11,415 matches
-
largă, represiunea dură, astfel, între 1954 și 1960, a capturat 50.000 de prizonieri și i-a internat în lagăre de reeducare "politică", ca parte a campaniei "Denunțarea de comuniști". Potrivit ziarului Pentagon Papers închisorile erau "puțin mai mult decât lagărele de concentrare pentru inamicii potențiali ai guvernului" și aplicau tortura, indiferent dacă prizonierii erau comuniști sau nu. Guvernul Diem a desființat, de asemenea, alegerile pentru consiliile sătești de teama prezenței multor candidați Viet Minh, potențial câștigători, și a înlocuit autonomia
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
1948). În anul 1949, el a fost ales ca deputat în primul Knesset (Parlament) al statului Israel, ca membru al Partidului Progresist (succesorul Partidului Noua Alia). În această calitate, a fost membru în Comisia de anchetă parlamentară cu privire la refugiații din lagărul Jalami și în Comisia de Finanțe. Deși a fost reales ca deputat în 1951, el a demisionat din Knesset la șase săptămâni după realegere (la 10 septembrie 1951). El a condus câteva corporații publice, fiind membru în Consiliul Guvernatorilor Universității
Avraham Granot () [Corola-website/Science/312172_a_313501]
-
murit la Buchenwald în 1944. Mama lui Forman a murit la Auschwitz în 1943. Forman a declarat că el nu a înțeles pe deplin ce s-a întâmplat cu ei până la vârsta de 16 ani, când a văzut imagini din lagărele de concentrare. Miloš a trăit cu rudele mamei sale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a aflat mai târziu că tatăl său biologic a fost, de fapt, un arhitect evreu, Otto Kohn, ce a supraviețuit Holocaustului. El are
Miloš Forman () [Corola-website/Science/311523_a_312852]
-
internaționale a fost arestat prima dată, în 1954. În 1958 a fost arestat din nou, de data aceasta pentru discursuri împotriva regimului comunist. A fost judecat, a primit o condamnare la opt ani cu executare și a fost trimis în lagărul de la Stoenești. După cinci ani a fost eliberat la presiunile Occidentului și a emigrat în Israel. A trăit o perioadă în SUA, după care s-a stabilit cu familia în Germania, la München, unde a lucrat între 1966 și 1990
Max Bănuș () [Corola-website/Science/311538_a_312867]
-
de Hautes-Etudes" (Sorbona), în 1938-1939, pe care nu le-a putut termina din cauza războiului, respectiv a ocupației germane., după care a participat la mișcarea de Rezistență. În 1943 a fost arestat de Gestapo și a ajuns, împreună cu soția sa, în lagărul La Cité de la Muette (un "Sammellager" în germană, adică un lagăr de adunare) de la Drancy, de unde urma să fie trimiși în Germania. Au fost salvate doar 12 persoane, între care și soții Boz. Deși era evreu, fiind cetățean român Lucian
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
termina din cauza războiului, respectiv a ocupației germane., după care a participat la mișcarea de Rezistență. În 1943 a fost arestat de Gestapo și a ajuns, împreună cu soția sa, în lagărul La Cité de la Muette (un "Sammellager" în germană, adică un lagăr de adunare) de la Drancy, de unde urma să fie trimiși în Germania. Au fost salvate doar 12 persoane, între care și soții Boz. Deși era evreu, fiind cetățean român Lucian Boz a fost salvat de la moarte în 1944 prin intervenția Legației
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
Siria, unde o Direcție Generală de Instalare a Triburilor și Deportaților îi împărțea în funcție de două axe: pe partea de sud, către Siria, Liban și Palestina — o parte aveau să supraviețuiască ; la est, de-a lungul Eufratului, unde au fost improvizate lagăre de concentrare, adevărate aziluri. Deportații au fost împinși treptat spre . Acolo, în iulie 1916, au fost trimiși în deșerturile din Siria și Mesopotamia, unde au fost uciși de grupuri mici sau au murit de sete. Ultimele regrupări ale deportaților de-
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
ia „măsuri severe” împotriva batalioanelor de muncă armene. Mulți ofițeri germani prezenți în Turcia în 1915 au intrat după război în Partidul Nazist, iar unii dintre ei sunt implicați activ în Holocaust. Este cazul lui Rudolf Höss, care a condus lagărul de la Auschwitz, sau al lui Konstantin von Neurath, care a luptat în Armata a IV-a Otomană, și a devenit în 1932 în Waffen-SS. În schimb, soldații germani nu ascultau de ordinele superiorilor lor și au documentat atrocitățile sau au
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
în perioada 1915-1919, și de dolari la în perioada 1915-1923. După Genocid, supraviețuitorii armeni s-au împrăștiat pe tot teritoriul Turciei moderne. Sute de mii de oameni s-au refugiat în , alții în Persia, și o parte care a supraviețuit lagărelor de concentrare din Siria și Mesopotamia au fost relocați în taberele de refugiați de la granița dintre Siria și Turcia. Aproape 200 000 de armeni au fost relocați în Cilicia protejată de trupele franceze mandatare în Siria. Dar, în februarie 1920
