9,870 matches
-
spre a împrumuta discursului viorii o incandescență superioară cerută de partitură (părăsind temporar bagheta pe întreaga mișcare lentă), că Nikolaj Znaider a rămas de neclintit. A ratat aproape toate flageolettele din cadență, a rărit tempourile finalului producând decalaje supărătoare cu orchestra, într-un cuvânt solistul a fost depășit de scriitura mult prea pretențioasă a lui Ceaikovski. În Caietul- program al Festivalului se reproduce însă o frază stupefiantă, preluată după vienezi, că « la 32 de ani este deja cel mai bun violonist
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
după vienezi, că « la 32 de ani este deja cel mai bun violonist al lumii »(sic !). Probabil că la București nu s-a aflat în forma artistică excepțională din Capitala Austriei, când presa locală a lansat acea apreciere surprinzătoare, fiindcă orchestra l-a acompaniat exemplar de suplu și nuanțat. Întâlnirea cu Filarmonica din Sankt-Petersburg a constituit un moment de încântare greu de uitat, iar revederea cu Nikolai Alexeev în fruntea unei formații simfonice din București a devenit o dorință unanim exprimată
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
Pentru închiderea ediției a XIX-a a Festivalului, în cea de-a 28-a seară, ne-am bucurat de prezența Orchestrei Suisse Romande la Sala mare a Palatului. Prestigiosul ansamblu a fost creat în anul 1918 de Ernest Ansermet ca un important instrument de cultură, de frumusețe, de formare a gustului, și a îndeplinit misiunea consecvent de la începuturi, pe când radioul
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
a asimila și impune publicului larg creațiile fundamentale apărute în prima parte a secolului XX, celebra formație a prezentat în deschiderea concertului Suita nr. 1 în Do major op. 9 de George Enescu. După renumitul Preludiu la unison, corect realizat, orchestra a acumulat treptat căldură sufletească, mergând într-o creștere de comunicare expresivă de la Menuet lent către Interludiu și culminând în Final. S-a cântat cu intimitate caldă, cu autentică dăruire, ajungând până la un iureș dezlănțuit la sfârșitul strălucitor al suitei
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
intimitate caldă, cu autentică dăruire, ajungând până la un iureș dezlănțuit la sfârșitul strălucitor al suitei, cu dragoste și respect față de muzica lui George Enescu. Numărul de maximă atractivitate l-a constituit Concertul nr. 2 în La major pentru pian și orchestră de Liszt. Aflat în formă foarte bună, renumitul solist francez Jean-Yves Thibaudet s-a impus ca un virtuoz de prestigiu chiar de la primele acorduri. El a reușit să aducă o linie de distincție materialului muzical, evitând capcanele banalității, prezente în
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
sonoritatea neplăcută a pianului. E de reținut ca argument în acest sens frumusețea Intermezzo-ului de Brahms, oferit ca supliment. Așteptată cu emoție, Simfonia a doua în Re major de Brahms a fost lucrarea de rezistență pentru a confirma prestigiul orchestrei. În prima parte, Allegro non troppo, totul era pus la locul cuvenit, o bunăstare fundamentală, un confort s-a instalat ca mesaj dominant către ascultători. N-au fost momente de mare profunzime, nici de avânt înaripat, iar dramatismul s-a
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
să reușească, prin asemenea “ieșiri în față”, să se evidențieze altfel decât eronat, remarcându-se mai curând prin faptul că nu știe să se omogenizeze ca intensitate cu partenerii de scenă și că nu dorește să înțeleagă discreția personajului său. Orchestra a sunat neașteptat de bine, dens și expresiv, evitându-se de această dată decalajele cu scena, astfel încât, privit în general sub aspect muzical, spectacolul dirijat de Iurie Florea a constituit o reușită. Și totuși, locurile (destul de multe) rămase goale în
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
au fost Vlad Toader - „Bufonul” cu tehnica și carisma lui recunoscută și, Adela Crăciun - REGINĂ atât la propriu, cât și la figurat. Ansamblul, la început confuz, apoi ceva mai adunat, nu a oferit spectaculosul de la premieră, parând deja obosit, iar orchestra, deși într-o formă acceptabilă, mai aducea pe ici pe colo cu câte o fanfară. Deh! O fi fost vacanța prea lungă. Dirijorului Tiberiu Soare, pe care sincer îl apreciez, i-aș aminti că nu e suficient să știi muzică
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]
-
seară la Revistă” reprezintă o serie de spectacole muzical - umoristice cu cele mai reușite momente artistice selectate de-a lungul anilor din repertoriul revuistic, pe texte de Mihai Maximilian, Octavian Sava, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Dan Mihăescu, Adrian Lustig ș. a. Orchestra Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” (dirijor, compozitorul Dan Dimitriu) și excelentele reprize coregrafice susținute de Ansamblul de Balet al Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” (coregrafia: Cornel Popovici) au completat un show total. Scenografia aparține arh. Theodora Dinulescu și Anei Iulia
