10,156 matches
-
sale călătorii din țară (lunca Siretului, Dobrogea, Nicorești, Agapia etc) și străinătate: Egipt (1906), Italia, Spania, Balcic. Artistul cunoștea împrejurimile orașului destul de bine în momentul în care se hotărăște în primăvara anului 1922 să-și clădească atelierul la Târgoviște, deoarece pictase în 1914 la Viforâta. În anul 1926 deschide o expoziție personală la „Căminul Artelor” din București unde prezintă numeroase picturi, desene și acuarele, înfățișând peisaje din călătoriile sale în străinătate și din Viforâta, Aninoasa și Târgoviște. În expoziție pot fi
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
salonașul mic și salonul de primire, te întâmpină cu piese de mobilier rustic dragi profesorului - lăzi de zestre moldovenești, scoarțe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza și Elena Cuza, și nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa, Magda, in 1930. Biroul de lucru rămâne centrul de interes, cu impresionanta biblioteca, ticsita de volume din aproape toate domeniile științei și artei, el deschide cheia înțelegerii marelui cărturar. Pe birou, mapa din piele, călimara de cerneala
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
și anume dreptul de a cere oricărui om cinstit și muncitor din România: Încredere”. Lângă biroul de lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orășenească, la Câmpulung Moldovenesc in 1911, icoane din secolele XVIII- XIX pictate pe sticlă. Salonașul mic era locul unde Ecaterina Iorga își primea oaspeții. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua și fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon. Salonul mare
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orășenească, la Câmpulung Moldovenesc in 1911, icoane din secolele XVIII- XIX pictate pe sticlă. Salonașul mic era locul unde Ecaterina Iorga își primea oaspeții. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua și fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon. Salonul mare de primire are aceeași notă populară marcată de mobilier și tapițerie cu elemente de artă populară românească
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
(n. 15 mai 1865, Mălureni, județul Argeș — d. 21 iulie 1936, Mălureni, județul Argeș) a fost un pictor român din secolul al XX-lea. Foarte multe dintre tablourile pictate de el au peisaje pitorești din localitatea natală. Picturile lui de asemenea sunt încurcate des cu ale pictorului celebru Nicolae Grigorescu. Fiu de țărani din Mălureni, județul Argeș, a făcut cursurile școlii primare în satul natal, apoi după terminarea liceului
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
țărani din Mălureni, județul Argeș, a făcut cursurile școlii primare în satul natal, apoi după terminarea liceului, a absolvit Școala de Belle-Arte din București. În anul 1902, funcționa ca învățător ambulant la școlile din Mălureni. Pictorul a trăit și a pictat în satul, unde începea acțiunea de realizare a unui atelier de olărie pe lângă școală. Pe 30 martie 1903, locuitorii din comuna Mălureni au decis a zugrăvi din nou biserica lor. Sub conducerea lui "Ion Marinescu-Vâlsan", pictura a fost realizată de către
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
lor. Sub conducerea lui "Ion Marinescu-Vâlsan", pictura a fost realizată de către tânărul absolvent al școlii Belle-Arte din capitală, D.I. Belizarie În 1909, învățătoarea Victoria Marinescu îi ține locul soțului, I. Marinescu-Vâlsan. În condiții deosebit de grele îi învăța pe copii olăria, pictează, deschide expoziții în București. În 1914 mută atelierul de olărie în propria casă din cătunul Valea Butei. În același an, sunt aduși la Mălureni să învețe olăria copii din orfelinatele din București. Întreținuți de primăria capitalei, ei urmau cursurile de la
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
în propria casă din cătunul Valea Butei. În același an, sunt aduși la Mălureni să învețe olăria copii din orfelinatele din București. Întreținuți de primăria capitalei, ei urmau cursurile de la școala din Mălureni. Pictorul Ion Marinescu-Vâlsan a trăit și a pictat în satul natal, unde s-a stins, după o viață de lipsuri, sărac și aproape uitat. Nimeni nu știe unde și câte dintre picturile sale vor mai fi. "Gazeta țăranilor", care apărea în Mușătești, județul Argeș, în numărul din 17
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
