10,006 matches
-
materiale, soluția, susține doctorul Totelecan, este de a reconstrui relația „eu”/„tu” acolo unde ea exista, prin biografie personală (relații de rudenie, copilărie În comunitate etc. - p. 38). Pe linia acestei opțiuni, autorul conduce o parte din cercetare În Păniceniul natal (comuna Căpușul-Mare, Cluj) și dezvoltă analize În care suprapune experiențe de viață ale bunicului, ale tatălui și ale sale (capitolul III). Sub aspect metodologic, lucrarea promovează demersul multimetodă, deși opțiunea deschisă a autorului este În favoarea abordărilor comprehensive, calitative. Analizele demografice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la Români, Nunta la Români, Moartea la Români (1890-1892) - ar prefigura concluziile lui Arnold van Gennep din Les rites de passage (1909). Tudor Pamfile ar fi practicat o formă de anthropology at home, În cazul ,,observării participative” a satului său natal, Șepu. La rândul său, folcloristul Dimitrie Caracostea ,,a Îmbrățișat teoria funcționalistă” independent de B. Malinowski, E. Durkheim sau A.R. Radcliffe-Brown. Ținând tot de ,,preistoria antropologiei românești”, cercetările folclorice ale lui Petru Caraman asupra tatuajului la români citează numeroase surse
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ȘERBU, Ieronim (pseudonimul lui Afon Herz Erick; 1.XII.1911, Botoșani - 8.XII.1972, București), prozator și memorialist. Este fiul Friedei Ruhla (n. Sigal) și al lui Avram Moise Erick. Învață în orașul natal, unde termină gimnaziul, apoi se stabilește în capitală, absolvind Liceul „Gh. Lazăr”. În septembrie 1932, împreună cu Horia Liman și Dan Petrașincu, fondează revista „Discobolul”. Aici își publică primele fragmente de roman, după ce debutase în același an, cu articole și cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
București, 1998; Ecosofia, București, 2001; Îmblânzirea fiarei din om sau Ecosofia, București, 2001; Sub 50 de stele, București, 2002; Convorbiri în amurg, București, 2002; Cinci jurnale de bord și coroana de spini, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Solomon, Elogiul pământului natal, GL, 1955, 39; Eugen Atanasiu, „Întoarcerea în patrie”, RMB, 1955, 3430; Victor Bârlădeanu, Două cărți despre realitatea sovietică, CNT, 1957, 4; Ion Dodu Bălan, „Ritmuri contemporane”, LCF, 1960, 9; Dumitru Micu, „Ritmuri contemporane”, CNT, 1960, 15; Al. Căprariu, Experiențe poetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
carnaval-saci de hârtie și de plastic, ziare, reviste- pictate, decupate, cusute “*” Excursii și drumeții - în timpul cărora au fost constituite grupe « Micii ecologiști » ce au avut de realizat următoarele sarcini : observarea și notarea zonelor despădurite, sesizarea surselor de fum din localitatea natală și din localitățile străbătute în excursii/ drumeții, semnalarea existenței deșeurilor - aruncate la întâmplare sau depozitate incorect, urmărirea comportamentului ecologic adecvat . Să salvăm Pământul ! - acțiuni de ecologizare a curții șolii/ grădiniței, a împrejurimilor, de plantare de arbori, arbuști și flori. (imagini
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Răican Georgeta () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1220]
-
, Constantin (30.V.1896, Tecuci - 6.VII.1956, București), poet și prozator. Este al patrulea dintre cei șase copii ai Clementinei (n. Voicu) și ai lui Ion Averin Narly, ofițer. Urmează școala primară și gimnaziul în orașul natal, iar liceul la Iași. După ce trece bacalaureatul, la Focșani, în 1914 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde se apropie de profesorul Ion Găvănescul, care îi sădește pasiunea pentru pedagogie. Fiind mobilizat și încadrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
, Emil (pseudonim al lui Emil Maroiu; 14.IX.1906, Meriș, j. Mehedinți - 17.III.1979, București), poet. Este fiul Anei și al lui Vasile Maroiu, țărani. A urmat școala primară în satul natal, Liceul „Traian” (1920-1924) și Școala Superioară de Comerț la Turnu Severin (1924-1928), iar la București Academia de Înalte Studii Comerciale (1929-1934), unde este coleg cu viitorul poet Constantin Nisipeanu. Din 1929 este funcționar în Ministerul Finanțelor. A debutat în 1931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
frunzișul între oameni.// Pe-aici îmi las singurătatea numai eu,/ Când toamna scutură rugină pe tufani,/ Și drumurile-mi suie pulberea de ani/ În nouri grei, de rod, spre Dumnezeu”. Popas lângă pământ exprimă, în metru folcloric, iubirea pentru pământul natal: „Negrule pământ,/Pentru cine cânt,/ De tot stau și-aștept/Cu toamnele-n piept!// Stoluri de lăstuni,/ Toamna, prin goruni,/ Frunza-și scutură/Ca o ciutură”. Terține atent cizelate concentrează reflecții cu o vagă amprentă de stil blagian. Superior precedentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
