12,062 matches
-
de vasele de război și hidroavioanele britanice. Garnizoana otomană s-a predat pe 16 iunie. Până la sfârșitul lunii septembrie 1916, arabii preluaseră cu ajutorul Royal Navy controlul asupra orașelor de coastă Rabegh, Yenbo, Qunfida și luaseră aproximativ 6.000 de prizonieri otomani. În Hejaz erau cantonați în acel moment încă aproximativ 15.000 de soldați otomani. Atacul efectuat de forțele arabe asupra Medinei s-a încheiat cu o înfrângere sângeroasă. În octombrie 1916, forțele britanice din Egipt l-au trimis pe tânărul
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
iunie. Până la sfârșitul lunii septembrie 1916, arabii preluaseră cu ajutorul Royal Navy controlul asupra orașelor de coastă Rabegh, Yenbo, Qunfida și luaseră aproximativ 6.000 de prizonieri otomani. În Hejaz erau cantonați în acel moment încă aproximativ 15.000 de soldați otomani. Atacul efectuat de forțele arabe asupra Medinei s-a încheiat cu o înfrângere sângeroasă. În octombrie 1916, forțele britanice din Egipt l-au trimis pe tânărul căpitan T. E. Lawrence să-i sprijine pe arabi în lupta lor.. Lawrence a
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
încheiat cu o înfrângere sângeroasă. În octombrie 1916, forțele britanice din Egipt l-au trimis pe tânărul căpitan T. E. Lawrence să-i sprijine pe arabi în lupta lor.. Lawrence a obținut sprijinul din partea Royal Navy sprijinul pentru respingerea atacului otoman asupra orașului Yenbo din decembrie 1916. Principala contribuție a lui Lawrence la a fost convingerea unora dintre cei mai importanți lideri arabi ai momentului, Faisal și Abdulah să-și coordoneze eforturile în sprijinul obiectivelor britanice. El i-a convins pe
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
eforturile în sprijinul obiectivelor britanice. El i-a convins pe arabi să renunțe la un nou atac împotriva otomanilor la Medina. În schimb, i-a convins să atace în mod repetat calea ferată Hejaz. Aceste acțiuni au blocat numeroase trupe otomane obligate să apere calea ferată și să o repare de fiecare dată când era atacată. Orașul litoral Wejh a fost ales drept bază pentru atacurile împotriva căii ferate Hejaz. Pe 3 ianuarie 1917, Faisal a declanșat un marș spre nord
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
ferate Hejaz. Forța arabă, organizată în trei grupuri mari, și-a crescut efectivele la aproximativ 70.000 de oameni, înarmați cu 28.000 de puști. În timp ce grupul lui Ali amenința Medina, Abdullah opera dinspre Wadi Aid, atacând liniile de comunicație otomane, iar Faisal ataca dispre Wejh. Atacurile unităților de arabi pe cămile puteau să acopere distanțe uriașe, până la 1.600 km. În aceste raiduri, militarii își transportau pe cămile toate proviziile necesare, iar apa și-o procurau din fântânile aflate în
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
un atac terestru de amploare, portul Aqaba a fost cucerit de arabi. Lawrence a plecat mai apoi la peste 200 km pe malul Suezului pentru ca să aranjeze livrarea de provizii pentru cei 2.500 de arabi și cei 700 de prizonieri otomani din Aqaba. În scurtă vreme, orașul-port a fost ocupat și de o flotilă anglo-franceză, (vase de război și hidroavioane), care urma să-i sprijine pe arabi în acțiunile lor ofensive. Spre sfârșitul aceluiași an, arabii au întreprins raiduri de mică
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
scurtă vreme, orașul-port a fost ocupat și de o flotilă anglo-franceză, (vase de război și hidroavioane), care urma să-i sprijine pe arabi în acțiunile lor ofensive. Spre sfârșitul aceluiași an, arabii au întreprins raiduri de mică amploare împotriva pozițiilor otomane pentru sprijinirea atacului de iarnă al britanicilor împotriva liniei defensive otomane Gaza-Bersheeba. Victoria britanicilor a dus la ocuparea Ierusalimului chiar înaintea celebrării Crăciunului anului 1917. În momentul cuceririi orașului Aqaba, numeroși ofițeri de origine arabă se alăturaseră campaniei lui Faisal
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
vase de război și hidroavioane), care urma să-i sprijine pe arabi în acțiunile lor ofensive. Spre sfârșitul aceluiași an, arabii au întreprins raiduri de mică amploare împotriva pozițiilor otomane pentru sprijinirea atacului de iarnă al britanicilor împotriva liniei defensive otomane Gaza-Bersheeba. Victoria britanicilor a dus la ocuparea Ierusalimului chiar înaintea celebrării Crăciunului anului 1917. În momentul cuceririi orașului Aqaba, numeroși ofițeri de origine arabă se alăturaseră campaniei lui Faisal. Un număr mare de ofițeri și consilieri militari britanici conduși Stewart
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
