12,372 matches
-
burghez și gunoaiele sufocante de muncitor. (La femme pauvre, cap.I) Mai mult, între cele două texte, apare opoziția dintre naratorul catolic pasionat și naratorul voltairian. În mod declarat, decuparea în paragrafe nu respectă, la Léon Bloy, necesitățile unei economii narative clasice: nici dezvoltarea intrigii, nici opoziția dintre primul-plan și cel de-al doilea și nici o diferență dintre tipurile de secvență nu motivează acest fapt. Mai degrabă el ar corespunde unei unități de proferare, punctul de vedere al naratorului interferând constant
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cel care nu trăiește în obsesia acestei teribile limite). Mulțimea de paragrafe apropie textul de un decupaj în versete, în unități de rostire. Prin urmare, cât privește decupajele textuale, Mérimée și Bloy au păreri diferite. Acolo unde primul acceptă convențiile narative, al doilea amenință fără încetare că va zdrobi decupările romanești convenționale sub presiunea unei vociferări care va institui propria-i delimitare. Continuând pe aceeași linie până la un punct extrem, vom ajunge la faimoasele puncte de suspensie din ultimele scrieri ale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
suspensie din ultimele scrieri ale lui Céline. Și la el, ca la Bloy, fărâmițarea textului este contrabalansată la un nivel superior prin continuitatea unei enunțări globale în care autorul este oratorul poemului lui epic medieval. Între respectul față de o economie narativă canonică și tentația de a impune un decupaj propriu în paragrafe, numeroși scriitori se străduiesc să definească compromisurile, să opereze cu decalaje. Este și cazul lui Flaubert, când folosește procedeul pe care-l regăsim în cele două exemple extrase din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și elemente, mărci ale integrării lineare care urmăresc structurarea linearității textului, organizarea lui într-o succesiune de fragmente complementare care facilitează tratarea interpretativă 251. Acestea sunt necesare mai ales în descrieri, a căror structură ierarhică, după cum am văzut, contrazice dinamica narativă. Aceste mărci se înscriu în câteva serii, clasica fiind: mai întâi/apoi/pe urmă/în sfârșit. Însă mai există și altele: pe de o parte/pe de altă parte, fie/fie, uneori/uneori, de-o parte/de celaltă parte, în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
doilea, celălalt, în al doilea rând... sau un altul, mai mulți, anumiți, apoi etc.), de încheiere (în sfârșit, pentru a termina, în ultimul rând...). Adesea, această funcție organizatoare care balizează lectura este îndeplinită de o alta, ceea ce face ca tehnica narativă să nu fie prea vizibilă. De exemplu, "mai întâi" are adesea rol de integrare lineară, păstrându-și valoarea cronologică. Să analizăm acest fragment de Zola, în care descrierea este "naturalizată" prin fuziune cu acțiunea personajelor. Cităm paragraful complet: Scara, foarte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ideal este un amator, erudit, dar și estet. Diferențierea între funcția de desemnare și dimensiunea interlocutivă pare artificială: prin desemnare, sunt desemnate împreună, se acceptă o enunțare. Ne-am putut da seama de acest lucru atunci când am evocat "dubla temporalitate narativă" care permite reperarea anumitor deictice în raport cu scena de lectură. Departe de a dispărea, actul narațiunii contribuie la impunerea coreferințelor. Astfel se face că anafora "sărmanul neofit" are la bază o evaluare asumată de un cititor care ar fi parcurs deja
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îl folosește abuziv pe acest generalizant poate fi raportat la estetica lui: de fapt, proiectul Comediei umane urmărește tocmai să extragă generalul din particularul unui personaj, să povestească o întâmplare cu morală. Însă acest procedeu face parte și din contractul narativ: această folosire a demonstrativului îi lasă naratorului posibilitatea de a-și manifesta superioritatea fără să-l încarce pe cititor: procedează ca și cum referentul i-ar fi familiar, furnizându-i și mijloacele cu care să îl construiască. În acest fel, cititorul apare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
construiască. În acest fel, cititorul apare ca alter ego, dar și ca ucenic al naratorului. Pe de altă parte, folosirea determinanților demonstrativi, pentru care cititorul nu are acces nici la centrul deictic, nici la referent, este caracteristică unei anumite literaturi narative moderne, care tinde să fie foarte exigentă cu cititorul și să îngreuneze accesul către un univers fictiv pe care-l construiește. Nu se presupune că acest univers ar avea consistența și plenitudinea unui univers real comun, ci că ar fi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1982 "Théorie de la référence"; prima parte din Ordres et raisons de langue, Editions du Seuil, Paris. (O prezentare riguroasă a problematicii coreferinței și a anaforei plecând de la conceptele de "referință actuală" și "referință virtuală".) Exerciții 7.1. Analizați în macropropoziții narative următoarea fabulă de La Fontaine: Calul și măgarul 1 5 10 15 Pe lumea asta-i bine să te ajuți cu orișicine. Murind vecinul tău de lângă casă, Pe umerii tăi el grijile le lasă. Un măgar ce se-nsoțea c-un cal
