10,127 matches
-
analiză totul. Analizând Capra cu trei iezi, descoperim procedeele lui La Fontaine. Animalele sunt văzute omenește, constituind niște simboluri-caricaturi, niște "maschere". Capra cea cu multe ugere și cu glas behăitor este o caricatură oferită chiar de natură a mamei, în vreme ce lupul cu ochi turburi și dinți ascuțiți este simbolizarea omului fără scrupul. Ca simplă transcriere a limbajului unei țărănci supărate, văietăturile caprei sunt de oarecare coloare, ca manifestare a unui animal, ele sunt bufone. Behăitura caprei răsună laolaltă cu jelania țărăncii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Piatra cu evreica Malca nu-i un fapt istoric unic. Se bănuiește ușor că Nichifor se poartă la fel în toate expedițiile, după un program imemorial, tocmindu-se din plăcerea de a vorbi, repetând același monolog, făcând gluma tipică cu lupul în dreptul Grumăzeștilor, văietînduse de baba sa. Chiar comentarea pierderii frânghiei pare a fi făcută după un program de vorbire în cazuri de accident. Ca și Anton Pann, însă cu mai multă spontaneitate, Creangă aduce în scrierile lui mult lexic țărănesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și de scrisorile pe sârmă. Pe cutare moșie, ca într-o "Brazilie" din vremea emigrării, s-au strâns oameni cu "taine", dezertori, copii ai nimănui, "de toate felurile, felurit îmbrăcați". În zeci de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
N. M. Condiescu a lăsat un pasabil jurnal de călătorie în Orient, onuvelă satirică, Enache, și niște pagini cvasi-autobiografice, Însemnările lui Safirim. Nuvelele lui Ion Dongorozi conțin fapte diverse în stil familiar, Ioachim Botez (Însemnările unui belfer) și Dinu Nicodin (Lupii) scriu o proză jurnalistică cu intenții satirice. G. CĂLINESCU G. Călinescu a început cu poezii, fără a-și fi revelat încă toată producția în această direcție, fiind mai cunoscut ca biograf și romancier. "Una din calitățile cele mai remarcabile de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de multe ori la apă”), pe când cele locale, istorice, îmbrățișează o arie mai restrânsă („Vodă da și Hâncu ba”, „Turcul te bate, turcul te judecă”). Numeroase sunt aspectele negative selectate, față de care p. dezvăluie o atitudine cu tendințe explicit educative („Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba”). Multe p. care conțin norme de conduită raportate la condițiile de viață din diferite epoci exprimă concepții contradictorii („Aurul deschide raiul”, dar „Mai bine sărac și curat, decât bogat și pătat”). În centrul atenției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Anotimpurile, 15-26; Marcea, Concordanțe, 205-216; Cubleșan, Civic-etic, 87-89; Ciopraga, Propilee, 22-33; Păcurariu, Scriitori, II, 158-168; Adam, Planetariu, 187-191; Râpeanu, Scriitori, 5-12; Dinuța Marin, N. Iorga și creația populară, București, 1986; Băncilă, Portrete, 167-180; Nicolae Dragoș, Mihai Stoian, Drumeț în calea lupilor. Filmul unei existențe reale liber interpretată, București, 1987; Holban, Literatura, I, 257-269; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, Cluj-Napoca, 1989, 140-146; Marin Sorescu, Iorga, poetul, L, 1991, 3, 4; D. Micu, Iorga în corespondență, CC, 1992, 5-6; N. Iorga. Opera, omul, prietenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
sens” (Fuga postmodernă IV), M. mută astfel teatrul de luptă pe terenul reprezentărilor, hrănind voracitatea abisului cu imaginile cadaverice ale obiectelor. De altfel, multe din simbolurile definitorii (oglinda, umbra, focul, orbirea) sunt preluate direct din scenografia psihanalitică, unele (șobolanii și lupii) trimițând în mod direct la două cazuri celebre tratate de Freud. E ca și cum, multiplicând la nesfârșit simulacrele lucrurilor și ale ființelor, eul liric ar vrea să se convingă că semnele au o existență palpabilă și că lumea poate dobândi un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Rucăreanu, N. V. Scurtescu, se reiau poezii de Mihail Zamphirescu. O nuvelă de anticipație, printre primele din literatura noastră, intitulată Finiș Rumaniae, scrie Al. N. Dariu. Alte schițe și nuvele aparțin lui S. Miculescu. Se traduce din Vergiliu, La Fontaine (fabula Lupul și mielul), din Goethe (tragedia Stelle, versiune de N. Miculescu) și Victor Hugo (fragmente din Mizerabilii). R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290571_a_291900]
