12,849 matches
-
pentru prima dată, chinezii se opreau să se uite În sus, la dreptunghiul alb. Jim Își scutură mîneca hainei cînd un hamal cu rișcă dădu peste el, cărînd două fete de bar În haine de blană. Fețele lor pudrate erau luminate ca niște măști de o lumină fantomatică. Totuși, capetele chinezilor se Întorceau deja spre alt spectacol. O mulțime de oameni se adunase sub treptele clubului Shanghai. Un grup de marinari americani și englezi ieșiseră prin ușile turnate și stăteau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sifon. Fac ei șpriț. Și-l beau. În aer plutește un miros fin de țigări Victoria. Dinspre Bărăție alunecă tramvaie către Brătianu intersectându-se cu cele care urcă de pe Elisabeta Înspre Pake. La Pake este o fântână arteziană. Seara o luminează cu reflectoare. Ca În Parcul de Cultură și Odihnă, I.V. Stalin. Pe străzi copii ling Înghețate pe băț, iar prin cofetării Înfulecă moscove violete. La cinema Elena Pavel se dă Poemul pedagogic, film În culori. Descărcarea la centrul de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe Motorină repetentul și cum l-ai scuipat În ureche. Și mai apuci să-i spui: „Ascultă bă oaie proastă și fugăcioasă, tu știi cum se taie sticla?” Și el nu știe. Îi dai un bobârnac În chelie și-l luminezi: „Cu diamantul bă, cu diamantul de la geamgiu!” În cealaltă cameră mama și tata nu se pot hotărî dacă să dea cu rulou sau nu. Decid Într-un târziu. Cu praf de mătase și toată lemnăria maro. Adorm În patul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Katanga. O să-ți fie milă de Patrice Lumbumba. Totuși. Numele lui Îl poartă Universitatea Popoarelor din Moscova. Iar tu ții cu Moscova mai ales când se transmite la radio cântecul „Când Încetișor seara s-a lăsat / Iar orașul s-a luminat”. Caști ce caști și o tulești. De fapt ți-e frică de milițieni. Tu ai preocupări științifice. După ce o să-ți lipești cu smoală un stoper din trei nasturi de palton și unul de cămașă, ai de pus o râmă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a cunoaște titlul compoziției Îți dai seama că e vorba de un cântec despre Rusia, despre natura ei: (Se inserează P O R T A T I V pag. 100) Când Încetișor seara s-a lăsat și orașul s-a luminat, TU pleci la furat. Ți-ai făcut un nou prieten la tine pe stradă. Îl cheamă Călin Tanovici. Nici „nebunul”, nici „file de poveste”, el nu are poreclă. S-a Întâmplat așa. Tu stăteai pe bordura trotuarului și mâncai niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și lucram. Mergeam mai mulți și ne alegeam Între noi, să nu fie vreunul mai puturos și să câștige pe degeaba, ne duceam la Copșa Mică și lucram noaptea la seceră, la lumina focului, ardea o sondă de gaz și lumina noaptea ca și ziua și lucram, și lucram. Și mi-era rușine de lume că n-aveam vacă, că aveam doar capră și mi-era rușine că la noi nu vine batoza, numai la urmă venea, după ce termina la Văsălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
București, pentru contul numărul 2000, prin completarea unui vărsământ. Pentru sumele depuse, CEC eliberează chitanțe. ... apa stă Înghețată pe pereții tunelului, trenul personal Înaintează greu, parcă acum ar săpa tunelul și lumina albastră, albă ca un fulger, ca fulgerele ce luminează un București aflat sub bătaia unei ploi diluviene, necruțătoare. Dâmbovița este umflată, apa se ridică până sub Podul Izvor, e ora două noaptea și tu scaperi sub o umbrelă niște chibrituri, ca să poți citi lista cu studenții admiși la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe care-i avea, Îl făceau doar să arate ca un bărbat de 55 de ani care a Îmbătrânit frumos. —Ce-i aia? Întrebă Ruby, observând o bilă transparentă din plastic așezată pe masa din hol. Ochii lui Phil se luminară. —E cea mai tare jucărie. Una din prietenele mamei tale a venit În vizită cu nepotul ei și a uitat-o la noi. Și eu nu mă mai pot opri când mă joc cu ea. Phil era Înnebunit după jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cumpără un loc de veci dublu. Hai, bea! Nu, pe bune, nu prea vreau alcool acum. Dumnezeule, râse mătușa Sylvia aranjându-și