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discalifice enunțarea și pe enunțătorul ei (în ocurență un naiv sau un cleric cinic care ar abuza de popor). Acest tip de enunțare presupune un echilibru delicat între conformitatea cu discursul parodiat și distanțarea de acesta. În acest text, firul narativ se supune regulilor genului hagiografic, însă, în același timp, cititorului îi sunt adresate indicii la diverse nivele: exacerbarea minunii: muntele văzut ca un om; trecerea burlescă de la nobil la trivial (vehiculul acesta, pe meleagurile acelea, irlandez de neam și sfânt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întotdeauna este greu de ales între constrângerile de ordin prozodic și cele de ordin semantic: plasarea adjectivelor răutăcioase și molcome este și ea legată de o cerință sintactică, în concordanță cu sensul enunțului. 7.1 Pentru a face o analiză narativă a fabulei, ne putem inspira din exemplul prezentat, operând adaptările necesare. ▪ 7.2 Vom distinge trei clase pentru anafora nominală: pronominalizarea: acesta (v.5), el (v.6), El (v.7), pe el (v.7), el (v.8), el (v.9
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Măgarul, prin diferitele forme de anaforă nominală, se află într-o situație care evoluează de-a lungul povestirii. ▪ 7.4 (2) Acest fragment de roman se prezintă ca un text eterogen în care se pot identifica trei tipuri de secvențe: narative: primul paragraf (Gândindu-mă [...] spre Sarlande) și ultimul (Aici tărăboiul [...] fără mânie). Narațiunea aparține "povestirii" scrise la perfect simplu sau la prezentul narațiunii; instrucționale: al doilea paragraf ( Dacă vreți să știți ... copiilor îndârjiți). O serie de indicații trimite la rezultatul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de aici: perechea eu-tu permite apariția vocativelor ("mult iubitul meu Jacques"), a injoncțiunilor ("iartă-mi"), a deicticelor raportate la situația de enunțare ("timpuri" verbale, "scrisoarea aceasta"...). O analiză mai atentă arată că secvența instrucțională maschează, de fapt, o secvență narativă potrivit principiului de "dominantă secvențială": seria de indicații date cititorului permite o narațiune indirectă. Pe scurt, este vorba despre introducerea secvenței conversaționale în secvența instrucțională (care, la rândul ei, domină secvența narativă) și despre introducerea secvenței instrucționale în secvența narativă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că secvența instrucțională maschează, de fapt, o secvență narativă potrivit principiului de "dominantă secvențială": seria de indicații date cititorului permite o narațiune indirectă. Pe scurt, este vorba despre introducerea secvenței conversaționale în secvența instrucțională (care, la rândul ei, domină secvența narativă) și despre introducerea secvenței instrucționale în secvența narativă, ca ultimă însumare. ▪ 7.5 a) Folosirile lui acest la A. Daudet: Cele trei ocurențe ale lui acest apar în urma unor întrebuințări distincte: acel pas sigur al omului care tocmai a luat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
narativă potrivit principiului de "dominantă secvențială": seria de indicații date cititorului permite o narațiune indirectă. Pe scurt, este vorba despre introducerea secvenței conversaționale în secvența instrucțională (care, la rândul ei, domină secvența narativă) și despre introducerea secvenței instrucționale în secvența narativă, ca ultimă însumare. ▪ 7.5 a) Folosirile lui acest la A. Daudet: Cele trei ocurențe ale lui acest apar în urma unor întrebuințări distincte: acel pas sigur al omului care tocmai a luat o nestrămutată hotărâre: folosire bazată pe memorie, având
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
clasificare, 258 co hiponim, 152 co~enunțător, 49 coerență (vs coeziune), 285, 306, 345 compactă (funcționare ~), 267 compusă (formă ~), 105 conceptuală (anaforă ~), 318 configurațională (dimensiune ~), 294 conotație autonimică, 185 contagiere stilistică, 230 contaminare lexicală, 230 contextul producerii, 51, 52 contract narativ, 95 coreferință, 316 cotext (vs context), 58 D dativ etic, 67 deictic, 55 deictic spațial, 57 deictic temporal, 57 demonstrativ, 333, 337 densă (funcționare ~), 266 descriere, 149, 312 descriere definită, 320 desemnator rigid, 320 direct (discurs ~), 204, 205 direct liber
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vădește în critica sa la adresa romanului semnat de Eugène Sue, Misterele Parisului, tradus în 1968 în română 75. Pentru Cornea, așa-zisele "reprezentări directe ale vieții", atribuite lui E. Sue, sunt adesea niște "simulacre" ale realului, aranjate conform unor scheme narative idealizatoare: "În această privință, critica marxistă a adus o contribuție esențială, divulgând caracterul mistificator al iluziei romanești. Ocupându-se de Misterele Parisului, celebru best-seller al literaturii populiste de la jumătatea secolului trecut [secolul al XIX-lea, n. n.], Marx și Engels au
