, deoareace în ea nu există nimic din acea groaznică senzație a ireparabilului pentru tot cursul existenței, care nu lipsește în unele cazuri de tristețe adâncă. Chiar acea melancolie neagră este mai mult un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se degajează din această fizionomie a tristeții rezultă din faptul că acele riduri se adâncesc atât de tare, încît creșterea lor în adâncime devine un simbol pentru tulburarea și infinita noastră dramă lăuntrică. Fața omului în tristețe dovedește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fie estetic, sexual, religios și pervers. A fi psiholog înseamnă a te învîrti în fiecare moment în jurul axei tale. Aceasta este întîia condiție; a doua este a avea atâta mobilitate, încît axele celorlalte ființe să-ți fie atâtea centre de gravitate câte poate avea o ființă proteică. Simțul psihologic este expresia unei vieți care se contemplă pe sine în fiecare moment și care în celelalte vieți vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe toți ceilalți oameni părți din tine, frânturi ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înscrisă în premisele noastre și care ne-a menținut în somnul istoric de o mie de ani. Deficiențele actuale ale poporului român nu sânt produsul "istoriei" sale; ci istoria aceasta este produsul unor deficiențe psihologice structurale. Particularitatea condițiilor istorice și gravitatea lor au adâncit numai dispozițiile inițiale și au scos la lumină an-istoria noastră. Timpurile "vitrege" prin care am trecut au fost astfel, fiindcă n-am fost destul de tari și de capabili să le înfrîngem. Dacă în noi ar fi fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aspectele realității ar fi străbătute de un suflu divin și s-ar împărtăși, în diversitatea lor, din același izvor absolut. Din pietate se naște un sentiment solemn al vieții. Toate actele se desfășoară și se consumă ca oficieri, într-o gravitate elegantă. Pietatea dă un sens etern zădărniciilor. De aici, farmecul ei discret. Lumea catolică reprezintă atâta seriozitate gravă și atâta responsabilitate istorică deoarece, ca nici una, a îngrijit în sine o pietate activă, cu ceremonialui inerent și cu grandoarea măsurată care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de cealaltă, epoca de cunoaștere. Lumea homerică și sincretismul alexandriu înseamnă două epoci la antipod. Secolul lui Pericle este epoca de maturitate și de rotunjime. Lumea gotică și istorismul modern reprezintă, în plan occidental, același dualism, de aceeași semnificație și gravitate. Clasicismul francez și romantica germană sânt momente culturale perfecte, culmi de cultură așezate între epoca de naivitate și de cunoaștere a Franței și Germaniei. Ele au ceva din mireasma deșteptării originare a spiritului și din parfumul dizolvant al lucidităților crepusculare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
democratic este că în el omul politic nu poate face nimic. Și cum o să facă, atunci când ascensiunea în democrație se bazează pe o șansă, iar puterea are caracterul unei durate efemere?! Dictaturile au toate un caracter de răscruce și de gravitate. Nu este caracteristic că războaiele cele mai multe se fac de regimurile dictatoriale? Încordarea excesivă și anormalul ritmului numai în război își află o ieșire, afară de tiranie, care naște revoluția. În perioada democratică a unei țări, o revoluție n-are un sens
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de idei, să nu mai vorbim. El ar studia și ar achita pe conchistadori; filozofii n-ar fi introduși, fiindcă n-au fapte pe conștiință... Iată lucruri care aparțin cunoașterii, și nu pesimismului. Fiecare țară își are un centru de gravitate politică și o direcție ideologică, pe care nu le putem trece cu vederea fără a neglija situația specifică a fiecărui popor. Tendința spre abstracțiune, care se întîlnește atât de des în aprecierea mișcărilor politice analoage a diferitelor țări, asimilează aceluiași
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și politică în sud-estul Europei trebuie să ne fie obsesia politică de fiecare zi. De vom continua să ne izolăm în mediocritatea noastră, o să înspăimîntăm lumea cu atâta ratare. Pluralismul balcanic nu poate duce la nimic. Fără un centru de gravitate care să cadă într-o țară cu un destin politic în ascensiune, divergența acestor state gelatinoase va da naștere la fricțiuni nesemnificative. Numai o forță poate să constituie din acest Balcan amărât un sâmbure viabil. Dacă o țară nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În mod vizibil, În relief. Poet (extrem de promițător), atlet și, nu În ultimul rând, intelectual tânăr plin de dinamism, Malin părea să refuze - Într-o manieră organică, substanțială, chiar constituțională - superficialitatea adolescentina, fiind un individ cu predispoziție către meditație și gravitate. În mod interesant Însă, omul nu-și pierdea bună dispoziție și optimismul (un optimism funciar, moștenit, cred, dintr-o familie robustă, obișnuită cu excesele nefaste de destin), fiind, prin excelență, un foarte bun companion. Dispariția lui abruptă, În plin avânt
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]