Dup? 25 de ani.... by Oana GEORGESCU () [Corola-other/Journalistic/83699_a_85024]
-
concretizează în cartea, purtând același nume, tipărită de Editura Muzicala din București (1983), pentru care primește premiul Academiei Române în 1984. Din creațiile sale de-a lungul anilor ’70 menționez: “Muzica pentru coarde” (1971), “Sonata pentru clarinet” (1972), “Piese pentru orchestra” (1973). Dar, în mod cert, capodopera sa rămâne opera “Cântăreața cheală” (1992 - 1993), după Eugen Ionescu, pentru care aprimit premiul UCMR în 1994. Iar, în plan muzicologic, ofertele sale majore se regăsesc în cărțile “Fuga bachiană” și “Polifonia barocului”. Am
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
Daniela Dessi - și a soțului său, tenorul Fabio Armiliato, interpretând rolurile principale alături de soliștii și ansamblul teatrului-gazdă, la pupitru fiind Keri-Lynn Wilson, o tânără blondă, frumoasă și grațioasă - apariție inedită în fosa ONB, colaborând cu dezinvoltură și fără inhibiții cu orchestra. Trecând peste ușoare dificultăți în pasaj și, uneori, în acut, cu o „bătaie” discretă, soprana Daniela Dessi a cucerit încă de la prima replică prin frumusețea glasului încărcat, amplu și cald, prin eleganța și știința frazării, prin sensibilitatea cu care cântă
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
cu acuratețe dar cam fără nerv (coregrafia Mihai Babușka), iar cuplul „din vis” care sugerează personajele principale pe fondul interludiului actului III - Bianca Fota și Gigel Ungureanu - a avut grație și delicatețe, deși nu știu dacă era chiar necesar, iar orchestra a parcurs partitura corect, însă departe de strălucirea, lirismul sau dramatismul cerut încă de la primele măsuri; este adevărat că a răspuns cerințelor dirijorale pe care le doream mai incisive, solicitând și o paletă coloristică mult mai bogată, o frazare mai
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
Un triumf al calității muzicale Concertul cameral în care orchestra Saint Martin in the Fields a evoluat pentru a patra oară în România, a fost, așa cum ne-am așteptat, o sărbătoare a calității. Ateneul Român a oferit din nou cadrul adecvat acestei formații engleze de elită și publicului venit
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
calității. Ateneul Român a oferit din nou cadrul adecvat acestei formații engleze de elită și publicului venit în număr foarte mare, avid de a participa la o după amiază muzicală de excepție. La început am ascultat Simfonia nr. 10 pentru orchestră de coarde în si minor de Felix Mendelssohn Bartholdy, unul dintre marii artiști aniversați în 2009. Formația fără dirijor a dat o elegantă întrupare sonoră acestei bijuterii pline de freamăt și volubilitate. Ethosul tonalității de bază, caracterizat prin sentimentul singurătății
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
compensare echilibrată în energia și verva spontană a episoadelor contrastante. Tonul general al interpretării a beneficiat de coerența naturală a ansamblului. De aici încolo, pe scenă s-a aflat, în dubla calitate de solist și dirijor. Cu pianul plasat în mijlocul orchestrei, având corpul rezonator orientat către interiorul scenei și capacul deschis doar pe jumătate, artistul a comunicat din pornire mesajul contopirii cu ansamblul, prin alegerea formulei de așezare în spațiu cât mai apropiată de practica lui Mozart, din a cărui creație
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
artistul a comunicat din pornire mesajul contopirii cu ansamblul, prin alegerea formulei de așezare în spațiu cât mai apropiată de practica lui Mozart, din a cărui creație a ales Concertul în Sol major K.V. 453. Ca și Mozart, a dirijat orchestra de la pian, a coordonat întreaga desfășurare muzicală ca pe un tot unitar, în care solistul evoluează ca primul între „colegi”. Rolul atribuit solistului n-a fost preponderent, ci complementar cu ansamblul, discursul s-a derulat natural și simplu, într-o
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
preponderent, ci complementar cu ansamblul, discursul s-a derulat natural și simplu, într-o notă de discreție, cu excepția cadențelor, când a ieșit la iveală cu pregnanță personalitatea marelui pianist. Am admirat fuziunea până la contopire a celor două forțe, pianistul și orchestra. Andantele concertului ne-a dat momente privilegiate de profunzime a gândului muzical, ca și Murray Perahia în variațiunea minoră din final, ale cărei sonorități astrale nu vor fi uitate curând de cei prezenți. Concertul s-a încheiat în atmosfera frenetică
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