GANĂ, George (13.I.1935, Măldăieni, j. Teleorman), critic și istoric literar, editor. Este fiul Marinei (n. Nedelcu) și al lui Ștefan Gană, țărani. După absolvirea școlii primare în satul natal, devine elev al unei școli profesionale de mecanici-utilaj (1949-1952), ulterior student al Facultății Muncitorești la Iași și București (1952-1954); în 1954 și 1955 este profesor suplinitor la Măldăieni, în 1955 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
din Urbino, dar în 1947 preferă să revină la București, reluându-și activitatea didactică la Academia de Înalte Studii Comerciale. După desființarea acesteia în 1949, va fi funcționar în Ministerul Comerțului Interior, de unde demisionează în 1952, retrăgându-se în satul natal și rămânând aici până în 1956. După această dată începe o serie de colaborări cu Institutul de Lingvistică al Academiei (1956-1958) și reintră în viața literară ca traducător. Între 1959 și 1967 este angajat la Catedra de limba italiană a Institutului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
române contemporane în Peninsulă. I se editează la Milano un volum de versuri în traducerea unor nume de răsunet ale vieții literare italiene (Tachicardia di Atlante, 1971). În ultimul deceniu de viață animează o serie de activități culturale în județul natal, unde a fondat cenaclul literar Casa de sub Pădure, pus sub președinția de onoare a lui Eugenio Montale. A fost o prezență statornică în emisiunile culturale ale Radiodifuziunii, mai ales după 1960 (debutase în publicistica radiofonică în 1934, susținând conferința Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
, Cornel (28.XI.1919, Daneș, j. Mureș - 14.VII.1999, București), critic și istoric literar. Este fiul Victoriei (n. Cristea) și al lui Ioan Regman, funcționar rural. Urmează clasele primare în satul natal (1926-1930), la Cluj Liceul „Gh. Barițiu” (1930-1938), iar la Cluj și la Sibiu, Facultatea de Litere și Filosofie (1938-1942). Va face parte din Cercul Literar de la Sibiu. În anii postbelici lucrează la Inspectoratul Școlar din Cluj, apoi, în același oraș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
nimeni”. După părăsirea familiei, viitorul Buddha s-a îndreptat către centrele populate din sud, înșirate de-a lungul bazinului central al Gangelui. El a traversat teritoriile regatelor Malla și Vajji îndreptându-se spre Magadha. Între capitala acestuia, Rajagrha, și localitatea natală, Kapilavastu, există aproximativ 600 de kilometri. Buddha a continuat să rătăcească până la moartea sa într-o zonă de vreo 400 kilometri lungime și 280 kilometri lățime, cuprinsă între Kosambi la vest și Campă la est. Motivul pentru care Buddha a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fi considerați inițiatorii metafizicii (abhidharma), respectiv a disciplinei monastice (vinaya). Buddha nu rămâne prea mult la Kapilavastu. Se reîntoarce la Răjagrha, vizitează Śrăvasti și Vaiśălī; convertirile se înmulțesc. Când află că tatăl său e grav bolnav se reîntoarce în orașul natal și îl veghează în ultimele clipe. Regina, ajunsă văduvă, îi cere fiului său adoptiv să o primească în comunitate. Cu tot refuzul său, regina, cu o întreagă suită de prințese, doritoare toate să devină călugărițe, îl urmează pe jos până la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ȚUGUI, Pavel (1.XI.1921, Vicovu de Jos, j. Suceava), istoric literar și editor. Este fiul Anei (n. Muntean) și al lui Vasile Țugui, țărani; scriitorul Ion Țugui este fratele său vitreg. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală (1928-1935), continuându-și învățătura la Școala Normală din Cernăuți și la Șendriceni (1935-1943). Ulterior este elev la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Ineu, fiind trimis pe frontul din Transilvania de Nord și Ungaria. Lăsat la vatră la sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
despre care Tudor Arghezi s-a dovedit extrem de parcimonios în declarații: istoricul literar găsește în paginile versiunii românești a ziarului patruzeci și șase de articole semnate de poet cu pseudonimul Sigma. Ț. se mai ocupă de istoria și cultura ținuturilor natale: Contribuții la o istorie a mișcării cultural-științifice din ținuturile bucovinene (1977) și Bucovina. Istorie și cultură (2002). Dintre edițiile pe care le-a alcătuit se detașează Scrieri de A. E. Baconsky (I-II, 1990) și volumele de documente referitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