-
în traducere, la o editură vieneză, romanul Amândoi, iar un an mai târziu, Proștii. Din 1943 datează și prima ei transpunere din scrierile lui Mihail Sadoveanu, Nopțile de sânziene, urmată de Viața lui Ștefan cel Mare, Povestiri din război, Ostrovul lupilor, Dumbrava minunată. La fel, narațiuni de Ion Creangă, basme și Amintiri din copilărie, îi solicită atenția, cât și nuvele și schițe de I.L. Caragiale, povestiri de B. Delavrancea, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război al lui Camil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
Caragiale, povestiri de B. Delavrancea, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război al lui Camil Petrescu și Ulița copilăriei de Ionel Teodoreanu. Din literatura postbelică P.-K. selectează tot pagini de proză: Bijuterii de familie și Vânătoare de lupi de Petru Dumitriu, Desfășurarea de Marin Preda sau Străinul de Titus Popovici. Traduceri: Liviu Rebreanu, Alle beide, Viena, 1942, Die Einfältigen, Viena, 1943; Mihail Sadoveanu, Sommersonnenwende, Viena, 1943, Der Wunderwald, București, 1952, Kriegserzählungen, București, 1953, Novellen und Erzählungen, București, 1958
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
referitoare la următoarele întâmplări: ospitalitatea «binevoitoare» a călugărilor, prin care se pare că se încearcă repararea unui tratament străvechi nu prea rafinat oferit «crainicului marelui Rege»; capitulul de la Acre la care au participat trei sute de frați; apariția stigmatelor; relatarea cu privire la lup, care probabil stă la baza renumitului episod al lupului din Gubbio. Mănăstirea Sfântului Verecundo din Vallingegno se află întocmai pe drumul ce leagă Assisi de Gubbio, în partea de sud a acestui oraș. Fragment din Legenda de Passione Sancti Verecundii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care se pare că se încearcă repararea unui tratament străvechi nu prea rafinat oferit «crainicului marelui Rege»; capitulul de la Acre la care au participat trei sute de frați; apariția stigmatelor; relatarea cu privire la lup, care probabil stă la baza renumitului episod al lupului din Gubbio. Mănăstirea Sfântului Verecundo din Vallingegno se află întocmai pe drumul ce leagă Assisi de Gubbio, în partea de sud a acestui oraș. Fragment din Legenda de Passione Sancti Verecundii militis et martyris, în M. FALOCI-PULIGNANI, San Francesco e
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe măgăruș, cu umerii și spatele acoperit de o mantie sărăcăcioasă, trecea pe drumul ce ducea spre Mănăstirea Sfântul Verecundo. Țăranii îl strigau spunându-i: «Frate Francisc, rămâi cu noi, nu te du mai departe, pentru că prin aceste locuri mișună lupi înfometați ce-ar putea să vă mănânce măgărușul, iar pe dumneavoastră ar putea să vă rănească». Însă fericitul Francisc le-a răspuns astfel: Nu i-am făcut nicicând vreun rău fratelui lup, ca să dorească să-l mănânce pe fratele măgar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
du mai departe, pentru că prin aceste locuri mișună lupi înfometați ce-ar putea să vă mănânce măgărușul, iar pe dumneavoastră ar putea să vă rănească». Însă fericitul Francisc le-a răspuns astfel: Nu i-am făcut nicicând vreun rău fratelui lup, ca să dorească să-l mănânce pe fratele măgar. Stați liniștiți, fiilor, și temeți-vă de Dumnezeu!». Și astfel, fratele Francisc și-a văzut de drum fără să i se întâmple ceva. Acestea ni le-a transmis unul dintre țăranii care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Clareno; ar mai putea fi amintite și alte compilații populare. Așadar, panorama izvoarelor franciscane este mai amplă decât cea care s-a putut prezenta aici. Să ne gândim doar la faptul că o povestire foarte cunoscută, așa cum este aceea a lupului din Gubbio, apare pentru prima dată chiar în Actus beati Francisci, iar în Viața săracului și umilului slujitor al lui Dumnezeu Francisc găsim pentru prima oară informația că a fost dorința lui Francisc de a fi înmormântat pe dealul unde
