11,439 matches
-
al zânei Dochii 253. Atunci, În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri254. Iubita este motivul principal al visării: Răsai din umbra vremilor încoace,/ Ca să te văd venind ca-n vis, așa vii!255 Atunci când poetul se imaginează într-o atmosferă bucolică împreună cu iubita, fericirea-vis se derulează într-un cadru natural izolat: Vom visa un vis ferice/ Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratece izvoare,/ Blânda batere de vânt256. Fericirea celor doi îndrăgostiți își găsește împlinirea în spațiul oniric: O, priviți-i cum visează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
descrierii interiorului în care sunt înglobate rosturile și resorturile interioare ale esențelor. Făcând parte din aceleași categorii ale sublimării, zborul și plânsul sunt dominantele specifice ale etapei de maturitate artistică, avându-și izvorul în suferința cauzată de prematura moarte a iubitei. Întocmai ca în viziunea religios-folclorizantă, înălțarea iubitei la cer este o imagine emblematică, dominată de viziunea morții. În fapt, zborul este o pendulare între vis și moarte. În poema Din străinătate, vorbind de presupusa lui moarte, care-i va da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și resorturile interioare ale esențelor. Făcând parte din aceleași categorii ale sublimării, zborul și plânsul sunt dominantele specifice ale etapei de maturitate artistică, avându-și izvorul în suferința cauzată de prematura moarte a iubitei. Întocmai ca în viziunea religios-folclorizantă, înălțarea iubitei la cer este o imagine emblematică, dominată de viziunea morții. În fapt, zborul este o pendulare între vis și moarte. În poema Din străinătate, vorbind de presupusa lui moarte, care-i va da ghețoasele-i fiori, poetul se vede zburând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre haosurile lumii abisale: O pasăre plutește (s.n.) cu aripi ostenite 271. Zborul-vis, zborul-plutire/levitație este preponderent apanajul epocii pomenite mai înainte. Întocmai ca ceasurile din tablourile lui Dali, Din noaptea vecinicei uitări, [...] toate curg272, iar poetul ar vrea ca iubita să se înalțe într-un zbor lin, diafan. Iubirea însăși este starea de plutire narcotică, din care iubiții nu pot ieși niciodată: Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă273; Iar prin cerul meu cu raze plutești îngere rosalb 274; De mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plâng și ele când durerea provocată de moartea mamei, spre exemplu, îi umple inima: Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă 296. Așa cum am mai remarcat, chiar atunci când plânge moartea mamei sale, Eminescu nu poate să nu rememoreze moartea iubitei: Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o297. În varianta Elena, subintitulată Meditațiune 298, interogația shakespeariană devine firească, iar plânsul o imagine laitmotivică: A fi sau a nu fi au nu e tot una?; Nu plâng a ta moarte ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din basme 310, iar împreună se simțeau inocenți ca-n ziua cea dentâi 311. După întâia sărutare, Ieronim nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă 312. Poetul accentuează, și în proza fantastică, asemănarea iubitei cu propria mamă, căci disponibilitățile ei materne îndeamnă femeia șă-și desmierde și să-și ocrotească iubitul ca pe un copil, să-l apere de presupuse primejdii și să-l împresoare cu o dragoste din care nu reiese întotdeauna limpede cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei materne îndeamnă femeia șă-și desmierde și să-și ocrotească iubitul ca pe un copil, să-l apere de presupuse primejdii și să-l împresoare cu o dragoste din care nu reiese întotdeauna limpede cât îi aparține mamei și cât iubitei 313. Mai mult decât atât, Ieronim se familiariză [...] cu micul imperiu, era ca acasă (s.n.), îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatecă prin tufăriile și ierburile insulei 314. Nostalgia copilăriei revine obsedant în opera lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mod just Lucian Blaga, realitatea ei se construiește dincolo de limbaj; realitatea operei este o realitate revelatorie. Astfel, insula lui Euthanasius din Cezara preia și adâncește în misterul cosmosului insula din