ofițeri, arabii au o serie de atacuri încununate de succes împotriva căii ferate Hajaz, în timpul cărora au reușit să captureze provizii, să distrugă locomotive, vagoane și porțiuni de cale ferată și, în cele din urmă, să blocheze mii de soldați otomani în regiune. În ianuarie 1918, într-una dintre cele mai ample acțiuni militare ale revoltei, forțele arabe au înfrânt o mare unitate otomană în apropierea satului Tafileh, producând peste 1.000 de victime în rândurile otomanilor, cu prețul a mai
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
locomotive, vagoane și porțiuni de cale ferată și, în cele din urmă, să blocheze mii de soldați otomani în regiune. În ianuarie 1918, într-una dintre cele mai ample acțiuni militare ale revoltei, forțele arabe au înfrânt o mare unitate otomană în apropierea satului Tafileh, producând peste 1.000 de victime în rândurile otomanilor, cu prețul a mai puțin de 40 de morți din propriile trupe. În 1918, cavaleria arabă și-a crescut mult efectivele și a fost capabilă să asigure
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
peste 1.000 de victime în rândurile otomanilor, cu prețul a mai puțin de 40 de morți din propriile trupe. În 1918, cavaleria arabă și-a crescut mult efectivele și a fost capabilă să asigure informații prețioase aliaților cu privire la pozițiile otomane. De asemenea, cavaleria arabă a hărțuit neîntrerupt liniile de comunicație otomane, a atacat coloanele de aprovizionare, căile ferate și garnizoanele mai mici ale acestora. Arabii au obținut o victorie foarte importantă pe 27 septembrie, când o întreagă brigadă otomano-germană a
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
mai puțin de 40 de morți din propriile trupe. În 1918, cavaleria arabă și-a crescut mult efectivele și a fost capabilă să asigure informații prețioase aliaților cu privire la pozițiile otomane. De asemenea, cavaleria arabă a hărțuit neîntrerupt liniile de comunicație otomane, a atacat coloanele de aprovizionare, căile ferate și garnizoanele mai mici ale acestora. Arabii au obținut o victorie foarte importantă pe 27 septembrie, când o întreagă brigadă otomano-germană a fost distrusă în timpul retragerii ei din Mezerib în dreptul satului Tafas. În
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
o victorie foarte importantă pe 27 septembrie, când o întreagă brigadă otomano-germană a fost distrusă în timpul retragerii ei din Mezerib în dreptul satului Tafas. În parte și datorită acestei ultime victorii, ofensiva britanică de la Megiddo a fost un succes răsunător. Armata otomană aflată în retragere dezordonată a fost urmărită pe parcursul a cel puțin 10 zile după încheierea bătăliei. Comandantul britanic, generalul Allenby, l-a lăudat pe Faisal pentru rolul jucat de arabi în această victorie: „Trimit Maiestății Voastre salutul meu și cele
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
bătăliei. Comandantul britanic, generalul Allenby, l-a lăudat pe Faisal pentru rolul jucat de arabi în această victorie: „Trimit Maiestății Voastre salutul meu și cele mai cordiale felicitări în legătură cu marea realizare a bravelor voastre trupe... Mulțumită eforturilor noastre combinate, armata otomană se află pretutindeni în retragere completă”. Primele forțe ale arabilor care au ajuns la Damasc pe 30 septembrie 1918 au fost cavaleria pe cămile a Sharifului Hashemit și cavaleria tribului Ruwallah, sub comanda lui Nuri Sha'lan. Grosul acestor trupe
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
arabe au intrat în Damasc a doua zi, 1 octombrie. La sfârșitul războiului, „Forța expedițonară egipteană” reușise să ocupe Palestina, Transiordania, Libanul și o bună parte a Peninsulei Arabe și a sudului Sirie. Orașul Medina, deși izolat de restul Imperiului Otoman, nu s-a predat decât în ianuarie 1919. Regatul Unit promisese în timpul negocierilor Hussein-McMahon că va sprijini independența arabilor dacă ei se vor ridica la luptă împotriva otomanilor. Cele două părți au interpretat în mod diferit prevederile acestei înțelegeri. La
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
dat bir cu fugiții; au pierit însă și nevinovații care s-au găsit în calea lor. Metoda aceasta de a presăra moarte în cale și de a folosi scutul uman a fost practicată și în Europa de Est și Asia de către Imperiul Otoman, procedeu ce ni-l descrie și Mihai Eminescu . Se știe că Frederic, desi nu scrie daneza, acesta a încurajat publicarea primei Biblii în limba daneză, lucru făcut pentru a împăca taberele religioase ale ordinului luteran și ordinului catolic și a
Frederic I al Danemarcei () [Corola-website/Science/321409_a_322738]
-
Africa. Acea expediție fusese condusă de Vasco da Gama și revenise în Portugalia în 1499. Timp de mai multe devenii Portugalia căutase o rută alternativă către Orient, pentru a ocoli Marea Mediterană aflată sub controlul republicilor maritime italiene și al Imperiului Otoman. Expansionismul Portugaliei avea să ducă mai întâi la o rută către India, iar mai târziu la o colonizare la nivel mondial. Dorința de a răspândi creștinismul catolic în țările păgâne era un alt factor care a stimulat explorarea. A existat
