11,737 matches
-
monedă mică. O monedă mai mare constituia sistemul de lovire a „mingii”. Moneda era condusă prin lovire cu degetul sau cu ajutorul unui pieptene. Fiecare jucător avea propria tehnică. Loviturile centrale erau ușoare, cele tangente erau spectaculoase deoarece, depinzând de poziția „mingii”, dar mai ales de îndemânarea jucătorului. Fiecare jucător reprezenta o echipă, a cărei denumire devoala caracteristicile fizice, preocupările, locul de baștină sau modul de comportare al acestuia. Încă îmi mai amintesc niște nume de echipe: Niki Bohosievici (Nasos Katovițe) avea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
meci la televizor, și ne povestește: „Măi, rușii sunt teribili ! Au un jucător pe nume Șaiba, care le face tot jocul. Practic, numai el joacă !” Georgică, care nu știa o boabă rusește, nu pricepuse că, de fapt, șaiba era pucul, mingea cu care se juca hochei ! Au trecut aproape 50 de ani din vremea studenției noastre ! Multe din cele ce ni s-au întâmplat, ni le mai amintim... altele le-am uitat... Cu siguranță, fiecare dintre noi are amintiri, întâmplări proprii
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
terminarea școlii. Pentru orice năzdrăvănie făcută, în special în afara școlii, erai identificat prin notarea numărului și pedepsit aspru de directorul liceului. Participarea la spectacole deocheate era interzisă. Nota de la purtare era socotită importantă. Sportul național era oina. Un joc cu minge și băț. Era sportul pe care aveam voie să-l practicăm în curtea liceului. În fiecare an se ținea campionatul de oină pe țară, între echipele liceelor. Fotbalul era la începuturile lui la noi. Nu se juca în echipe, ci
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
liceului. În fiecare an se ținea campionatul de oină pe țară, între echipele liceelor. Fotbalul era la începuturile lui la noi. Nu se juca în echipe, ci mai mult fără reguli, după cum putea cîte un băiat să-și procure o minge, care era scumpă. Pentru înot era Dunărea. Un bazin din lemn, la Vadul Sacalelor, cu 10 bani intrarea, era refugiul cel mai bun pentru a scăpa de căldurile fierbinți ale soarelui de vară. Bicicletele erau rare, nu mai vorbesc de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
voie să le stric în niciun caz cuibul, fiindcă nu este bine. Berzele îți pun foc la casă. Eu iubeam toate păsările și nu le-aș fi făcut vreun rău, chiar dacă băieții se mai jucau "de-a ochitul", aruncând cu mingi și pietre, la distanțe mari. Îi rugam mereu să ferească cuibul de pe sură. Într-o toamnă târzie, când abia începusem să merg la școală, seară de seară admiram cum rândunelele țineau lecții de zbor cu puișorii lor. Când frigul a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mă îndreptam grăbit spre casă. Din când în când durerea din vârful degetului mare de la piciorul drept mă determina să calc mai mult pe călcâi, căci pielea, îmbibată în sânge cu praf și pământ, atârna ca un steag în bernă. Mingea noastră de cârpe, meșterită ad-hoc la începutul meciului, în ciuda eforturilor și a strădaniilor noastre, avea mai degrabă o formă ovală, ceea ce făcea ca echilibrul ei să fie precar și, ca o consecință directă a acestui fapt, loviturile să aibă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
meciului, în ciuda eforturilor și a strădaniilor noastre, avea mai degrabă o formă ovală, ceea ce făcea ca echilibrul ei să fie precar și, ca o consecință directă a acestui fapt, loviturile să aibă un mare grad de improbabilitate. Hotărât să introduc mingea în poartă și să marchez un ultim gol, am șutat cu sete, dar în aceeași secundă m-am ghemuit de durere, ținându-mi cu ambele mâini degetul care se jupuise și din care țâșnea sânge... Ratat! Peste mine s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și i se pierde urma prin labirintul închisorilor comuniste. Mama rămâne o vreme într-un sat din Oltenia cu șase copii mici, printre care și autorul, mărturisitorul. Ultima amintire din copilărie estre "o miuță" jucată în curtea școlii, cu o minge făcută din cârpe, una mai degrabă ovală decât rotundă. Apoi, noaptea vin soldații înarmați până-n dinți și începe un altfel de joc, un joc absurd: sunt declarați "bandiți" și "tâlhari" și duși la gară, îmbarcați în vagoane de vite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și pagini emoționante de o mare limpiditate și profunzime despre spiritul uman. Paul Vinicius Un nou roman al Gulagului românesc