lacul încărcat cu flori de nufăr din codrii Ipoteștilor, după cum iubita de la Ipotești se constituie în arhetip al femeii din poezia erotică eminesciană. Crescând odată cu timpul, opera lui Eminescu reînvestește cu noi sensuri însuși spațiul-matrice al creatorului. S-a încercat să se demonstreze prin cercetarea totalizantă a istoriei acestor locuri destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la măicuța mea care a trăit numai 43 de ani și a lăsat țării șapte copii orfani : Plânge Bistrița la vale De ce oare-o fi plângând, Toate plâng în a mea cale Toate plâng, toate plâng... Numai tu nu plângi iubito Ești cu sufletu-ntristat Inima care-ai zdrobit-o Te-a iertat, te-a iertat... Vino iar iubito dragă, Vino, vino, vino-n crâng Vreau să te mai văd odată Și în brațe să te strâng... Mă ținea mama cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Bistrița la vale De ce oare-o fi plângând, Toate plâng în a mea cale Toate plâng, toate plâng... Numai tu nu plângi iubito Ești cu sufletu-ntristat Inima care-ai zdrobit-o Te-a iertat, te-a iertat... Vino iar iubito dragă, Vino, vino, vino-n crâng Vreau să te mai văd odată Și în brațe să te strâng... Mă ținea mama cu căpușorul în poală, îmi cânta - că era frumoasă, deșteaptă și harnică - iar urechiușa mea muzicală la șase-șapte anișori
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și cu durerea treceri anilor și a noastră. Zadarnic Zadarnic tremuri când mă vezi Cu ochii rugători. Zadarnic verși în calea mea Suspinele de amor. Dar în zadar mai vii plângând Și mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. A fost un timp când te iubeam Ți-aș spune dar nu pot Când stăpâneai inima mea Și sufletul meu tot. Azi-geaba-ncerci iubita mea Trecutul să-l învii Nu mă mai pot amesteca În jocul de copii
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în zadar mai vii plângând Și mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. A fost un timp când te iubeam Ți-aș spune dar nu pot Când stăpâneai inima mea Și sufletul meu tot. Azi-geaba-ncerci iubita mea Trecutul să-l învii Nu mă mai pot amesteca În jocul de copii. Îmi pare că sunt prea bătrân De-acum să mai iubesc. Târziu în toamnă frunzele Și ele vestejesc. Dar în zadar mai vii plângând Să mă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai pot amesteca În jocul de copii. Îmi pare că sunt prea bătrân De-acum să mai iubesc. Târziu în toamnă frunzele Și ele vestejesc. Dar în zadar mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
noastre se cunună, Focurile noastre se-nțeleg, Suntem baza lumii împreună Suntem vara focului întreg. Ce frumoasă ești în prag de toamnă, Ca o zi egală între nopți, Când iubirea noastră te condamnă Să ai soarta strugurilor copți. Să înveți iubito, să te bucuri Că ți-am dat din jertfă un destin, Și că via asurzând de struguri, Va trăi definitiv în vin. Ce frumoasă ești în primăvară, Cea mai minunată-ntre femei, Iezii pasc năframa ta ușoară, Tu, cu muguri
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voi odată umbrind mormântul meu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
felul cum aș fi reacționat, sau mai degrabă Încercam să savurez pe Îndelete o plăcere amânată la nesfârșit, așa că apăream mereu la ore previzibile acasă, după șase-șapte seara, când ele se săturaseră deja una de alta. De cum mă vedea, pe iubita Ortansei o apuca subit graba, că a stat destul și doamna trebuie să se odihnească și mai are prin zonă câteva gravide și lăuze pe la care trebuie să treacă. Avea o căutătură de veveriță speriată, pe care surâsul de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fost. Cum se explică totuși faptul că eram atât de fericit la Roma? De ce gândurile frivole pe care le aveam atunci îmi scapă? Și de ce nu mai reușesc să găsesc nimic autentic în elegiile pe care le-am scris pentru iubitele mele romane? Nu mai am aproape deloc dorințe carnale. Rămân pur săptămâni în șir: atunci gândirea mea devine mai limpede și existența mea își recapătă sensul. Acum dorințele se identifică unor impulsuri spirituale. Sunt în perfectă sintonie cu Aia; trupurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și deodată un curent suav mi-a străbătut întreg trupul. Era vorba de o dorință complet diferită de cele care au