a fost un pictor român (Petroșani 1907-1944 pe front). S‑a format în ambianța bănățeană, unde l‑a avut profesor pe Podlipny. În spiritul acestuia, a pictat și el, la început, dezmoșteniți ai sorții cu care fraternizează tandru deși, paradoxal, departe de a‑i idealiza, îi ironizează, ce‑i drept, cu simpatie și blândețe, ca în Îndrăgostiții. Mai târziu, războiul cu atrocitățile lui și propria experiență existențială
Leon Alex () [Corola-website/Science/334185_a_335514]
-
ei, „de apocaliptic, de vizionar, de spirit elementar“ (O. Benesch). Arta europeană îi rămâne însă tributară îndeosebi pentru poezia naturii, pe care a știut s‑o tălmăcească, prin mijloace picturale, în toată dimensiunea ei inefabilă. El este autorul primului tablou pictat în ulei, înfățișând un peisaj autonom (fără „stafaj“, adică figurație umană), din Europa (Peisaj dunărean la Regensburg, 1522-1525, München, Alte Pinakothek), fiind totodată și cea mai înaltă expresie a Școlii dunărene. A mai realizat Frescele Băii imperiale din Regensburg (1525
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
anii 40 a ajuns la limita dispariției, dar a fost salvată la sfârșitul anilor 60 în America de Nord. În anii 1771 și 1772 au apărut primele portrete care conțineau această rasă. Unul era făcut de Thomas Gainsborough și celălalt a fost pictat de către Joshua Reynolds. De asemenea, o descriere a acestei rase a fost publicată în anul 1818 într-o ediție a publicației "Live Stock". La finalul erei victoriene, Bearded Collie devenise o rasă populară ca capacități lucrative și câine de expoziții
Bearded Collie () [Corola-website/Science/334170_a_335499]
-
și cu anevoie de găsit, casete cu predici ziditoare de suflet, predici care erau înregistrate de credincioși în timpul slujbelor. Multe din aceste lucruri erau greu de procurat și cu mari sacrificii. Era înzestrat și cu darul picturii. Multe din icoanele pictate de sfinția sa împodobesc și astăzi casele creștinilor sau diferite biserici unde au fost donate. Despre sine, îi plăcea mai mult să afirme că este un pictor de suflete. Actele caritabile făcute împreună cu credincioșii, în funcție de împrejurările de atunci și de posibilități
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
a fost acuzat de a fi întreținut o relație interzisă cu regina Tamara. El s-a stabilit în Mănăstirea Sfintei Cruci pentru o lungă vreme, timp în care a scris renumitul său poem „Viteazul în blană de tigru” și a pictat picturi murale. O legendă georgiană susține ca după ultima dorință a reginei Tamara, i-au fost pregătite zece sicrii, care au fost trimise în mai multe locuri din lume, unul din ele fiind , fără ca lumea să știe în care din
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Copacul Sfânt este îndoielnică. "I-am întrebat: De unde știți aceasta? Oare vânzătorul de lemne știa de unde provenea acea scândură? Cine a încercat să cerceteze aceasta?”. El a descris picturile din biserică și a apreciat că nu erau vechi, ci fuseseră pictate nu mult înainte de vizita sa. Oaspetele a găsit că mănăstirea se afla într-o stare deplorabilă, vistieria ei era goală, și era înglodată în datorii. Donațiile primite fuseseră risipite de un administrator care a fugit și despre care s-a
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
logo-ul a fost același cu cel folosit în filmul lui Pollack " Cele Electric Horseman ". Calul în respectivul film a fost închis, astfel încât Pollack transpuse să arate alb în logo-ul Cea de a doua logo-ul a fost inițial pictată de Alan Reingold și a debutat în 1992, împreună cu sora studio Columbia Pictures, cu ambele împart un fond de nori logo-uri. Versiunea de teatru a fost animat de Intralink Creative în 1993. armăsarul alb a fost împușcat într-un
TriStar Pictures () [Corola-website/Science/335107_a_336436]
-
a organizat mai multe expoziții personale, în anii 1959, 1961, 1968, 1969, 1972, 1975, 1977 și 1979. Între anii 1945-1965, în creația sa a fost obligat să adopte realismul socialist dar, pe lângă lucrările cu o tematică agreată de regim, a pictat și o serie de tablouri fără încărcătură ideologică. La sfârșitul anilor '60, odată cu liberalizarea vieții artistice, a încercat să-și înnoiască pictura prin abordarea avangardei (cubism, futurism, rayonism). În Monitorul Oficial al României, partea I, Anul XXV - Nr. 546, 29
Karl Hübner () [Corola-website/Science/335200_a_336529]
-
stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea. Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol și