pernele la spate, oricine ar crede că ești gravidă sau ceva. Dopul de la șampanie sări. Fața lui Ronnie se lumină cu un zâmbet uriaș. — De fapt chiar sunt! Adică așteptăm un copil, spuse ea. — Sigur că da, i-o tăie mătușa Sylvia, deci care e adevăratul motiv pentru care nu bei? —Ți-am zis. Sunt Însărcinată. Câteva secunde de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un timbru În vagin. Fi Îi zise c-a Înțeles. Au stat apoi câteva secunde În liniște, bându-și cafeaua. A, chiar, spuse Fi după o vreme, n-ai o Întâlnire pe nevăzute În seara asta? Fața lui Ruby se lumină. În ciuda experiențelor ei din trecut cu bărbații pe care-i găsise Fi, Își dădea voie să fie entuziastă despre acesta. Îl chema Duncan. Ca de-obicei, Fi nu-l știa personal. Tot ce știa - de la prietena ei Soph, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nu, de fapt sunt aici cu afaceri. Îi spuse pe scurt despre Les Sprogs și St. Luke care o invitaseră să țină prelegeri mamelor gravide. Deci ai să fii un musafir obișnuit al casei. Era sigură că-i văzu fața luminându-se de bucurie. —Așa se pare, spuse ea. —Apropo, sunt Sam Epstien. Îi Întinse mâna. Epstien. Deci, nu numai că era doctor, era doctor și evreu În același timp. Îi făcea curte un doctor evreu drăguț - chiar dacă era specializat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și-o vor Împărți și nu și-o Împărțeau și viceversa. Când veni mâncarea, observă că Sam părea cam Încurcat și că se codea să Înceapă să mănânce. Îi oferi din porția ei de porc cu sos dulce-acrișor. —Împarți! se lumină el la față cu un suspin de ușurare și luă farfuria ovală pe care i-o Întindea Ruby. Stăteam aici și-mi făceam griji că n-o să Împarți. Știi, sunt doi tipi la mine la spital care, când mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și lăsă capul pe spate. I se Înmuiară picioarele. Simțind asta, el spuse: —Hai. O luă de mână și-o duse mai Întâi până În bucătărie unde stinse focul de sub sosul Puttanesca, iar apoi o conduse Într-un dormitor crem. Era luminat de trei candelabre aurii uriașe și foarte ornate. Oricât de opulente erau gusturile lui Kristian, trebuia să recunoască că efectul luminii calde și sclipitoare era hipnotizant. Își scoase pantofii și simți covorul moale și pufos sub picioarele goale. Buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pare că a acceptat o slujbă În Orientul Mijlociu. St Luke mi-au oferit mie postul lui. Contractul inițial e doar de un an, dar... —Ai să-l accepți, nu? Deja am spus da - ești și tu de acord? I se lumină fața toată. — Da, cum poți să crezi că n-aș fi? Sam, e grozav! Excepțional de-a dreptul! —Vreau să fiu cu tine, din toată inima mea, spuse el. —Și eu vreau să fiu cu tine. Ruby Își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Câteodată simt că trebuie pur și simplu să ies, Îi răspunse ea, cu vocea plină de subînțeles. Expresia de pe fața lui Sam se mai Îmblânzi. Știu că trebuie. Dintr-odată Își aduse aminte de Ruby. —Ea e Kimberley, spuse el luminându-se la față. E o prietenă foarte, foarte veche de-a mea. A venit aici cu cei doi copii. A, pentru cât timp? spuse Ruby strângându-i mâna lui Kimberley. Nu sunt foarte sigură, Îi zise ea. Îi aruncă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
semnala tuturor s-o ia În jos pe scări. Coridorul de jos era construit pe aceeași structură ca și cel de mai sus. La capătul lui era o scară pe care dacă urcai se putea ajunge la bufet. Pivnița slab luminată cu pereții ei vopsiți regulamentar În verde Închis și cu tavanul jos acoperit de țevi șerpuitoare și groase Îi făcea lui Ruby pielea găină. Colac peste pupăză, pe coridor nu era nici țipenie de om, era complet gol În afară de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
noaptea asta îmi este frică. Atingem plăcerea cu ochii închiși, singur fiecare ca un copil pedepsit. Mama ta se scoală pentru că îi este sete. Traversează întunericul camerei, o aud cum coboară în bucătărie. Mă gândesc la trupul ei gol, abia luminat de beculețul de la frigider și mă întreb dacă mă mai iubește încă. Se întoarce cu o coca cola în mână. — Nu vrei o înghițitură? Se așază pe pervazul ferestrei și rămâne acolo să bea privind afară. Acum în fața frunzelor întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