marcat intensa mea activitate de campion al posesiei! Experiențele mele anterioare mă situaseră permanent într-o competiție sexuală cu iubitele mele; pentru mine, scopul virilității era, oriunde și oricum, să seduc și să supun, arătându-mi supremația indiscutabilă în act. Când auzeam gemetele de voluptate ale partenerelor, mă consideram satisfăcut, întrerupând brusc actul, independent de atingerea plăcerii personale. Mă mulțumeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fără riscuri. L-am trădat pe tatăl meu, am abandonat lașă regatul și patria, am acceptat să te urmez fugară în exil, ca și cum aș fi fost un trofeu oarecare al tău. Fecioria mea a devenit prada unui bandit străin; dincolo de iubita mea mamă, am lăsat-o pe cea mai bună dintre surori. Dar pe tine, o frate naiv, în fuga mea, te-am lăsat fără mine! Doar în acest punct, scrisoarea mea este reticentă: ceea ce-am îndrăznit să fac, mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
transcendenței. A muri câte puțin în trup înseamnă să expiri foarte ușor. Fantasme Poate că e vorba doar de o idee obsedantă a mea. De o vedenie. La primele licăriri ale dimineții, abia ce răsare soarele, văd cum apar toate iubitele mele, toți prietenii mei de la Roma, pășind, eleganți, pe suprafața mării. Se așează în rânduri și se apropie lin de țărmul pe care mă aflu. Îi privesc unul câte unul și sunt fericit că-i revăd. Ei îmi trec pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
transform într-o carcasă de materie putredă. Trădare Plouă ca la diluviu. Sunt nespus de trist, aidoma celui care este trădat fără nici un motiv de amanta lui. Scrisori anonime, primite ieri, mi-au dezvăluit că, la Roma, Corinna a devenit iubita celui mai înverșunat dușman al meu. Sufăr cumplit. Nu din cauza geloziei. Nu mai am asemenea reacții de ardoare erotică. E cu totul altceva. Tot o veche meteahnă. Sunt încă orgolios. Nu sunt gata. Mesager Voi fi mesagerul lui Zalmoxis: tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a fost conceput. Dracula al lui Mincu se povestea pe sine din adâncurile unei celule săpate sub apa Dunării, ilustrând cruzimile vieții lui printr-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică. Ovidiu al său, în mod asemănător, îi încredințează unei misterioase iubite, pe jumătate infirmieră și pe jumătate magiciană, adevărul pe care toți ar fi voit să-l cunoască în privința adevăratelor motive ale fugii sale din Roma. S-a presupus întotdeauna, de fapt, că Ovidiu, în virtutea faptului de a fi slăvit iubirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai vechi repere istorice și reprezintă o carte deschisă pentru orice turist. 7. Mausoleul Taj Mahal este cel mai grandios monument de arhitectură de pe teritoriul Indiei. A fost construit de Împăratul mogul Khurram, supranumit Shah Jahan, pentru a adăposti trupul iubitei sale soții, Mumtaz Mahal. La răsărit Întreg ansamblu pare roz, iar seara alb-gălbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor. Taj Mahal-ul este cel mai bine păstrat monumentmormânt din lume.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Gânju Ecaterina () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93125]
-
și o bună parte din avere, dar numai după moartea sa. Dar din păcate În palatul din Copou, avusese loc În data de 23 noiembrie 1855, drama dublului omor din dragoste comis de Dincă prin Împușcare și anume, a Clementinei, iubita sa, o tânără franțuzoaică venită cu el și cu Profirița de la Paris, urmată imediat de sinuciderea sa. Acest nefericit eveniment a avut loc pe fondul unei crize de disperare suferită de Dincă, datorată refuzului Clementinei de a se mărita cu
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
înseamnă că proprietatea este soră geamănă cu metafizica. Luptând să aibă, omul este avut de ceea ce-și dorește; în felul acesta "e stăpânit" de metafizică. * Industrializarea metafizicii: să batem în cuie imaginea lumii. * S-a scris prea mult despre iubită și prea puțin despre mamă; semn că trăim într-o lume cu valori inversate. În mamă găsim doza de bunătate gratuită ce echilibrează balanța. * Studiile științifice ajung să explice totul, și prin asta să scuze orice; până și crimele. Pe
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]