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Morris.În 1978, trupa și-a schimbat numele în “Joy Division” din cauza unui conflict cu trupa Warsaw Pakt. Noul nume al trupei era desprins din românul “Casă Păpușilor” de Yehiel De-Nur și se referea la o aripă a unui lagăr nazist ce conținea sclave sexuale. Tony Wilson, fondatorul Factory Records, a reprezentat trupa (deși nu s-a semnat nici un contract, chiar dacă se zvonea că acesta ar fi semnat un contract cu propriul sânge.) Curtis a devenit cunoscut destul de rapid din cauza
Ian Curtis () [Corola-website/Science/311563_a_312892]
-
despre marile discursuri ale secolului al XX-lea. Problema represiunilor în masă fusese recunoscută înaintea raportului. Inspirația pentru discursul secret a venit atât din cunoștințele politice ale lui Hrușciov cât și din informațiile ce începuseră să iasă la iveală, despre lagărele Gulagului și despre populația acestora. Oficialul de partid de rang înalt Anastas Mikoian, aliat al lui Hrușciov, se întâlnise cu prizonieri din Gulag, recent eliberați, și aflase că fenomenul arestărilor fără motiv fusese mult mai raspândit decât credea; imediat a
Despre cultul personalității și consecințele sale () [Corola-website/Science/311593_a_312922]
-
a transformat dintr-un element crucial al victoriilor lui Lenin într-un paranoic influențat de “dușmanul turbat al partidului nostru,” Beria. În ciuda denunțării represiunilor politice, procesul de reabilitare a victimelor acestor represiuni a fost lent, deși eliberarea deținuților politici din lagăre a început la scurt timp după moartea lui Stalin. Totuși, victimele Proceselor de la Moscova au fost absolvite de vină abia în 1988. Hrușciov și-a început discursul, care a durat patru ore, puțin după miezul nopții. La scurt timp după
Despre cultul personalității și consecințele sale () [Corola-website/Science/311593_a_312922]
-
au evacuat cu succes 795 de piloți, iar cetnicii 356. 33 de „fortărețe zburătoare” s-au prăbușit în Slovenia, iar partizanii și populația civilă au evacuat 303 piloți americani și 30 britanici. Partizanii au sprijinit sute de evadați aliați din lagărele de prizonieri ale Axei, proveniți în special din Austria. Evadații erau transportați prin Slovenia, de unde unii erau recuperați de avioanele aterizate la Semič, în timp ce alții erau transportați până în sudul Croației, de unde erau recuperați de vase militare plecate din Bari, Italia
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
o acțiune a partizanilor iugoslavi, care au reușit ca, într-o singură operațiune, să elibereze 132 de prizonieri aliați în august 1944. În iunie 1944, organizațiile specializate aliate au început să coopereze strâns cu partizanii iugoslavi pentru ajutorarea evadaților din lagărele din Austria de sud. Misiunea aliată din Slovenia a aflat că la Sankt Lorenzen ob Eibiswald, în imediata apropiere a graniței, la cam 50 km de Maribor, se afla un lagăr de muncă slab păzit. Peste 100 de prizonieri aliați
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
coopereze strâns cu partizanii iugoslavi pentru ajutorarea evadaților din lagărele din Austria de sud. Misiunea aliată din Slovenia a aflat că la Sankt Lorenzen ob Eibiswald, în imediata apropiere a graniței, la cam 50 km de Maribor, se afla un lagăr de muncă slab păzit. Peste 100 de prizonieri aliați erau transportați din lagărul XVIII-D de la Maribor la St. Lorenzen în fiecare dimineața, pentru executarea unor lucrări de întreținere la calea ferată din regiune. Partizanii au luat legătura cu prizonierii și
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
sud. Misiunea aliată din Slovenia a aflat că la Sankt Lorenzen ob Eibiswald, în imediata apropiere a graniței, la cam 50 km de Maribor, se afla un lagăr de muncă slab păzit. Peste 100 de prizonieri aliați erau transportați din lagărul XVIII-D de la Maribor la St. Lorenzen în fiecare dimineața, pentru executarea unor lucrări de întreținere la calea ferată din regiune. Partizanii au luat legătura cu prizonierii și, la sfârșitul lunii august, șapte dintre ei au evadat, profitând de faptul că
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
Edmund Veesenmayer. În perioada în care la conducerea guvernului maghiar s-a aflat Kállay, evreii au suportat o de represiune politică și economică crescândă, deși numeroși membri ai comunității evreiești au fost protejați într-o oarecare măsură de deportare în lagărele morții, (în special în capitală). În martie 1944, naziștii au lansat Operațiunea Margarethe prin care trupele germane au ocupat Ungaria. În țară, trupele de ocupație au început aplicarea soluției finale prin deportatea în masă a evreilor în lagărele morții din
