11,805 matches
-
roman captivant, cu nume de sate, locuri și oameni care nu existau, cu acțiuni de organizare și transportare de peste graniță a armelor, depozite de arme și de muniții, de alimente și material sanitar și câte și mai câte de mă miram singur de prostiile care-mi treceau prin minte. Mă controla și citea primul declarațiile un tânăr student în drept, Popescu, care nu avea mai mult de 21 de ani. Cât i-am cunoscut sufletul părea un fricos și voia să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alergat la Fetecău, operând cu disperare aceleași mișcări. I-am rugat pe cei din cameră să agite prosoapele pentru o mai bună ventilație. Astfel, alergând de la unul la altul, după câteva minute, i-am readus la viață. Milițianul se uita mirat pe vizetă. M-am întors spre el și i-am mulțumit reverențios. Mă, zice el cu ton discret, conspirativ, ești doctor? Da, să trăiți, doctor, doctor psihiatru! Mă, io nu știu ce-i aia, da’ văd că te pricepi. Mă, am să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ar fi mai bine să-ți schimbi atitudinea și declarația? În ce sens? Să trec alături de securitate și să-i acuz pe Țurcanu, pe Pușcașu, Livinski et comp., ca și cum aceștia conduceau treburile în țară fără ca dumneavoastră să fi știut ceva? Mă mir că cei acuzați nu v-au și bătut?! Domnule Maxim, deocamdată ești prea nervos. Vom mai discuta! Mi-am dat seama că înainte de proces (sentința fiind deja pronunțată, urma doar mascarada oficială a procesului) voiau să știe precis pe cine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
măi Vasile, știi tu cine-i dânsul? Eu știu? De unde să știu, zise Vasile părând încurcat de întrebare. E naș’ Gicu, mă Vasile, mă! Nașule!, strigă el din toată puterea. Îmbrățișându mă, m-a acoperit de sărutări. „Alt fin”, mă miram eu. El continuă: Sunt Vasile Roșu, zis Brutaru. Soția mea, Lixandrina, e botezată de mama dumitale, de nașa Didina. Ai venit, deci!, și iar m-a îmbrățișat, umplându-și ochii de lacrimi. Finule, iată ce te rog eu... Vrei să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
când mama zicea: Tu ești, Gicușor?, și o îneca plânsul. Nu mai semănam cu cel de-acum 20 de ani. Finu’ Vasile și tanti Leonorica au rugat mulțimea să plece, și oamenii au început să se retragă, grupuri, grupuri. Se mirau: Ce douăzeci, mă! Douăzeci și doi! Tata mergea sprinten la cei 71 de ani ai săi, puțin cam aplecat din cauza unei hernii neoperate la timp, având în vedere munca și povara suferințelor, mai ales. Mama pășea destul de greu, la aceeași
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în Est, lucrând la prăbușirea celor două lumi creștine: a Apusului prin libertinaj moral, religios, economic, și a Răsăritului prin coerciție, înfometare, lagăre, închisori, deportări, teroare. Starea de degradare și alterare spirituală scontată a fost atinsă, încât astăzi nu vă mirați, copii ai Apusului, că ați ajuns la așa stare de decrepitudine spirituală, încât nu numai că ați pierdut simțul reacțiunii la păcat, dar vă și complăceți în el; părinții voștri, masoni, v-au trădat sufletește, predându-vă în brațele sinagogilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi înșelat. Oricâtă propagândă am fi făcut împotriva comunismului, nimic nu ar fi convins mai bine decât nenorocirea lui, decât ceea ce faceți acum pe toată fața pământului. Singuri v-ați compromis. Discuții de felul acesta aveam aproape întotdeauna și mă miram că mă lăsau să vorbesc și nu treceau la represălii fizice. Odată, însă, m-au amenințat că aș putea fi internat într-un ospiciu. Am mai fost. Atunci nu erai nebun, dar acum ești! * Rămas odată numai cu Coliban, m-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care nu-i făcea plăcere, din care am înțeles că n-a avut niciodată un ideal, ci că era mercenar, își pusese mintea și brațul în slujba celui care-l plătea bine. Apoi, a revenit la realitate: Eu însă mă mir, pe vremea aia democrația românească avea legi rezonabile. Cum de ați intrat în conflict cu ea? Dumneavoastră greșiți cu voie sau fără voie. Prin democrație confundați lumea politică, partidele, cu sistemul democratic de conducere a statului. Democrația nu este nici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era un om judicios și rezista cu multă bărbăție și la starea de văduvie. Dar în anul acela, pe la 20 martie, a venit la Ploiești. Era o vreme rece, ghețoasă și schimbătoare, ba lapoviță, ba ploaie, ba polei și vânt. Mirat de sosirea neașteptată, l-am întrebat: Bine, tată, de ce-ai venit pe vremea asta? Doamne ferește, aluneci, cazi, nu te poți urca în tren... Ei, dragul meu, am venit să pun economiile mele la CEC pe numele vostru. (Avea vreo