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Aurora Cornu, pleacă într-o excursie de documentare în Vietnam și China. Încercările ulterioare de a concretiza experiența comunismului de tip asiatic într-un "mic roman vietnamez" rămân nefinalizate datorită incapacității scriitorului de a rezona cu o astfel de experiență narativă 28. Începutul anilor '60 aduc în cariera lui Marin Preda un alt orizont al aspirațiilor profesionale. Căsătorit a doua oară cu Eta Wexler, o traducătoare de origine evreiască, cu relații în mediul editorial parizian, scriitorul devine preocupat să dea carierei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
la perfecțiune, preferința pentru o poezie a prozaicului (cu dispariția bardului care cânta nostalgia absolutului), autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea (descriptivul se golește de tropi, narativul pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență de jurnal), preferința pentru registrul ludic și pentru cel ironic. Pe scurt, poezia albastrosistă reflectă o generație-punte care reușește să păstreze ceva din modernismul interbelic, să preia unele dintre experimentele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în spațiul acesta dezolant ("Eu măturam arena la sfârșit..."227, Cântec de moarte). Nu o dată moartea se asociază cu simboluri acvatice (titlurile subliniind adesea explicit acest fapt: Apele morții, Corabia de plumb, Mormântul apelor). Textele creează impresia preexistenței unui nucleu narativ prin verbele de mișcare, prin conectorii temporali, prin elementele de suspans. Totuși utilizarea imperfectului, suspendarea gesturilor, a acțiunilor caracterizează deseori astfel de poeme, în care încremenirea potențează sugestia unei suferințe pe care eul liric nu o poate împiedica, dar și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu ceva din ridicolul oamenilor blonzi,/ plină întotdeauna de impertinență tăcută și de mirare". Limitele portretului sunt șterse, vagi, dar este evidentă intenția de a recunoaște discrepanța dintre idealul de frumusețe feminină și femeia vizată aici fără a fi idealizată. Narativul prezent în aceste poeme joacă același rol de coborâre în derizoriu a relației amoroase, "visul ăsta pe care-l creșteam împreună" e dorința de a lucra pământul, de a se comporta exemplar în raport cu tradiția rurală, "vom face copii mari, proști
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
menține căutarea centrului "bila-soare", dar într-un univers care pare să capete concretețe, eliberându-se de balastul abstractizărilor. Se creează însă o diferență față de tehnica argheziană a concretizării abstractului, în cazul lui Geo Dumitrescu lipsesc lanțurile metaforice și tendința spre narativ este evidentă. Tehnica este a gradării, a acumulării de elemente ca într-un ritual menit să obișnuiască cititorul cu acest tip de structurare a materialului poetic ("nu lovi tare, prea tare", "Se poate juca și cu vorbe/ sau cu stele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ahile, descriere atât de precisă încât va stimula și alți autori să urmeze acest model. Dacă inițial trăsăturile principale ale poemului ekphrastic ar fi trebuit să fie puterea de evocare (indiferent dacă textul era predominant descriptiv sau, dimpotrivă, cu accente narative) și claritatea 230 prezentării, în epoca modernă, aceste cerințe se modifică. Obiectele descrise inițial nu erau obligatoriu opere de artă, ci, mai degrabă, unele utilitare, din universul imediat, cotidian 231 (vase, urne, cupe, cufere, elemente de vestimentație, armuri, ornamente arhitecturale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
construită metafora, și comparația ce echivalează misterul cosmic cu un episod din jocul copiilor, resemantizarea textului realizându-se prin reconversia universului ludic într-unul tragic, dar care păstrează încă aparența de joc al întâmplării. Descriptivul golit însă de tropi sau narativul înlocuiește și la Marin Sorescu metaforicul, redus, de multe ori, la o singură secvență care păstrează sau capătă tocmai prin acest procedeu întreaga încărcătură semnificantă a poemului: "Pe lac/ Umbra mea se vedea/ Foarte limpede/ Și eu îmi implantam lopata
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Partidul a nominalizat și a sprijinit alegerea în Parlament a mai multor minoritari etnici, însă nu a făcut concesii instituționale pentru a încuraja diversitatea internă a a organizațiilor sale (Flanagan, 2010). Autohtonismul nu a jucat un rol central în construcția narativă propusă de Reformiști a unui popor virtuos ale cărui tradiții naționale ar fi fost subminate de o elită obscură, egoistă și lipsită de scrupule. În schimb narațiunea acestei opoziții s-a concentrat pe logica hayekiană în care jefuirea poporului era
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]