Caietul întâi (cartea este, de fapt, un jurnal) se deschide cu ultimul tablou al unei copilării fericite. Miuța cu o minge de cârpă se încheie abia după lăsatul întunericului. Cu degetul de la un picior zdrelit, Titi se grăbește spre casă. Deschide ușor ușa, îngrijorat că va fi certat pentru întârziere, dar constată că mama și cei cinci frați ai lui dormeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toate, absorbind cu intensitate senzații și detalii nebănuite devenit un adult cu aceleași trăiri copleșitoare, critic și autocritic lucid, lipsit de ipocrizie, frământat de întrebări fără răspuns și azvârlit de destinul prea des traumatic și prea rar miraculos, precum o minge de ping-pong, între Credință și Necredință. Victor Aciocîrlănoaiei povestește, deopotrivă cu har și meșteșug, întâmplările care i-au marcat și i-au alungat copilăria (dintre care multe îl vor marca, neîndoios, și pe cititor, lovindu-l direct în plex) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În locul fiului lor, mii de studenți și studente se cultivă În acest sanctuar al științei. În fundul parcului e un elegant cămin cu o cantină gratuită pentru cei lipsiți de mijloace. Studentele jucau tenis, altele mânuiau arcul cu săgeți, flăcăii băteau mingea. În afară de biserică, muzeul cuprinde numeroase amintiri ale copilului lor, primul său ceas, hainele de copil, ghetele, ghetrele, cu toate jucăriile lui, plus florile ce au stat În camera În care a murit, În sudul Italiei. Universitatea dispune de un fond
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pentru a vă relata ce așezau fetele pe fața de masă întinsă direct pe nisipul încă umed al primăverii timpurii, pentru că... am așa o poftă de mâncare și nici nu vreau să trezesc nostalgii adormitoare...) Ne mai și distram: băteam mingea, culegeam flori și urzici și... multe, multe băi de picioare în apa încă rece a Dunării. Alteori, toamna, exact ca în jocurile copilăriei, ne abandonam trupurile Mamei Pământ și ne lăsam îngropați sub covorul de frunze uscate de prin pădurea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
piciorul de lemn ma emoționat. Tot el, la Dragoslavele, la Oituz, la Mărășești, cu figura arămită de soare și trasă de suferință, cu ochii dilatați, se ridica din șanțuri cu grenada în mână și cu o dexteritate de jongleor azvârlea mingea omorâtoare în dușmanul țării sale. A pierdut piciorul, cum ar pierde o gheată, un lucru de nimic. Nu s-a bocit, n-a cerut semenilor săi milă, și dârz s-a ridicat în piciorul de lemn cerând... dreptul la muncă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
spate, bagaje și greutăți de 20-40 kg, timp de 4-5 ore, pînă leșinai; să freci mozaicul, pînă la epuizare, înaintînd ca broasca, fără să-l atingi cu genunchii sau să freci pe jos în timp ce alții te călăreau; să salți ca mingea și să mergi în patru labe pînă la tinetă; să ți se acorde la WC doar 20 de secunde de om; să ți se interzică să dormi noaptea sau să te trezească brusc din somn, la mici intervale de timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
conversație pe care cei de unsprezece ani o au cu cei care se apropie de cincizeci. Robby a adoptat atitudinea lui obișnuită atunci când vorbea cu un adult: nu dau doi bani pe tine. Am remarcat că strângea în mână o minge de baseball concepută să arate ca luna. Apoi cineva mi-a zdrăngănit strunele: iarăși Sarah. Mi-am dat ochii peste cap și am murmurat o înjurătură printre dinți. Am privit în jos și am oftat: purta un șort foarte strâmt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și cu o etichetă la vedere. Cu o pereche de role aruncate pe umăr, băiatul îi spuse lui Jayne că tocmai a descărcat Buffy ucigașa de vampiri de pe Internet, apoi păru să se întrebe cum putea să-i încapă o minge de fotbal în rucsacul nou-nouț, Targus Rakgear Kickflip, care cântărea douăsprezece kilograme „acceptabile“ (Nike Bioknx îi cauzase „dureri vertebrale“ conform doctorului de familie). Ținea în mână o revistă, Gamepro, s-o citească în mașină, în drum spre școală, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