cărei sonorități astrale nu vor fi uitate curând de cei prezenți. Concertul s-a încheiat în atmosfera frenetică specifică mozartiană, ca un triumf al jocului și al voioșiei. În cel de-al treilea concert de J.S. Bach pentru clavir și orchestră în Re major, s-a întărit fuziunea celor doi participanți. Clavirul a ieșit în evidență, cu măsură, în episoadele solistice și a fost tratat ca instrument obligat în cele de tutti. O astfel de abordare, firească și convingătoare prin puritatea
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
Daniela CARAMAN FOTEA Pentru nocturnele Ateneului din 11, 12 și 13 septembrie, Christian Zacharias și Orchestra de cameră din Lausanne au ales programe compacte Haydn. Balansul între simfonic, concertant, cameral a fost echilibrat cu măiestrie și a constituit prin el însuși un prim reper al atractivității concertelor. Creația vastă a lui Haydn permite alegeri convenabile pe
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
însuși un prim reper al atractivității concertelor. Creația vastă a lui Haydn permite alegeri convenabile pe varii coordonate: de celebritate, inedite, comerciale... Opțiunea interpretativă poate fi, de aceea, selectă; așa a și fost, propunerile oaspeților urmând rețete firești: relevarea virtuozității orchestrei, a soliștilor ei, a prim dirijorului- director artistic, totodată pianist recunoscut internațional prin cariera de profil începută după câștigarea Concursului de la Geneva și a Concursului Van Cliburn. Fiecare nocturnă a fost încadrată de simfonii. Așadar, șase opus-uri, trecând astfel
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
de solo-uri consistente flautul (instrumentist-Maestru!), vioara primă, violoncelul dar și...contrabasul, translat de la acompaniament în melodic. La rândul ei concepută cu program - finalul purtând titlul „Vânătoarea” - Simfonia nr. 83, des cântată datorită melodicii suple, ample, a oferit din nou orchestrei ocazia naturalizării sugestiilor - în care dealtfel se complace cu evidență. Ultima lucrare din ciclul londonez al simfoniilor, cea cu nr. 104, unitară, densă, a constituit prilejul unei construcții sonore solide, formele de lied (din Andante), de sonată (din final), fiind
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
cea cu nr. 104, unitară, densă, a constituit prilejul unei construcții sonore solide, formele de lied (din Andante), de sonată (din final), fiind demonstrații de știință a redării travaliului contrapunctic. Sunt detalii care aduc satisfacții cronicarului, dar, emblematică pentru această orchestră, virtuoză „în exces”! este, dincolo de versatilitate, acuratețe, diversificare dinamică, extraordinara mobilizare a orchestranților, vibrația participativă a fiecăruia dintre ei în desfășurarea discursului muzical; acolo, fiecare frază muzicală se trăiește. Instrumentiștii se ascultă între ei, se susțin, se concentrează instantaneu pe
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
ori compartimentul cu relief în polifonie, asigurându-i prioritatea sonoră. Este și meritul lui Zacharias, care a cultivat și individualitatea muzicienilor, promovarea lor în lucrări anume alese - asemeni Simfoniei concertante în Si bemol major pentru oboi, fagot, vioară, violoncel și orchestră realizată cu concursul lui Gyula Stuller (vioară, ton suplu, de „vrajă”, cu rotunjime mângâietoare), Dagmar Eise (fagotistă, precizie metronomică, bravură a execuției), Beat Anderwert (oboi), Joel Marosi (violoncel), acesta din urmă cu un sunet minunat, interpretare pasionată îngemănată cu ardoarea
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
prima nocturnă), lucrare foarte rar cântată, Zacharias și-a ales drept partenere alte două muziciene din formație: Julie Lafontaine (vioară), Catherine Marie Rădulescu (violoncel), soția regretatului Horațiu Rădulescu. Dirijează de la pian, comunicarea este perfectă; așa cum și-a obișnuit și orchestra, se retrage în momentele cerute de expresivitate și frazare, în favoarea celorlalte instrumente. Urmărindu-i, ai senzația demonstrației pe viu a unei analize de formă, învăluită însă de poezie romantică (partea a doua) ori clasică ( finalul). În cea de a doua
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
Christian Zacharias și-a rezervat pentru sine și apariții ca pianist solo și concertist în fiecare dintre seri: în ordine, cu Sonatele în si bemol minor, magistral interpretată, în Re major, Do major și Concertul nr. 11 pentru pian și orchestră în Re major. În cel din urmă, își dirijează și... propria pianistică... realizând efectul de om-orchestră! Viziunea lui Zacharias este în permanentă conexiune cu experiența (se mai simt accente ale rutinei); uneori, gestica lui are o angularitate „adversă” armoniei mișcării
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]