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
deportare în lagărele morții, (în special în capitală). În martie 1944, naziștii au lansat Operațiunea Margarethe prin care trupele germane au ocupat Ungaria. În țară, trupele de ocupație au început aplicarea soluției finale prin deportatea în masă a evreilor în lagărele morții din Germania și Polonia. Pentru supravegherea deportărilor, locotenent-colonelul SS Adolf Eichmann s-a deplasat în Ungaria. Între 15 mai și 9 iulie, noua administrație maghiară sub conducerea primului ministru, generalul Döme Sztójay, sub atenta supraveghere a germanilor, au deportat
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
lagătul Auschwitz-Birkenau. La Auschwitz, aproximativ 33% dintre toate victimele asasinatelor în masă naziste au fost de origine maghiară. In fata presiunilor unor factori internationali, ca de pilda nuntiul papal, la 7 iulie 1944 Horthy a ordonat oprirea deportărilor evreilor spre lagărele morții din Polonia. La 29 august 1944, el a reușit să-l înlocuiască pe pro-nazistul Sztójay cu generalul cu vederi mai liberale Géza Lakatos. Noul ministru de interne, Béla Horváth, a ordonat și el încetarea deportărilor cetățenilor maghiari. În septembrie
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
a cetnicilor) a executat 212 germani (șvabi dunăreni) din populația civilă a satului Philippsdorf, între care și pe fratele viitorului arhiepiscop, în vârstă de 16 ani. , în vârstă de 6 ani, bunica lui și trei verișoare au fost internați în lagărul Gakovo, în apropierea orașului Zombor din vestul Voivodinei (Bacica de Vest). Populația germană din "Philippsdorf-Filipovo" a fost alungată, iar localitatea a primit denumirea de "Bački Gračac". În 1946 supraviețuitorii familiei Zollitsch, între care și Robert Zollitsch, s-au refugiat în
Robert Zollitsch () [Corola-website/Science/311631_a_312960]
-
de soldați. În iulie 1944, prima divizie a RSI a terminat stagiul de pregătire și a fost trimisă pe front. Recrutarea de soldați era o sarcină dificilă pentru autoritățile militare ale RSI, cei mai mulți militari italieni fiind internați de către germani în lagăre în 1943, iar numeroși civili italieni fuseseră trimiși la muncă forțată în Germania. Dintre cei rămași, doar puțini italieni se mai arătau dornici să participe la război. Autoritățile RSI erau într-o situație atât de grea, încât au promis libertatea
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
pe stil vechi că vor fi eliberați dacă semnau o declarație că renunță la credința de stil vechi. Din aproape 2.000 de deținuți, doar vreo 90 au acceptat să semneze. În anul 1964, pr. Demostene a fost eliberat din lagăr după șapte ani de închisoare. Nu a fost primit la Mănăstirea Slătioara de frica Securității, iar în următorii patru ani, pr. Demostene s-a refugiat în pădurea din apropiere de Vatra Dornei, unde a trăit ascuns și a muncit. În
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
URSS și integrată în componența RSS Ucrainene. Într-o zi din vara acelui an, au fost adunați în centrul Boianului toți bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 40 ani, au fost urcați cu forța în trenuri și duși în lagărele de muncă de lângă Lacul Onega, în apropiere de frontiera URSS cu Finlanda . În perioada 1946-1947, satul Boian a trecut printr-o perioadă de foamete, ca urmare a secetei și a rechiziționării alimentelor de către Armata Roșie. Începând din anul 1991, satul
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
primele trupe regulate aliate care au intrat în Paris. Pe 15 august, în Pantin (o suburbie din nord-estul Parisului), s-a format un transport de 2.200 bărbați și 400 de femei - cu toții deținuți politici - care au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Buchenwald - ultimul convoi de acest fel din Franța. În condițiile în care luptătorii Forțelor Franceze Libere înaintau rapid spre Paris, metroul parizian, jandarmeria națională și poliția au intrat în grevă. În scurtă vreme au urmat poștașii pe
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
au transportat materiale cu ajutorul cărucioarelor din lemn. Au fost capturate cisterne de combustibil și camioane ale armatei germane, marcate mai apoi cu însemnele FFI. Camioanele au fost folosite la transportul oamenilor, armelor și munițiiei de la o baricadă la alta. Micul lagăr de concentrare „Fort de Romainville", locul unde erau închise și executate în special femeile din rezistența franceză începând cu octombrie 1940, a fost eliberat de insurgenți. În curtea lagărului zăceau mai multe cadavre abandonate de călăi. Consulul suedez la Paris
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]