10,361 matches
-
reînvigoreze bursa. Datorită acestei atitudini intransigente a Președintelui, partidul Uri a suferit mai multe înfrângeri în alegeri parlamentare, dezbinându-se în cele din urmă, doar pentru a se putea distanța de Roh. Unul dintre puținele succese din această perioadă a președinției sale a fost încheierea acordului de "Înțelegere de Comerț Liber" cu SUA în aprilie 2007. Dar această înțelegere rămâne încă neratificată de ambele părți. În timpul președinției lui Roh, Partidul Uri a pierdut toate alegerile suplimentare la care a participat, alegerile
Roh Moo-Hyun () [Corola-website/Science/297140_a_298469]
-
a se putea distanța de Roh. Unul dintre puținele succese din această perioadă a președinției sale a fost încheierea acordului de "Înțelegere de Comerț Liber" cu SUA în aprilie 2007. Dar această înțelegere rămâne încă neratificată de ambele părți. În timpul președinției lui Roh, Partidul Uri a pierdut toate alegerile suplimentare la care a participat, alegerile din 30 aprilie 2005 nefiind o excepție, candidații lor pierzând în toate cele 23 de districte electorale. Dându-și seama că nu poate conduce în aceste
Roh Moo-Hyun () [Corola-website/Science/297140_a_298469]
-
fortificate din Seoul. Bongha, un sat cu 121 de locuitori, a devenit o atracție turistică datorită prezenței lui Roh. După terminarea mandatului, s-a descoperit că lipsesc 238 de discuri de computer, inclusiv 72 tetrabyte de înregistrări prezidențiale din timpul președinției lui Roh. Roh a susținut că primise permisiunea noului Președinte Lee să ia cu el înregistrările. După câteva luni de controverse, se pare că Roh a înapoiat înregistrările. La începutul anlui 2009, au început să apară zvonuri referitoare la corupția
Roh Moo-Hyun () [Corola-website/Science/297140_a_298469]
-
care deschidea acțiunea în justiție. în septembrie 1990 președintele Slobodan Milosevici a cauzat pierderea multor drepturi autonome în Voivodina. Deși Voivodina era considerată în continuare o provincie autonomă a Șerbiei, o mare parte din puterile sale autonome, inclusiv votul în președinția colectivă iugoslavă, a fost transferată puterii de la Belgrad. În orice caz, Voivodina și-a păstrat parlamentul și guvernul regional, precum și un numar de alte funcții autonome. Căderea regimului Milosevici în 2000 a creat un climat favorabil reformei în Voivodina. În urma
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
în perioada 1992-2008. A candidat la alegerile prezidențiale din 1996, clasându-se pe locul 5 din 16 candidați. La alegerile prezidențiale din 2000 a ajuns în turul doi, unde a obținut 33,17% din voturi. În 2004, a candidat la președinția României și a obținut 12,57% din voturi. La alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obținut votul a numai 540.380 români, adică 5,56% dintre votanți. În 2014, Corneliu Vadim Tudor și-
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
s-a retras de la șefia partidului și i-a predat-o lui Ciontu. Șefia acestuia a durat însă mai puțin de trei luni. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forțat să părăsească atât președinția, cât și partidul. Odată cu el au plecat vicepreședintele Anghel Stanciu și zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim spunea despre acesta, în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid, că este: „electrician pensionar și
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
început ca parte a Cehoslovaciei și apoi de sine stătătoare, a făcut parte din Grupul de la Visegrád și, după 1995, din OECD. Cehia a derat la NATO la 12 martie 1999 și la Uniunea Europeană la 1 mai 2004. A deținut președinția Uniunii Europene în prima jumătate a lui 2009. Republica Cehă este o democrație reprezentativă, pluralistă și parlamentară, fiind condusă de primul ministru în calitate de șef al guvernului. Parlamentul ("Parlament České republiky") este bicameral, format din Camera Deputaților (în ) (200 de membri
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
redusă în rândul publicului și alegerile pentru senat suferă de prezență redusă la urne, cu circa 30% la primul tur și cu 20% la al doilea. Apartenența la Uniunea Europeană este centrală în politica externă a Cehiei. Republica Cehă a deținut președinția consiliului Uniunii Europene în prima jumătate a lui 2009, în timpul primului mandat de ministru de externe deținut de Karel Schwarzenberg. Oficialii cehi au susținut luptătorii pentru democrație din Birmania, Belarus, Republica Moldova și Cuba. Forțele Armate Cehe constau din Armată, Forțele
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
perioadele 1960 - 1964 și 1977 - 1982, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem (șef al statului). Ca șef al statului, a promovat o politică rigidă, ceea ce a dus la o politică de stagnare a vieții economice și sociale. A fost urmat la președinție de Iuri Andropov. s-a născut la Kamenskoe (azi Dniprodzerjinsk), în Ucraina, tatăl său fiind fierar. El însuși se orientează spre acest domeniu, dar optând pentru activismul politic pentru a scăpa de anevoioasa muncă de bază. În 1923 devine membru