între degete: își dăduse seama că era udă. Privi în jur în întuneric, apoi ochii i se îndreptară în direcția mea. Acum mă va descoperi, va veni să mă scuipe în față. Făcu doi pași, apoi se opri. Luna o lumina ușor. Stăteam aplecat în spatele scheletului mașinii arse. Privea întunericul în care mă ascundeam și poate că reușea să mă vadă. Privirea i se pierdea în gol, dar era ca și cum ar fi știut că eram acolo, i se vedea pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simt vinovat, nu reușesc să mă simt. Ceaikovski cântă, iar în dimineața asta nimic nu mi se mai pare prea dramatic în muzica lui. Elsa își face de lucru cu o șuviță de păr care pare alb pentru că soarele îl luminează din spate. Oscilează cu greu între curiozitate și teama de a suferi. Și totuși, dacă acum mi-ar cere-o, aș fi gata să fac bucăți ieslea sfântă. Dar adevărul are subsuorile transpirate, nu se potrivește cu regalitatea soției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
O văd cum bate la ușa casei mele, se preface că este reprezentanta unei firme sau una dintre persoanele acelea care bântuie prin blocuri scăpând de controlul portarilor. Are privirea tulbure în timp ce sună la ușă și tremură, ochii i se luminează când o vede pe Elsa și o roagă să o lase să intre. Elsa, somnoroasă, este îmbrăcată cu o cămașă de noapte ecru, sub șifonul de mătase trupul ei este gol și cald. Italia este mică, are urme de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
făcut să-mi treacă repede extenuarea și acum eram din nou treaz și îmi simțeam gura încleiată și amară. M-am lipit de Italia încetișor, să n-o trezesc. Era a mea, va fi pentru totdeauna. Razele de lună îi luminau chipul care apărea crispat, uimit, ca și cum în pragul somnului ar fi luat cu sine o incertitudine. Nu m-am întrebat care. Dar am zâmbit pe întuneric și am simțit cum pielea obrazului mi se încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
violență până la brâu. — Trebuie să te consult, am spus aproape strigând. I-am palpat abdomenul. Era tare ca piatra. Ea nu s-a mișcat. — Mi-e frig, a șoptit. Am privit pe fereastră, sperând ca luna să înceteze să ne lumineze și să apună în grabă. Trebuie, m-am gândit, să plecăm imediat. În momentul acela am văzut că urina, o pată caldă se întindea pe cearșaf. Mă privea fără să-și dea seama ce face, ca și cum corpul acela nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în general, și asupra Ceții sale, în special. Deși, potrivit cronologiei exterioare, cartea aceasta e scrisă și publicată la mai bine de un deceniu după apariția Ceții, ea consună cu rimanul din 1914, îl explicitează și e, la rându-i, luminată de el. Alături de două cicluri de poeme (Teresa și Cancionero del destierro), Cum se face un roman este cea mai importantă operă din exil a lui Unamuno. A început s-o scrie la Paris, spre sfârșitul lui 1924, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mie de ori, e mistic, e un anarhism mistic. Dumnezeu nu poruncește așa cum poruncesc oamenii. Dumnezeu e tot anarhist. Dumnezeu nu poruncește, ci ... Ascultă, nu-i așa? — Tu ai spus-o, nevastă, tu ai spus-o. Dumnezeu însuși te-a luminat. Vino-ncoace! O cuprinse pe nevastă-sa, îi privi fruntea, suflă asupra ei, asupra unor bucle de păr alb, și adăugă: — Te-a inspirat. El însuși. Da. Dumnezeu ascultă... ascultă... — Da, în teorie, nu-i așa? Și tu, Eugenita, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dintr-o șoaptă ce părea să vină de departe, de foarte departe, se ridica din când în când o tuse înăbușită. Își aduse aminte de mama sa. Închise ochii și visă din nou casa aceea blândă și caldă, în care lumina intra printre florile albe brodate pe brizbizuri. O revăzu pe mama sa, ducându-se și venind fără zgomot, mereu în negru, cu surâsul acela al ei ca o rămășiță a lacrimilor. Și își recapitulă toată viața de copil, când făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]