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi din Iacobeni, trei policandre din cristal oferite bisericii de regele Carol I al României și faptul că primul paroh al lăcașului de cult a fost renumitul academician și folclorist Simion Florea Marian. Biserica a fost pictată în stil tempera, pe pânză, de pictorul Vasile Pascu. În patrimoniul ei se păstrează și o Evanghelie tipărită la Sibiu, în anul 1859, de mitropolitul Ardealului Andrei Șaguna. În data de miercuri 18 februarie 2015, în jurul orei 9.40, pompierii
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
este antagonistul principal al jocului. El este unul dintre lorzii de război care apar în joc și a fost proiectat pentru a fi un "monstru însetat de sânge care își poate găsi alinarea numai prin suferința celorlalți". Inamicii întâlniți sunt pictați și cu cicatrici. Frank Rooke, regizorul jocului, a explicat că asemenea înfățișări "sunt abordările pe care civilizația le-a ales într-un asemenea teritoriu.” Regizorul de design, Emil Krafting, a dezvăluit că gameplay-ul jocului a fost prioritatea numărul unu a
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
unde au fost prezentate, de asemenea, "La Naissance d'Henri IV" de Eugène Devéria și "La Mort de Sardanapale" de Eugène Delacroix. Cu toate acestea, cariera tânărului pictor nu a mai avut parte de succes în perioada următoare. El a pictat portretele unor personalități ale epocii, inclusiv cel mai celebru exemplu, "Balzac în haine de călugăr", acum la Muzeul de Arte Frumoase din Tours. Mai multe lucrări ale lui Boulanger sunt păstrate în casa lui Victor Hugo din Place des Vosges
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
perioada cuprinsă între 1538 (primul violoncel produs de Amati, intitulat "Regele") și 1574. Cele mai multe datează din 1560, un set pentru o întreagă orchestră de 38 de membri comandată de Catherine de Medici, regina regentă a Franței și poartă decorațiuni franceze pictate de mână în aur ce includeau deviza și stema fiului ei, Carol al IX-lea al Franței. Din cele 38 de instrumente comandate Amati a creat viori în două dimensiuni, viole în două dimensiuni și violoncele de dimensiuni mari. Au
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
are un dom cu un diametru de 26 de metri, suspendat pe patru arce și susținut de patru semicupole. Construcția cuprinde o fântână pentru abluțiune și o curte cu două minarete. Interiorul este unul colorat, cu gresie albastră și sigili pictate cu litere arabe. Mihrabul datează din timpul construcției originale, în schimb minbarul prezintă influența barocului european.
Moscheea Fatih () [Corola-website/Science/331682_a_333011]
-
rând a lui personala, dar fiind o reușită a unui creator, a unui grafician de excepție, acea reușită se răsfrânge asupra întregului nostru spațiu cultural și devine o reușită a spațiului cultural gorjean.” Nicolae Diaconu Târgu Jiu, 7 iulie 1999 “... pictează ca Dali.” Gabriela Hurezean “Tineretul Liber”, 14 aprilie 1994 “Nu există nici o îndoială că desenul acestui talentat tânăr este un vers, o poezie, un cântec - nu vreau să spun între viață și moarte, întru eternitate sau numai bucurie și fericire
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
de mic copil. Are o copilărie fericită, în special datorită bunicilor din partea mamei, Lucia și Vasile Hagi (Netă și Neto pentru copii), care îi asigură un microclimat de bucurie și protecție . Între 1972 și 1976 urmează Liceul Nicolae Tonitza. Dinu pictează tot timpul în atelierul tatălui, în special naturi moarte, ieșind din când în când și la peisaj. Studiază după maeștri, face cópii în creion și ulei după El Greco, Vermeer, Degas, Velasquez, Tizian, Giotto, Fra Angelico, ..., sculptură antică egipteană și greacă
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
la Madrid, Barcelona Ibiza și descoperă Altea, un vechi sat mediteranean. În luna august, moare Ion Pacea, o lovitură survenita brutal, surprinzător. Pleacă grabnic la București, din Spania, unde se află. Impresionat de tragicul eveniment, si de imaginea tatălui, îi pictează portretul, din memorie. „13 August 1999 - Altea. În afară de ce mi se întâmplă în clipa de față (golul lăsat de moartea lui Papi), viața mea a fost o înlănțuire de evenimente fericite. Nu îmi doresc nimic anume, nimic special, doar să
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]