10,710 matches
-
și recapturate de mai multe ori. În această fază a luptelor, grecii s-au bucurat de superioritate numerică, iar turcii au fost obligați să-și păstreze efectivele intacte pe cât a fost posibil. Momentul de cotitură a fost acela în care grecii au încercat fără succes să cucerească Haymana, la 40 km sud de Ankara. Grecii aveau propriile lor probleme. Înaintarea în Anatolia le lungise liniile de aprovizionare și de comunicații și criza de muniții începuse să se manifeste în tabăra elenă
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
bucurat de superioritate numerică, iar turcii au fost obligați să-și păstreze efectivele intacte pe cât a fost posibil. Momentul de cotitură a fost acela în care grecii au încercat fără succes să cucerească Haymana, la 40 km sud de Ankara. Grecii aveau propriile lor probleme. Înaintarea în Anatolia le lungise liniile de aprovizionare și de comunicații și criza de muniții începuse să se manifeste în tabăra elenă. Intensitatea deosebită a luptelor a epuizat ambele tabere într-o asemenea măsură, încât ambele
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
le lungise liniile de aprovizionare și de comunicații și criza de muniții începuse să se manifeste în tabăra elenă. Intensitatea deosebită a luptelor a epuizat ambele tabere într-o asemenea măsură, încât ambele au luat în considerație retragerea, numai că grecii au fost primii care au plecat înapoi pe liniile inițiale de atac. Grecii au atins în timpul acestei bătălii cea mai avansată poziție de-a lungul întregului război. În decursul următoarelor săptămâni, grecii s-su retras în ordine pe pozițiile pe
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
să se manifeste în tabăra elenă. Intensitatea deosebită a luptelor a epuizat ambele tabere într-o asemenea măsură, încât ambele au luat în considerație retragerea, numai că grecii au fost primii care au plecat înapoi pe liniile inițiale de atac. Grecii au atins în timpul acestei bătălii cea mai avansată poziție de-a lungul întregului război. În decursul următoarelor săptămâni, grecii s-su retras în ordine pe pozițiile pe care le deținuseră în luna iunie. Parlamentul le-a acordat comandanților Mustafa Kemal
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
ambele au luat în considerație retragerea, numai că grecii au fost primii care au plecat înapoi pe liniile inițiale de atac. Grecii au atins în timpul acestei bătălii cea mai avansată poziție de-a lungul întregului război. În decursul următoarelor săptămâni, grecii s-su retras în ordine pe pozițiile pe care le deținuseră în luna iunie. Parlamentul le-a acordat comandanților Mustafa Kemal și Fevzi Cakmak gradul de feldmareșal. Acești ofițeri sunt singurii care au fost înaintați la acest înalt grad militar
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
La începutul anului 1922, britanicii, francezii și italienii ajunseseră deja la concluzia că Tratatul de la Sèvres este inaplicabil și că trebuie revizuit. Dată fiind această decizie, trupele italiene și franceze au fost retrase după semnarea unor tratate separate cu turcii. Grecii s-au găsit singuri în fața inamicului. Aliații au promis semnarea unui armistițiu în martie 1922. Mustafa Kemal a considerat că de această dată se află în avantaj și a refuzat orice angajament atâta vreme cât greci se mai aflau încă în Anatolia
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
semnarea unor tratate separate cu turcii. Grecii s-au găsit singuri în fața inamicului. Aliații au promis semnarea unui armistițiu în martie 1922. Mustafa Kemal a considerat că de această dată se află în avantaj și a refuzat orice angajament atâta vreme cât greci se mai aflau încă în Anatolia. În același timp, el a intensificat eforturile pentru reorganizarea armatei turce în vederea unei ofensive finale împotriva grecilor. și grecii au trecut la rândul lor la întărirea pozițiilor lor defensive, iar moralul trupelor era la
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Kemal a considerat că de această dată se află în avantaj și a refuzat orice angajament atâta vreme cât greci se mai aflau încă în Anatolia. În același timp, el a intensificat eforturile pentru reorganizarea armatei turce în vederea unei ofensive finale împotriva grecilor. și grecii au trecut la rândul lor la întărirea pozițiilor lor defensive, iar moralul trupelor era la un nivel foarte scăzut. Guvernul de la Atena a încercat prin toate mijloacele să obțină sprijinul militar al britanicilor, sau să primească un împrumut
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