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
obligativitatea plății dărilor către stat în proporție de un sfert din veniturile realizate, măsura a rămas literă moartă din cauza refuzului călugărilor greci de a se supune acestuia. Chestiunea nu putea fi reglementată datorită sprijinului pe care Imperiul Rus și Imperiul Otoman îl acordau Patriarhiei de la Constantinopol. Încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstirești. În 1859, când Poarta a decis printr-un decret să le scutească de la plata contribuțiilor către stat, guvernul român
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
o sumă importantă călugărilor greci drept despăgubire (30 milioane franci), dar aceasta a fost refuzată de Patriarhul Constantinopolului Sofronie al III-lea. Prin aceasta se încerca o soluționare pe cale amiabilă a unei chestiuni care avea implicații internaționale delicate, dar Imperiul Otoman, Austro-Ungaria și Imperiul Rus s-au opus cu putere soluției găsite de români. Cu toate acestea, guvernul Koglniceanu a grăbit dezbaterea și adoptarea legii. Un rol important l-a jucat pe plan intern Dimitrie Bolintineanu, iar, pe plan extern, de
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
Sykes-Picot prevedea că, în afară de Siria, francezii aveau să ocupe sudul Anatoliei, unde se aflau câmpiile fertile din Çukurova (Cilicia), porturile Mersin și İskenderun (Alexandretta) și minele de cupru din Ergani. Pe de altă parte, britanicii erau interesați de câmpurile petrolifere otomane din vilayetul Mosul. Acordul secret prevedea că britanicii vor stăpâni orașele Antep, Maraș și Urfa până când francezii aveau să preia regiunile anatoliene alocate lor prin înțelegere. Acordul franco-armean semnat pe 27 octombrie 1916 prevedea ajutorul Aliaților acordat mișcării de eliberare
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
pusă sub comanda generalului Edmund Allenby. Armenii au luptat în Palestina, Siria (și în Cilicia, după armistițiul de la Mudros). Atunci când au fost de acord cu organizarea Legiunii sub comanda franceză, armenii urmărit să li se permită participarea la împărțirea Imperiului Otoman. După semnarea Armistițiului de la Mudros, primul lucru pe care l-a întreprins francezii a fost să ocupe minele de cărbune otomane la care investitorii de la Paris aveau acțiuni importante. Armata franceză a urmărit atât să asigure securitatea investițiilor, cât și
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
fost de acord cu organizarea Legiunii sub comanda franceză, armenii urmărit să li se permită participarea la împărțirea Imperiului Otoman. După semnarea Armistițiului de la Mudros, primul lucru pe care l-a întreprins francezii a fost să ocupe minele de cărbune otomane la care investitorii de la Paris aveau acțiuni importante. Armata franceză a urmărit atât să asigure securitatea investițiilor, cât și asigurarea proviziilor necesare militarilor. De asemenea, o asemenea acțiune urma să împiedice distribuirea de cărbune în Anatolia în sprijinul activităților insurgente
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
din regiune. Principalele operațiuni în Tracia au vizat sprijinirea obiectivelor strategice aliate. O brigadă franceză a intrat în Constantinopol pe 12 noiembrie 1918. Pe 8 februarie 1919, generalul francez Franchet d'Esperey, comandantul șef al trupelor de ocupație din Imperiul Otoman, a sosit în oraș. El avea să coordoneze activitățile guvernului otoman în timpul ocupației. Orașul Bursa, fosta capitală otomană, oraș de mare importanță în nord-vestul Anatoliei, a fost ocupat de asemenea de trupele franceze pentru o scurtă perioadă, până la marea ofensivă
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
aliate. O brigadă franceză a intrat în Constantinopol pe 12 noiembrie 1918. Pe 8 februarie 1919, generalul francez Franchet d'Esperey, comandantul șef al trupelor de ocupație din Imperiul Otoman, a sosit în oraș. El avea să coordoneze activitățile guvernului otoman în timpul ocupației. Orașul Bursa, fosta capitală otomană, oraș de mare importanță în nord-vestul Anatoliei, a fost ocupat de asemenea de trupele franceze pentru o scurtă perioadă, până la marea ofensivă a armatei elene din 1920, după care a fost ocupat de
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Constantinopol pe 12 noiembrie 1918. Pe 8 februarie 1919, generalul francez Franchet d'Esperey, comandantul șef al trupelor de ocupație din Imperiul Otoman, a sosit în oraș. El avea să coordoneze activitățile guvernului otoman în timpul ocupației. Orașul Bursa, fosta capitală otomană, oraș de mare importanță în nord-vestul Anatoliei, a fost ocupat de asemenea de trupele franceze pentru o scurtă perioadă, până la marea ofensivă a armatei elene din 1920, după care a fost ocupat de greci. Prima debarcare a francezilor a avut
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]