de-a rîndul evreii au păstrat amintirea și limba Spaniei, în exilul lor la Salonic sau Istanbul.103 Cît despre morisques, iată ce spune Miguel de Cervantes, printr-unul din personajele sale, Ricote, revenit clandestin în La Mancha, pămîntul său natal: "Oriunde am fi, noi plîn-gem Spania, căci acolo ne-am născut și ea este patria noastră naturală.".104 Acest patriotism transcultural constituie produsul paradoxal al unei cruciade împotriva necredinței ce se îndreaptă asupra suveranității desacralizate a regilor catolici destul de rău
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se va fixa la accepția de particularism exagerat asociat adesea cu extremismul de dreapta. Acestei ramuri directe i se adaugă altele, înrudite de aproape. Conceptul de patrie provenit din latină, în secolul al XVI-lea evoca paternitatea simbolică a pămîntului natal; aceeași accepție i-o atribuie și Rousseau însă, peste încă două secole, va căpăta semnificații noi: apartenența afectivă la o națiune mai vastă reprezentată printr-un Stat. În mod curios, cuvîntul patriot va avea un itinerariu destul de autonom. În Anglia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Tocmai această ambiguitate care se va îndrepta spre credință în 1908, îl va determina să participe la exaltarea Jeanne-ei d'Arc ca figură emblematică a destinului providențial al Franței și să declare: Fericiți sînt cei care au murit pentru pămîntul natal"289 și apoi să cadă pe cîmpul de onoare în septembrie 1914, în calitate de combatant, nu ca revanșă față de Germania, ci ca luptător al războiului național de apărare pe care îl justificase deja cu anticipație în 1899. La rîndul său, Ernest
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fost distinse cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar Jumătate plus unu (1976) cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Uniunea Scriitorilor acordându-i și Premiul Opera Omnia (1997). Își construiește, cu mijloace modeste, o casă-refugiu la Pietroșița, în hinterlandul piemontan al Târgoviștei natale, unde obișnuiește să petreacă lungi perioade. A colaborat, cu fragmente de proză, eseuri și articole, la „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Familia”, „Litere” ș.a. Importanța lui S. în peisajul literar postbelic e superioară aceleia a operei proprii. Fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
NOVAC, Nicolae (pseudonim al lui Aurel D. Bugariu; 27.III.1919, Moldova Nouă), poet, prozator și traducător. Este fiul Anei (n. Gruescu) și al lui Dumitru Bugariu. Urmează școala primară în localitatea natală, iar liceul la Bozovici și Oravița, absolvindu-l în 1938. Frecventează doi ani cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Debutează cu versuri în revista „Carașul nou” (1935) și colaborează la „Fruncea”, „Reșița”, „Universul literar”, „România literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
de publicare și cenzura, cu alte cuvinte motive politice și cultural politice pentru expulzare sau pentru a lua propria decizie de părăsire a țării...”. Aceste definiții pornesc de la evocarea motivațiilor care au stat la baza decizei de a părăsi țara natală, Însă nu par să explice Întru totul complexitatea fenomenului, cu atît mai mult cu cît este lăsată În afară situația exilatului În țara gazdă. În acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmînd că „simpla fugă În Occident nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ne-a dus, ne-a dus... c-a zis așa că ne duce În Siberia da’ ne-a dus În Donbas, În Donbas și acolo ne-a băgat Într-un lagăr. Asemenea relatări cutremurătoare ale tinerilor deportați forțat din țara lor natală, România, În URSS de către armata sovietică la Începutul anului 1945 pot fi regăsite În numeroase povești de viață ale etnicilor germani care au trăit În România În perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Deși complet ignorate de istoricii agreați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pleca din România definitiv. Într-un sat, un poștaș a găsit lista celor ce urmau a fi deportați și i-a avertizat pe aceștia. Cu toate acestea, persoane precum Hilde Stoinescu au fost luate prin surprindere, poate pentru că orașul lor natal, Brașov, a fost unul dintre primele locuri de unde au Început deportările. Deoarece nu a fost martora unor probleme interetnice, Iosefina Hrușcă a fost de-a dreptul șocată cînd soldații au venit să o aresteze: Am trăit pe o stradă unde
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Donbas. Pentru deportați, colegii de suferință au fost o altă sursă de alinare. Pentru Cocîrlă, această comunitate, ce includea atît bărbați, cît și femei, a fost un refugiu din fața travaliilor de zi cu zi, dar și o legătură cu locurile natale: CÎnd aveau ziua de salar, bărbații din lagăr... se dădea marmeladă, șuncă, cumpăra și ne făcea nouă. Și noi am avut salar, da’ nu ca ei, da... și unu era, a avut o chitară, și seara stăteam pe bancă și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]