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de la Aiud, om simplu, dar cinstit sufletește, este superior tuturor fariseilor oricât de titrați ai vieții publice românești de ieri și de azi, care se fac că nu observă virtuțile care caracterizează în realitate pe un legionar adevărat și se miră, chipurile, când aud vorbindu-se de „legionari blânzi”. Ticăloșia acestei atitudini este evidentă și se poate spulbera prin logica bunului simț. Căci una din două: sau legionarii nu sunt blânzi, și atunci înseamnă că nu mai există legionari în România
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că foarte mulți, cu ochii închiși, împing așa departe ura lor, încât chiar când depun pentru un creștin mărturie favorabilă îi reproșează totuși acest nume: Bun bărbat este Gaius Seius, păcat însă că este creștin. La fel spune altul: Mă mir că Lucius Titus, un bărbat înțelept, s-a făcut deodată creștin. Nimeni nu-și dă seama că tocmai de aceea este Gaius bun și Lucius înțelept fiindcă sunt creștini; sau de aceea sunt creștini fiindcă sunt buni și înțelepți” (Apologeticum
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înțelept, s-a făcut deodată creștin. Nimeni nu-și dă seama că tocmai de aceea este Gaius bun și Lucius înțelept fiindcă sunt creștini; sau de aceea sunt creștini fiindcă sunt buni și înțelepți” (Apologeticum 3, 1). Tot așa se miră azi atâția români care, din ignoranță sau rea credință, nu înțeleg sau se fac că nu înțeleg cum de aproape tot ce era mai valoros în rândurile intelectualității tinere interbelice s-a încolonat în Mișcarea Legionară sau i-a stat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de caracter, pentru că au fost legionari și au lucrat în spiritul național și creștin al legionarismului; sau de aceea au devenit legionari, pentru că erau profunzi în gândire și puri în fondul lor moral. În consecință, nimeni să nu se mai mire - așa cum făcea odinioară păgânul lui Tertulian - că un cărturar ca Mircea Eliade a aderat la Mișcarea Legionară sau că un Frate de Cruce ca Valeriu Gafencu a murit în temniță cu faimă de sfânt! De asemenea, nici nesfârșitele persecuții la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a strecurat pe furiș printre șiraguri. Poate că nu-i momentul potrivit, acum în crucea nopții, ca să abordez asemenea subiect, dar mi-a revenit deodată în minte cu forță și ascuțime. Cititorul, dacă va fi existând vreunul, s-o fi mirat de ce nu m-am mai referit la acea „experiență oribilă“ pe care am trăit-o aici, la marginea mării, și pe care n-am cutezat să o descriu. S-ar fi putut presupune că am uitat-o; și, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai curând ușurat de faptul că scrisoarea lui Lizzie poate fi luată drept un răspuns negativ. Asta pune punct anxietăților și deciziilor. Am să las totul baltă. Cât despre Gilbert, acest țântar n-are nici o contingență cu conștiința mea. Mă mir doar de mișcătoarea încredere pe care i-o arată Lizzie. E drept că aș putea exercita o cumplită presiune asupra amândurora, dar, desigur, n-am de gând s-o fac. Fără îndoială, i-am pricinuit destulă suferință lui Lizzie prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acest fel (foarte ușor), un cartof copt cu brânză topită. După care, o franzeluță și prune. (Prunele coapte cu grijă sunt delicioase. Uscați-le și adăugați suc de lămâie sau esență de flori de portocal; niciodată smântână.) Dacă cineva se miră de absența merelor din dieta mea, dați-mi voie să vă explic că este unicul domeniu în care mi-am îngăduit gusturi aristocratice. Nu pot mânca decât mere din specia Cox’s Orange, așa încât din aprilie și până în octombrie sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putem face sau însemna unul pentru celălalt, dar nu putem descoperi acest lucru decât dacă amândoi ne asum\m riscul de