considerat că de această dată se află în avantaj și a refuzat orice angajament atâta vreme cât greci se mai aflau încă în Anatolia. În același timp, el a intensificat eforturile pentru reorganizarea armatei turce în vederea unei ofensive finale împotriva grecilor. și grecii au trecut la rândul lor la întărirea pozițiilor lor defensive, iar moralul trupelor era la un nivel foarte scăzut. Guvernul de la Atena a încercat prin toate mijloacele să obțină sprijinul militar al britanicilor, sau să primească un împrumut de război
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Constantin au organizat o mișcare numită „Apărarea Națională”, care urmărea secesiunea față de Atena, dar Venizelos nu și-a dat niciodată acordul pentru o asemenea acțiune și eforturile lor s-au dovedit inutile. După eșecul negocierilor din martie, era clar că grecii trebuiau să se retragă pe o serire de poziții mai ușor de apărat în jurul orașului Izmir. În schimb, factorii de decizie eleni au hotărât să rămână pe poziții și au plănuit ocuparea Constantinopolului. Aliații s-au opus acestei ultime opțiuni
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
să se retragă pe o serire de poziții mai ușor de apărat în jurul orașului Izmir. În schimb, factorii de decizie eleni au hotărât să rămână pe poziții și au plănuit ocuparea Constantinopolului. Aliații s-au opus acestei ultime opțiuni și grecii au fost obligați să renunțe la plan. Turcii au lansat contraatacul cunoscut și ca „Buyuk Taarruz” (Marea Ofensivă) pe 26 august. În aceeași zi, principalele poziții defensive elene au fost cucerite, iar a doua zi a fost eliberat orașul Afyon
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
să afle doar în prizonierat că fusese numit comandant al trupelor elene în locul generalului Hatzianestis. Pe 1 septembrie, Mustafa Kemal a emis ordinul său celebru: „Armată, obiectivul tău general este Mediterane, Înainte!” Pe 2 septembrie, turcii au eliberat Eskisehir, iar grecii le-au cerut britanicilor să medieze un armistițiu care le-ar fi permis să păstreze controlul asupra Smirnei. Balikesir și Bilecik au fost eliberate pe 6 septembrie, iar Aydin o zi mai târziu. A urmat Manisa pe 8 septembrie. Guvernul
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
spre Bosfor, Marea Marmara și Dardanele, unde garnizoanele Aliate au fost întărite cu soldați britanici, francezi și italieni din Constantinopole. Guvernul britanic a hotărât să reziste în zona strâmtorii Dardanele și să ceară francezilor și italienilor să-i ajute pe greci să păstreze pozițiile din Tracia Răsăriteană. Forțele italiene și franceze și-au abandonat pozițiile din zona strâmtorilor și i-au lăsat pe britanici să facă față singuri atacului turcilor. Pe 24 septembrie, trupele lui Kemal au intrat în zona strâmtorilor
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și-a prevenit guvernul să nu întreprindă nicio acțiune riscantă. De asemenea, el a cerut vaselor militare elene să părăsească portul capitalei imperiale. Kemal a acceptat propunerea de începere a negocierilor pentru un armistițiu, după ce Aliații i-au obligat pe greci să se retragă la vest de cursul râului Marița. Mustafa Kemal a emis o proclamație prin care amenința cu pedeapsa capitală orice soldat turc care ar fi atacat civilii din Smirna. Cu doar o zi mai înainte de cucerirea orașului de către
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Ankara nu poate fi făcut responsabil în cazul apariției unor masacre împotriva populației civile După cucerirea orașului, în atmosfera de anarhie și confuzie care a urmat, o bună parte a orașului a fost distrusă în timpul unui mare incendiu, iar proprietățile grecilor au fost jefuite. Modul în care a izbucnit incendiul este disputat până în ziua de zi. Dacă unele surse condamnă armata turcă pentru incendierea orașului, altele consideră că a fost vorba de un accident. Istoricul și ziaristul britanic Arnold J. Toynbee
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și ziaristul britanic Arnold J. Toynbee a afirmat că a vizitat regiunea și a văzut satele grecești incendiate. Mai mult chiar, Toynbee a afirmat că soldații turci au incendiat în mod deliberat și individual fiecare casă. Faptul că doar cartierele grecilor și armenilor au fost incendiate, iar cel al turcilor nu a fost atins de foc, face ca teoria conform căreia armata turcă sau extremiștii turci ar fi responsabili pentru dezastru să poată fi luată în considerație. După ce turcii i-au
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
au fost incendiate, iar cel al turcilor nu a fost atins de foc, face ca teoria conform căreia armata turcă sau extremiștii turci ar fi responsabili pentru dezastru să poată fi luată în considerație. După ce turcii i-au înfrânt pe greci și au recapturat İzmirul (Smirna), ei au amenințat forțele franco-britanice staționate lângă Çanakkale (Chanak) pentru protejarea zonei neutre a Dardanelelor. Dacă francezii și-au părăsit pozițiile din zonă, britanicii păreau hotărâți să-și apere pozițiile. Guvernul britanic a cerut ajutor