președinte executiv IBM purta o bustieră și pantofi cu toc. Cineva mi-a dat să țin un cobai, în timp ce îi priveam pe copii cum interacționează - o scenă de gelozie pentru o parașută, o cursă de ștafetă, concurs de șuturi cu mingea de fotbal printr-un disc strălucitor, călduțele critici părintești, Sarah ronțăind o coadă de crevete („De necrevet!“ a nechezat ea; da, familia Wagner servea creveți fierți) - și am mângâiat cobaiul până când un ospătar mi l-a luat din mâini, observând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu mișcă în front, ”matelotul șef”, dând comenzi, trăgând sfori și eliminându-i pe cei care i se impotriveau. Don Pedro, solicitat la Toulouse, fiu de colonel de securitate și vorbitor al mai multor limbi străine, a devenit ”copilul de minge” al lui Traian Băsescu. Și după Petre Roman au căzut alți fruntași ai Partidului Democrat în plasa acestui matroz, cu multă experință în arta aranjamentelor de culise. Ciolanul puterii a devenit din ce în ce mai dulce pentru Traian Băsescu și spectrul măririi tot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Arcos, un sat cu multe case vechi, din piatră dar destul de îngrijite. în piața principală, pe o bancă, servesc prânzul frugal dar atât de gustos. Din păcate și aici biserica este închisă iar un grup de - copiii se joacă cu mingea chiar în fața ușii principale. Piața este plină de pelerini ce- și întind cu satisfacție picioarele la soare și nu-i greu să observi plasturii ce le bandajează picioarele, degetele mai ales. Dar toți sunt veseli, servind o bere sau prânzul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Cât de liber ești tu? Libertatea se prezintă, la o primă analiză, sub aspectul unei voințe sustrase oricărei influențe (Levinas). Poate ar mai trebui adăugat că momentul alegerii nu epuizează conținutul libertății. Între persoana fotbalistului și actul de a lovi mingea există o relație care ar putea fi descrisă ca libertate. Din motive care-l privesc, el vrea să trimită mingea într-o anumită direcție iar actul său exprimă această voință; ce se întâmplă mai departe, faptul că mingea se duce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Poate ar mai trebui adăugat că momentul alegerii nu epuizează conținutul libertății. Între persoana fotbalistului și actul de a lovi mingea există o relație care ar putea fi descrisă ca libertate. Din motive care-l privesc, el vrea să trimită mingea într-o anumită direcție iar actul său exprimă această voință; ce se întâmplă mai departe, faptul că mingea se duce în altă direcție este irelevant, căci mingea e un obiect al lumii exterioare, supus determinărilor acesteia. Incapacitatea de a-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a lovi mingea există o relație care ar putea fi descrisă ca libertate. Din motive care-l privesc, el vrea să trimită mingea într-o anumită direcție iar actul său exprimă această voință; ce se întâmplă mai departe, faptul că mingea se duce în altă direcție este irelevant, căci mingea e un obiect al lumii exterioare, supus determinărilor acesteia. Incapacitatea de a-mi impune voința asupra lumii exterioare nu mă poate împiedica să vreau și să acționez în sensul voinței mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi descrisă ca libertate. Din motive care-l privesc, el vrea să trimită mingea într-o anumită direcție iar actul său exprimă această voință; ce se întâmplă mai departe, faptul că mingea se duce în altă direcție este irelevant, căci mingea e un obiect al lumii exterioare, supus determinărilor acesteia. Incapacitatea de a-mi impune voința asupra lumii exterioare nu mă poate împiedica să vreau și să acționez în sensul voinței mele. Această voință este expresia ultimă a libertății mele. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
perioada comunistă ? V. I.: - Sigur ca da. Începând de la „Daciada” și toate astea, am participat de mic copil, v-am spus de la zece ani participam, că ne scotea clubul de fotbal, în echipament, la defilare, la chestii din astea, cu mingi, cu asta, era frumos, super. Mergeam și cu tata. Tata lucra la RENEL, „Electrica”, mergeam cu el la defilare, cu asta, eram... era ceva frumos pentru anii ăia. S. P.: - Și cu Clubul Sportiv al Nicolinei ? V. I.: - Și cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de mine la epoca respectivă, chiar deloc. Erau foarte diferiți, de exemplu nu ne lăsau să ne jucăm între 2 și 5, trebuia să fie liniște pe stradă, ba chiar scria peste tot... și, unii mai ciudați decât alții. Tăiau mingile dacă le cădeau în curte acolo, deși curte nu era... N. D.: - Severi. M. V.: - ...mai severi..., poate că ideea de ordine era, să zic, mai așezată, mai atent, așa, mai reglementată, dacă se poate spune așa. Exista, într-adevăr, nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]