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
mai devastatoare epidemii din istoria statului, cu 237 de morți din 261 de cazuri, afectând 7 din cele 18 provincii. Ramura executivă a guvernului este compusă din Președinte, Prim Ministru și Consiliul Miniștrilor. În prezent, puterea politică este concentrată în Președinție. Consiliul Miniștrilor, compus din toți miniștrii și vice-miniștrii guvernului, se întâlnește regulat pentru a discuta afacerile politice ale țării. Guvernatorii celor 18 provincii sunt numiți de către Președinte. Constituția din 2010 stabilește structura guvernului, precum și drepturile și îndatoririle cetățenilor. Sistemul juridic
Angola () [Corola-website/Science/298070_a_299399]
-
în această regiune Oubangui-Chari. Acesta a devenit un teritoriu semi-autonom al Comunității Franceze în 1958 și apoi o națiune independentă la 13 august 1960, luând atunci numele său actual. Timp de peste trei decenii după independență, Centrafrica a fost condusă de președinții și un împărat, care fie nu au fost aleși de populație fie au preluat puterea prin forță. Nemulțumiri locale cu privire la acest sistem au fost în cele din urmă susținute de presiunea internațională, după încheierea Războiului Rece. Primele alegeri democratice pluripartite
Republica Centrafricană () [Corola-website/Science/298084_a_299413]
-
din urmă susținute de presiunea internațională, după încheierea Războiului Rece. Primele alegeri democratice pluripartite au avut loc în 1993, cu resursele oferite de donatori internaționali și cu ajutorul ONU , acesta fiind câștigate de Ange-Félix Patassé. El a pierdut sprijinul popular în timpul președinției sale și a fost înlăturat în 2003 de generalul François Bozizé susținut de francezi, acesta a câștiga alegerile democratice din mai 2005. Incapacitatea de a plăti muncitorii din sectorul public a condus la greve în 2007. Bozizé a numit un
Republica Centrafricană () [Corola-website/Science/298084_a_299413]
-
al doilea mandat prezidențial fiind chiar disputată la tribunal. În aprilie 2003, aceasta interzicere a fost oficial recunoscută ca fiind ani-constituțională. Astfel, la alegerile din 2006, a fost posibil ca Óscar Arias (Premiul Nobel pentru Pace, 1987) să candideze la președinție pentru un al doilea mandat, câștigându-le după niște rezultate foarte strânse. Arias este un susținător al comerțului liber și promovează acordul de comerț liber cu Statele Unite ale Americii. Aceasta constituie un subiect de controversă aprinsă în Costă Rîca, eventuale
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
relațiilor diplomatice la nivel de ambasade, reluarea unor schimburi comerciale. În iulie 2006, din cauza unor probleme de sănătate, Fidel Castro predă provizoriu puterea fratelui său, Raúl. În februarie 2008, Fidel anunță că, după 50 de ani de putere, renunță la președinția Cubei. Raúl Castro, care se pare că va fi succesorul, anunță reforme economice, având ca obiectiv, printre altele: sistemul de salarizare, susținerea proprietății private asupra locuințelor, a terenurilor agricole și alte drepturi și libertăți (care, anterior, erau interzise de către regimul
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
ale poliției, în plus au dezarmat soldații personali ai lui Qarase. Bainirama s-a transformat practic în președintele țării, impunând pe Jona Senilagakali ca prim-ministru. Situația s-a liniștit în parte pe 5 ianuarie 2007 când Bainimarama a dat președinția lui Josefa Iloilo. O zi după aceeia Iloilo numea comandantul, prim-ministru al țării. Fiji este o republică din 1987 după o lovitură de stat în care puterea executivă a trecut de la guvernatorul britanic a un Consiliu de Miniștri condusă
Fiji () [Corola-website/Science/298101_a_299430]
-
din cele 18 departamente. În cazul în care, președintele nu este în măsură să își exercite mandatul, acesta va fi înlocuit de vicepreședinte până la sfârșitul mandatului constituțional, sau de către Președintele Parlamentului, atunci când vicepreședintele nu îl poate înlocui. Sediul central al Președinției Hondurasului este Palazzo Jose Cecilio del Valle Tegucigalpa. Președinți din 1982 (revenirea la democrație): Legislativul, în conformitate cu constituția din 1982, este unicameral și se numește Congresul Național din Honduras (Congreso Nacional), acesta are 128 de membri (Diputados), aleși direct pentru un
Honduras () [Corola-website/Science/298107_a_299436]
-
ministru este numit de președinte și operează prin puterile desemnate de președinte. Primul ministru coordonează activitatea de guvernământ în alte zone decât afaceri externe, apărare națională și securitate. În 15 decembrie 2002, patru partide importante de opoziție au candidat pentru președinție. Obiang a câștigat alegere. În conformitate cu profilul BBC din martie 2004, politica internă a țării este dominată de tensiuni între fiul lui Obiang, Teodorin și alte rude apropiate cu poziții puternice în forțele de securitate. Tensiunile își pot avea originea în