a fi absolut sinceri. Am nevoie de întreaga ta atenție. Nu te pot împărți cu nimeni altul, și mă mir că tu îmi poți cere așa ceva. Dacă dorești să mă vezi, trebuie să te descotorosești de Gilbert, să scapi de el de-adevăratelea. Dacă preferi să rămâi cu Gilbert, atunci n-ai să mă mai vezi pe mine și, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dragul meu, e ca pe vremuri. — Dorești să mănânci ceva? — Nu, mi-am luat ceaiul la hotel. — La hotel? — Da. Locuiesc la hotelul Raven. — O! Am fost astă-seară acolo. Nu mi-au dat voie să intru în restaurant. — Nu mă mir. Arăți ca un student slinos. Viața la mare îți priește. Pari ca de douăzeci de ani. Mă rog, să zicem treizeci. Am auzit discutându-se despre tine la bar. Se pare că ai și reușit să-i enervezi pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o vreodată pe Pamela? În Rosina ai dat vreodată? Probabil că eram mai beat decât gândea Perry. Întrebarea mea păru să-l mai înveselească un pic. — Curios că pui asemenea întrebare, Charles. Chiar azi mă gândeam la asta și mă miram de ce n-o fac niciodată, de ce n-am făcut-o niciodată. Nu. Niciodată n-am ridicat mâna și n-am atins pe nimeni. Dau numai în lumea obiectelor neînsuflețite. Pahare, farfurii, orice pot stâlci și sfărâma. Cred... știi tu... că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cap și din acei planturoși Shiva, pe care-i crezusem confecționați din alamă, erau, de fapt, din aur masiv. Mi-am adus aminte că Toby Ellesmere îmi spusese cândva despre vărul meu că e un om foarte bogat (m-am mirat adeseori de ce eu n-am reușit niciodată să fiu bogat). Probabil că-i rămăsese o moștenire garsă de la părinții lui, iar Ellesmere i-o investise în afaceri serioase. O sumedenie din obiectele aflate în apartament îmi apăreau acum de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se reverse cupa a fost apariția blestematei de Rosina, sus pe creasta stâncii, ca o vrăjitoare neagră. Mi-am zis că probabil te ții în continuare cu ea și fără îndoială, sunteți împreună. — Nu-i adevărat. — Nu-mi pasă. — Mă miram eu de ce nu mi-ai vorbit atunci de ea. Plănuiai să mă omori. Nu-mi pasă, nu vreau să știu, nu cred un cuvânt din ce-mi spui, ești un nemernic. Pur și simplu n-am putut suporta s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pete de smarald. Scânteia ispititoare sub ochii mei, ca în prima zi când venisem aici. Pluteau și câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi priveam și mă miram singur că mă lăsasem atât de copleșit de obsesie, încât nu mai eram în stare să admir minunățiile din jur. Dar faptul că știam cât sunt de orb, nu mă ajuta să văd. Uneori mai scrutam marea, încercând să zăresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mute într-un loc cu cruce, marcat, dar nu i s-a dat voie. Totuși, cred că din anumite sentimente, edilii Miercurii Ciuc au dat un loc pentru troița asta de pomenire în mijlocul cimitirului, chiar pe aleea principală. Ne-am mirat și noi că s-au purtat, mă rog, destul de frumos. Când am fost acum, cu crucea, tot drumul am fost însoțite de bărbați cu banderola albă, ca să nu ne deranjeze pe traseu mașini sau pietoni... Am fost cam 100 de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
atât... Ce era pe tine, era bine mersi... Și se cunoștea că Victor ăsta este un om bun din fire. Cum se spune omul sfințește locul... De fapt nu era locul lui acolo ca și construcție sufletească. Și m-a mirat cum dracu’ l-a’ recrutat pe ăsta, de nu l-a’ verificat. Era un om care probabil că a salvat vieți... ăsta este un lucru mai deosebit, care mi s-a întâmplat în Jilava... Izolarea asta a fost deosebit de grea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai departe. Treceți acolo! Luați-vă bagajele și treceți! Care era atitudinea celorlalți față de aceștia? În general, era atitudine de dispreț față de ei... Da’ au fost și moldoveni care-au fost rezistenți, da’ foarte puțini... Curios lucru, să nu vă mire... Oltenii au rezistat foarte bine. Oltenii erau cinstiți, corecți, da’ cei cu atitudine corectă și care se bucurau de mult respect erau ardelenii... Măi, vezi că ăștia-s ardeleni, ăștia nu mint, ăștia nu înșală. ăștia spun adevărul, nu te
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]