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
apropiat. 2. Apărați-vă „turma”. Este important să căutați afaceri noi, Însă nu le lăsați În urmă pe celelalte. Identificați modalități de a adăuga valoare bazei dumneavoastră actuale de clienți. Cea mai bună cale de a-i veni de hac „lupului” este să-i dați o pasă greșită. 3. Trageți-i pe toți la răspundere. Vorbiți-le celor din echipa dumneavoastră În termeni de rezultate (dezvoltare), și nu de sarcini (Îndatoriri). Asigurați-vă că Înțeleg impactul direct al performanțelor lor asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ci Fodius derivat din fodere sau Fovius din fovea, deoarece justificau ei princeps gentis eius ex ea natus sit, cum qua Hercules in fovea concubuit, sau deoarece fondatorul stirpei Fabia a fost cel dintâi care a pregătit (fodere) capcane pentru lupi (fovea). Münzer345 presupunea că asocierea originii casei Fabia cu Hercule se datorează eruditului de la curtea lui Augustus, M. Verrius Flaccus 346, gramatician și anticar, și înaltei aristocrații de care aparținea nobilul Paulus Fabius Maximus. Pentru ale sale Fasti, Ovidiu s-
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un explicit, cel puțin un implicit tribut de exaltare a casei Fabia prin măgulitorul epitet de Maximus. În schimb derivarea etimologică la care s-a mai făcut trimitere a Fabii-lor din Fovii și a Fovii-lor din fovea "gaură, capcană pentru lupi", se leagă de tradiția Lupercilor, "tovarășii lupului" (Wolfsgenssen), care la început trebuie să fi aparținut exclusiv celor două gentes: într-adevăr, amintirea Fabii-lor și a Quincti-lor. se păstrează în denumirea mai recenților Luperci ca Fabiani și Quinctiales 355. După cum se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de exaltare a casei Fabia prin măgulitorul epitet de Maximus. În schimb derivarea etimologică la care s-a mai făcut trimitere a Fabii-lor din Fovii și a Fovii-lor din fovea "gaură, capcană pentru lupi", se leagă de tradiția Lupercilor, "tovarășii lupului" (Wolfsgenssen), care la început trebuie să fi aparținut exclusiv celor două gentes: într-adevăr, amintirea Fabii-lor și a Quincti-lor. se păstrează în denumirea mai recenților Luperci ca Fabiani și Quinctiales 355. După cum se va vedea, Ovidiu (Fasti, II, 375-378) face
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vas de nouă frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n gheară, Îl răsfrămîntă-n turlă de ceară. De sînger bețe, d-alun nuiele Frige și fierbe pe trei ulcele. Fără zăstîmpuri toacă din gură Descîntec, hrană și băutură. GÎt de lup unuia arătase, Cocoșel negru-n sînu-i băgase, Se despuiese, se despletise, De trei ori casa Îi ocolise, De treizeci postii În depărtare Pornindu-l fuga pe băț călare, În trei minute s-ajungă-l face Cu neplăcuta-i să se Împace. Ucigă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase, Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i place Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și dacă scapă teafăr, cu păr de lup s-afumă, Căci fruntea lui apare sinistru luminată De-a focului ce-l arde văpaie-nflacarată; Dar vulturii, și ulii, și bulinele, și corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!” sau: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.” Este imaginea unei naturi lucrate de un „sculptor cu mîna aspră”. Iarna stimulează forțele devoratoare: lupii ies după pradă, corbii zbor vîrtej, viscolul frămîntă lumea etc. O agresiune generală care naște, firesc, o spaimă și o agitație de apocalips: turmele tremură, arborii se Îndoaie, din codri, de pe dealuri, din cîmpii se ridică „zberet, răget, țipăt [... ] mii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]