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
Bermúdez îl înlocuiește cu forța pe Velasco, paralizând reformele și a supervizat restabilirea democrației. În anii 1980, Peru s-a confruntat cu o datorie externă considerabilă, inflație este în continuă creștere, crește traficul de droguri și violențele politice masive. Sub președinția lui Alberto Fujimori (1990-2000), țara a început să recupereze. În 1992 guvernul lui Alberto Fujimori a dizolvat conducerea legislativă și un an mai târziu a promulgat o nouă constituție. Cu toate acestea, acuzații de autoritarism, corupție, și încălcările drepturilor omului
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
votul fiind obligatoriu pentru toți cetățenii care au o vârstă cuprinsă între 18 și 70 de ani. Alegerile generale care au avut loc în 2011 s-au încheiat cu o victorie din cel de-al doilea tur a candidatului la președinție Ollanta Humala din partidul Peru Gana (51,4% din voturile valabil exprimate) întrecând-o pe Keiko Fujimori din partidul Fuerza 2011 (48,5%). Congresul este în prezent compus din partidele Gana Peru (47 de locuri), Fuerza 2011 (37 de locuri
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
a fost respinsă într-un referendum desfășurat în noiembrie 1980. În urma referendumului, forțele armate au anunțat un plan pentru revenirea la o guvernare civilă, și au avut loc alegeri naționale în 1984. Liderul Partidului "Colorado", Julio Maria Sanguinetti a câștigat președinția și a guvernat între 1985-1990. Prima administrare Sanguinetti a implementat reforme economice și a consolidat democrația în anii următori. Din 1999 alegerile naționale s-au desfășurat în cadrul unui nou sistem electoral, stabilit de către un amendament constituțional din 1996. Candidatul Partidului
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
Xinhai din 1911-1912 a pus capăt dinastiei Qing și a stabilit Republica Chineză. La 1 ianuarie 1912, Republica Chineză a fost înființată, iar Sun Yat-sen, liderul partidului Kuomintang (KMT sau Partidului Naționalist), a fost proclamat presedinte provizoriu. Cu toate acestea, președinția i-a fost cedată ulterior lui Yuan Shikai, un fost general Qing, care în 1915 s-a autoproclamat împărat al Chinei. În fața condamnării populare și a opoziției din propria sa armată, Beiyang, Yuan a fost forțat să abdice și să
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
țărani din sărăcie și a susținut o rată medie anuală de creștere a produsului intern brut de 11,2%. Țara a aderat în mod oficial Organizația Mondială a Comerțului în 2001, menținându-și rata mare de creștere economică și sub președinția lui Hu Jintao, în anii 2000. Cu toate acestea, creșterea rapidă a avut un impact sever asupra resurselor țării și a mediului, și a provocat majore migrări omenești. Nivelul de trai a continuat să se îmbunătățească, în ciuda recesiunii de la sfârșitul
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
În 1960 au fost mișcări de gherilă substanțiale, inclusiv cele ale Forțelor Armate de Eliberare Națională și ale Mișcării Revoluționare de stânga, care în același an s-au desprins din Acțiunea Democratică. Cele mai multe dintre aceste mișcări au depus armele sub președinția lui Rafael Caldera (1969-1974). Caldera a câștigat alegerile prezidențiale din Venezuela din 1968 pentru COPEI, fiind prima dată când un alt partid câștiga alegerile libere în afara Acțiunii Democratice. Alegerea lui Carlos Andrés Pérez din 1973 a coincis cu criza petrolului
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
al Rusiei europene. În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state, de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său, Țaratul Rusiei, și până la Uniunea Sovietică. Moscova este gazda Kremlinului, o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei. Kremlinul este, de asemenea, și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul. Ambele camere ale parlamentului rus (Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse) funcționează și
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
când a intrat în politica română. S-a alăturat inițial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale politice prin multe partide, deținând portofoliul ministrial în diferite guverne. Argetoianu a fost ales cu puține întreruperi în Parlament, deținând președinția Senatului între 1938 și 1939. Întemeietor alături de Alexandru Averescu al Ligii Poporului, i-a revenit ca ministru de justiție în Guvernul Averescu sarcina ingrată de a reprezenta România la Tratativele de pace de la Buftea cu Puterile Centrale și de semna
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]