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
dispuși să intervină în sprijinul Greciei. Trupele elene și franceze s-au retras dincolo de cursul râului Meriç. Armistițiul de la Mudanya a fost semnat pe 11 octombrie 1922. Aliații (Regatul Unit, Franța, Italia) păstrau controlul asupra estului Traciei și asupra Bosforului. Grecii au fost obligați să părăsească aceste regiuni. Acordul a devenit efectiv începând cu 15 octombrie 1922, a doua zi după semnarea actului de către greci. Armistițiul a fost urmat de Tratatul de la Lausanne. Printre prevederile importante ale acestui tratat s-a
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
11 octombrie 1922. Aliații (Regatul Unit, Franța, Italia) păstrau controlul asupra estului Traciei și asupra Bosforului. Grecii au fost obligați să părăsească aceste regiuni. Acordul a devenit efectiv începând cu 15 octombrie 1922, a doua zi după semnarea actului de către greci. Armistițiul a fost urmat de Tratatul de la Lausanne. Printre prevederile importante ale acestui tratat s-a aflat și aceea a schimburilor de populație dintre Grecia și Turcia. Peste un milion de creștini ortodocși au părăsit Turcia. Cei mai mulți dintre ei au
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
un milion de creștini ortodocși au părăsit Turcia. Cei mai mulți dintre ei au fost colonizați în Attica și în teritoriile incorporate de curând în statul elen, Macedonia și Tracia Apuseană. În schimb, aproximativ 500.000 de musulmani au părăsit teritoriul Greciei. Grecii au fost ajutați în primul an de război de faptul că trupele britanice au invadat Strâmtorile, partea cea mai bogată și mai populată a Turciei, și de acela că trupele franceze au atacat în sud trupele turce și au ocupat
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
au ocupat orașe importante precum Adana. De asemenea, turcii au fost implicați și în luptele cu armenii din răsăritul țării. După ce situația pe fronturile de sud și de est a fost stabilizată, turcii au putut transfera întăriri în lupta cu grecii. Cel mai important factor care a dus la înfrângerea grecilor a fost retragerea sprijinului Aliaților în toamna anului 1920. Motivele pentru care Aliații și-au schimbat radical poziția sunt complexe. Unul dintre motivele invocate ar fi venirea la putere a
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
fost implicați și în luptele cu armenii din răsăritul țării. După ce situația pe fronturile de sud și de est a fost stabilizată, turcii au putut transfera întăriri în lupta cu grecii. Cel mai important factor care a dus la înfrângerea grecilor a fost retragerea sprijinului Aliaților în toamna anului 1920. Motivele pentru care Aliații și-au schimbat radical poziția sunt complexe. Unul dintre motivele invocate ar fi venirea la putere a regelui Constantin I, care se remarcase prin poziția sa neutră
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
În a doua fază a războiului, turcii au primit un ajutor militar semnificativ din partea Italiei și Franței. Italienii erau nemulțumiți de pierderea Smirnei în favoarea Greciei. Ei au folosit baza din Antalya pentru înarmarea și pregătirea militarilor kemaliști care luptau împotriva grecilor. În afară de acești factori, contrastul dintre motivațiile și pozițiile strategice ale celor două tabere au contribuit în mod decisiv la obținerea victoriei turcești. Turcii luptau pentru apărarea patriei împotriva a ceea ce ei percepeau drept un atac imperialist. Mustafa Kemal a fost
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
cu sângele poporului. Spre deosebire de doctrina defensivă a Primului Război Mondial, care se baza pe lupta de tranșee și liniile fortificate, tacticile folosite de trupele kemaliste se dovediseră nu doar neortodoxe, dar și singurele care să asigure succesul. Pe de altă parte, înfrângerea grecilor s-a datorat în primul rând pierderii treptate a inițiativei strategice, Schismei Naționale și proastei planificări a înaintării în adâncimea teritoriului anatolian. Armata elenă participa la lupte în condițiile în care în țară situația politică a fost tot timpul tulbure
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
militari doreau în primul rând să se întoarcă în patrie. Faptul că mii de tineri greci din recrutați din Regat muriseră în luptele din Anatolia, în vreme ce recrutările din Asia Mică erau nesemnificative, provocau de asemenea resentimente printre militari și civili. Grecii au înaintat fără să aibă o viziune strategică foarte clară. Singura opțiune strategică era efectuarea loviturii finale și zdrobirea definitivă a forțelor turce, pentru asigurarea impunerii prevederilor tratatului de la Sèvres. Această strategie ar fi putut părea bună în acele vremuri
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]